6 Octombrie – Manifestare etilică
Un beţiv merge pe
stradă în zig-zag. Dintr-o dată se loveşte de un stâlp de iluminat şi, cu mult
bun simţ, îşi cere scuze:
-Scuzaţi, domnule, nu
v-am observat!
Merge mai departe şi,
la câţiva metri mai în faţă da peste un semafor. Iarăşi:
-Scuzaţi, domnule,
scuzaţi!
La câţiva paşi, se
împiedică de un semnal de trafic şi iarăşi cere scuze:
-Scuzaţi-mă, domnule.
A fost fără să vreau!
Astfel, merge
împiedicându-se din stâlp în stâlp. Însă după vreo cincisprezece-douăzeci de
împiedicări, supărat şi epuizat, se aşeză pe marginea trotuarului spunând:
-Ajunge! Nu mă mai
mişc de aici până când nu trece toată manifestaţia.
Pe stradă nu era nici o
manifestaţie. Acolo unde, într-adevăr era o adevărată defilare de efluvii
etilice, era în capul lui. Era o problemă de interior, nu de exterior.
De câte ori nu ni se
întâmplă la fel în viaţă! Răul pe care îl vedem în cei care ne înconjoară –
deseori – se află în interiorul nostru mai degrabă decât în afară; în mine, mai
mult decât în cei care se află alături de mine.
Pentru aceasta, pentru a
face lumea mai bună, este bine să se înceapă cu sine însuşi.
