25 Septembrie –
Eroare pedagogică
Era într-o clasă de
elevi de doisprezece-treisprezece ani. Unul dintre ei, Pancho, era fiu unic şi,
în acelaşi timp, nepot unic. Mătuşa lui a fost cea care a influenţat cel mai
mult în proasta lui educaţie.
Profesorul de
matematică era unul care considera drept dogmă acea vorbă a vechii pedagogii: „buchea
cu sânge intră”, iar numerele cu şi mai mult. Cu sângele elevului, desigur, nu
cu al profesorului. Îi plăcea să bată, şi nu o făcea în glumă.
Într-o zi, colegii lui
Pancho, comentau cu uimire:
-«Don Jorge i-a dat
lui Pancho astăzi o mamă de bătaie grozavă iar el nu plânge niciodată atunci când
este bătut.»
Unul dintre colegi
spuse, foarte serios:
-«Nu plânge pentru că
nu l-au învăţat de mic.»
Acea pedagogie „buchea cu sânge intră” era, fără îndoială, o
pedagogie proastă, greşită. Însă acea pedagogie care caută să evite pentru
copil orice efort, orice luptă, este şi mai rea. Ceea ce reuşeşte să obţină
este să încurajeze egoismul şi să-l priveze pe copil, pe omul de mâine, de tot
ceea ce este de preţ, măreţ şi nobil.
Este logic, foarte uman şi părintesc
faptul ca părinţii să încerce să evite pentru copiii lor toate greutăţile pe
care ei au trebuit să le înfrunte. Da, foarte omenesc, însă este un sistem rău.
Avem trebuinţa de a dezvolta în noi spiritul de sacrificiu şi străduinţa de a
face faţă provocărilor.
