Chimistul şi industriaşul suedez Alfred Nobel (1833-1896) era un om renumit în anul 1888. Nu s-a căsătorit şi s-a dedicat studiului. În anul 1875 a inventat dinamita şi apoi alte explozive mult mai puternice. Lumea îi spunea „regele dinamită“. Într-o dimineaţă din anul 1888, Alfred Nobel luă ziarul şi îşi citi propriul necrolog care suna aşa: „Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, a murit ieri. El este cel care a proiectat o procedură, care să omoare într-un război mai mulţi oameni decât au murit în celelalte războaie. Alfred Nobel a murit foarte bogat!“ Din greşeală, jurnalistul îl confundase pe Alfred cu fratele său mai mare, care decedase cu adevărat. Dar citind necrologul defăimător, Alfred Nobel s-a trezit ca dintr-un vis urât. Omenirea avea să-l comemoreze ca pe „îngerul morţii“, ca cel care a fabricat moartea omenirii. O asemenea comemorare era îngrozitoare.
În ziua aceea în mintea lui Nobel a încolţit un gând. Nobel şi-a făcut un plan, şi anume să lase prin testament imensele sale bogăţii pentru un fond de premii pentru cele mai remarcabile opere care să întărească pacea pe pământ. Aşa a apărut premiul Nobel, râvnit de mulţi bărbaţi şi femei, care se decernează de parlamentul norvegian şi Banca Naţională a Suediei.
Luminat de meditaţia asupra vieţii sale, Alfred Nobel a rostit o frază memorabilă: „Orice om trebuie să-şi schimbe epitaful în timpul vieţii sale şi să-l scrie din nou…“ Dacă Alfred Nobel s-ar fi aplecat cu credinţă asupra evangheliei, ar fi aflat că Dumnezeu oferă fiecărui om şansa schimbării sentinţei vieţii.
Din natura noastră, toţi suntem păcătoşi pierduţi şi ne aşteaptă judecata divină. Însă Dumnezeu ne-a trimis o veste bună: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3.16, 36).
Iată, cititorule, aceasta este calea, posibilitatea prin care fiecare om poate să ajungă la schimbarea sentinţei vieţii. Această posibilitate dăruită de Dumnezeu o primim prin credinţa în Mântuitorul, care Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru toţi care Îl acceptă. Astfel de oameni vor fi binecuvântaţi în acest timp şi pentru veşnicie. Dar cei ce nu cred în Mântuitorul vor fi veşnic pierduţi. Alegerea este partea fiecăruia dintre noi. Fericiţi sunt cei care aleg partea cea bună a credinţei!
Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-05-16?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-05 și http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-05-17?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-05
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu