15 Septembrie – „Fapta bună”
O învăţătoare ceru micuţilor săi elevi să povestească faptele bune pe
care le-au făcut în folosul animalelor.
Au fost poveşti de-a dreptul emoţionante, până când ajunse rândul lui
Ivan, de nouă ani, care spuse cu orgoliu:
-«Păi eu, o dată, i-am dat un şut unui copil pentru că el a dat un şut
unui căţel.»
Dragostea faţă de animale se
prezintă, de obicei, ca o dovadă de civilizaţie şi de suflet bun. Şi poate că,
într-adevăr, este.
Orice om iubeşte. Însă trebuie să
ne întrebăm ce iubeşte? Obiectul iubirii determină calitatea acesteia.
Atunci când se iubesc animalele
şi se maltratează persoanele, este vorba de o iubire suspectă, după cum
suspectă este acea iubire faţă de animale care le condamnă să trăiască o viaţă
improprie acestora.
Dragostea faţă de jucărie are mai
mult egoism în sine decât altruism.
