27 Octombrie – A crea un obicei
Sfântul Paroh de Ars a
recomandat o dată unei tinere care s-a spovedit la el să se împărtăşească mai
des: o dată la două săptămâni, ceea ce, la vremea respectivă, se considera a fi
foarte des. Fata, însă, spuse:
-Părinte, în satul meu
nu este obiceiul acesta.
Sfântul nu văzu nici o
problemă şi spuse:
-Nu contează; dacă nu
este, îl introduci.
La puţin timp după aceea fata reveni:
-Parinte, tot satul mă
arată cu degetul pentru că mă împărtăşesc o dată la două săptămâni.
-Nu ai prietene? – întrebă
parohul. Sunt bune? Atunci du-le să se împărtăşească cu tine şi deja nu vei mai
fi singura.
Tânăra reveni în curând
cu alte două prietene care se angajaseră să o imite. Şase luni după aceea erau
deja o duzină.
Puţin mai târziu, se
prezentă parohul acelui sat pentru a-i mulţumi celui de Ars pentru binele pe
care l-a făcut pentru parohia sa.
Deseori se spune ca un
obicei se schimbă cu un alt obicei contrar. Noi, creştinii, avem obligaţia de a
lupta pentru a schimba obiceiurile care nu sunt bune. Am făcut-o de-a lungul întregii
istorii şi trebuie şi putem să o facem şi astăzi.
Pentru a face binele –
ceea ce credem a fi bun – obiceiurile care există contează cel mai puţin. Nu
curentul ci capul, luminat de credinţă, este cel care trebuie să-l călăuzească
pe creştin.
Într-un râu, curentul
duce la vale după el lucrurile moarte pe care le întâlneşte în cursul său. Fiinţele
vii se apără şi caută să evite a fi duse de curent. În râul vieţii, mulţi creştini
se lasă târâţi, precum lucrurile moarte.
