Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei.
Proverbe 18.12
Într-o fabulă se spune că un cerb venind la o apă şi-a văzut coarnele şi a început să le laude pentru mărimea şi frumuseţea lor. Părându-i-se că picioarele sunt prea subţiri, şi le-a defăimat.
Dar în acest timp de cugetare, văzu un vânător venind cu câinii spre el. În momentul următor se repezi spre câmp pentru a se îndepărta de pericol. Intrând în pădurea deasă, coarnele cele falnice i se prinseră între nişte crengi. Nu trecu mult timp şi câinii îl ajunseră. În ultimele clipe ale vieţii, cerbul îşi zise: Nenorocitul de mine! Cât de târziu recunosc că mai de folos mi-au fost picioarele decât coarnele.
Ceva asemănător se petrece în viaţa oamenilor. Mulţi se amăgesc preţuind lucrurile trecătoare şi lasă la o parte sufletul şi nevoile sale. Cu câtă uşurinţă omul admiră şi practică o tradiţie sau o datină! Credinţa, care este calea de apropiere de Dumnezeu, pare prea simplă, faţă de fastul unei religiozităţi care duce la mândrie.
Cititorule! Te rog lasă-te atenţionat de adevărul acestor cuvinte. Biblia spune: „Mândria (chiar religioasă) merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii. Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decât să împarţi prada cu cei mândri“ (Proverbe 16.18,19).
Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-03-24?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-03
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu