27 Septembrie – Portretul mamei
Odată, unui marinar yancheu i-a căzut în mare o bluză. Era în vreme de
război şi tocmai începuse o bătălie. A cerut permisiunea de a o recupera însă i
s-a refuzat aceasta. Cu toate acestea, el s-a aruncat în apă şi a recuperat
bluza.
Judecătorul cerea pentru el, ca pedeapsă, câţiva ani de închisoare.
Generalul care a luat parte la proces l-a întrebat pe soldat cum de a putut
face o atare nebunie pentru o bluză care nu valorează nimic. Marinarul scoase
din buzunar o fotografie şi spuse doar atât:
-«Mama mea!»
A fost achitat. Judecătorul a dat sentinţa:
-«Un fiu care îşi pune în pericol viaţa pentru portretul mamei sale, va
fi în stare să şi-o sacrifice şi pentru patria sa.»
Portretul este o amintire.
Aceasta este valoarea sa cea mai mare. Cu cât mai mare este dragostea noastră
faţă de persoana din fotografie, cu atât este valorată şi apreciată mai mult
acea fotografie.
Portretul mamei nu este mama,
fără îndoială, însă ne aduce aminte de ea.
Un fiu, oricât de mult ar face,
niciodată nu va face ceea ce mama sa merită cu adevărat. Datoria de a mulţumi
pe care o avem faţă de mama noastră este aproape infinită.
