Iubiții mei,
Vă scriu în această așa zisă ,, zi a îndrăgostiților ”, nu pentru că așa este un obicei mai nou ,, de import”( ca multe alte nimicuri și basme) ci pentru că eu sincer vă iubesc. Și dacă spun că vă iubesc,nu o spun pentru că este ,, ziua îndrăgostiților”, nici nu o spun la ,, vrăjeală” ca să vă câștig pentru o zi inima,ci CHIAR VĂ IUBESC, și mă doare să văd cum vă lăsa-ți așa ușor păcăliți și ,, vrăjiți” de cel ce vrăjește cu iscusință,care niciodată nu va putea spune – te iubesc,din inimă, pentru că nici nu mai are inimă – de cel ce urăște de moarte – IUBIREA. de aceea o pervertește, o schimonosește. Nu intrați în jocul lui meschin acceptând să vă-ndrăgostiți la comandă, pentru o zi. Nu vă lăsați murdăriți viața, mintea și mai ales conștiința cu aceste basme. Citiți și voi pe net și vedeți de unde și cum a venit aceasta „sărbătoare’’. Numai iubirea adevărată îl face pe om frumos, dar mai mult decât putem noi gândi, îl face dumnezeu. Pe când ,, îndrăgosteala” în ,,joacă” îl transformă pe om în individ (de la latinul individum, adică singur – nedivizibil). Numai o persoană are inimă și sentimente și nu poate trăi decât cu și prin alții, că altfel la ce iar mai trebui sentimente dacă nu are față de cine să și le manifeste. Și iubirea o simți, cu inima. Și dacă nu mai ai sentimente, nu mai ai inima simțitoare ci o bucată de carne. De aceea joaca ,, de-a iubitul” îl coboară pe om sub ființele necuvântătoare.
Iubirea nu-i tot una cu sexul. Nici măcar animalele nu fac sex, ele se reproduc conform unui ,, program”, unei legi bune foarte pe care Creatorul a așezat-o în ființa lor. Ele își urmează instinctul și porunca de a se înmulții și perpetua specia ( pentru că fiecare-și are locul și rolul ei în ,, Programul ” desăvârșit al Universului).
Dar noi, oamenii înzestrați cu rațiune, cu sentimente și mai ales cu voință liberă ( și nu instincte animalice), noi suntem creați să devenim dumnezei după Har, iar vrăjmașul vrea să facă din noi – din ură și pizmă – nici măcar animale.
Uitați-vă în oglindă și căuta-ți pe chipul vostru acea strălucire divină, care ne aseamănă cu Creatorul nostru. Sunte-ți toți frumoși pentru că Tatăl nostru este frumusețea absolută. Frumosul se descoperă numai când iubești sincer, din inimă și cu toată ființa.
Ce săracă este lumea fără Dumnezeu, fără IUBIRE. Și-a inventat și ea o zi pe care a intitulat-o ,, Ziua îndrăgostiților”.
Dar noi, copiii lui Dumnezeu – copiii Dragostei adevărate, noi nu avem nevoie de o zi anume în care să ne spună cineva ,, te iubesc”, pentru că noi ne trezim în fiecare dimineață mângâiați de dragoste. Dacă nu crezi, uită-te în oglindă și ascultă-ți inima, vei auzi la fiecare bătaie,te iubesc, te iubesc, te iubesc......Este glasul lui Dumnezeu, Singurul care ne spune în fiecare zi te iubesc, în fiecare clipă și nu obosește și nu se plictisește, și mai ales nu-L plictisim orice am face. De ce ? Pentru că El nu are dragoste, EL ESTE dragoste.
Să nu mai spune-ți niciodată ,, am făcut dragoste”căci este o blasfemie. A face dragoste înseamnă a crea viață. Bunăoară putem spune că părinții noștrii au făcut dragoste,cand ne-au făcut pe noi, pe care ne numeau –iubirea mea, dragul meu sau draga mea. De aceea iubirea este o acțiune ,, cosmogenetică” adică făcătoare de cosmos. Omul este un microcosmos, o lume mică. Azi fizica cuantică spune că în fiecare om este cosmosul întreg și că noi toți defapt nu suntem decât UNUL. Aceasta a spus-o religia și mai ales Hristos demult timp.
Iubirea este față către față,persoană către persoană. In ,,iubire,omul face pentru prima oară cunoștință cu sine însuși, și aceasta prin intermediul unui celălalt- adică nu se poate cunoaște decât într-o relație cu alt om, altă persoană ( prosopon in lb.greacă, adică față, chip).
1.În iubire – omul constată, nu doar cu titlu informativ, ci existențial că celălalt există. Adică până acum te interesa doar persoana ta, eu-l personal. Tu erai lumea. În iubire descoperi că nu ești singur, că lumea nu este numai eu, ci lumea devine Eu și Tu.
2. În iubire – omul își dorește foarte mult ca celălalt să existe.
3. În iubire – faptul că celălalt există devine mult mai important, mai semnificativ, decât faptul că el însuși există.” * Asta înseamnă că nu mai trăiești tu, ci celălalt trăiește în tine și tu în el. Aceasta este iubirea, nu mai ai nevoie de zile, sărbători sau tradiții populare păgâne ( vezi Dragobetele la noi) ca să spui te iubesc, căci în iubire celălalt trăiește în tine. Știind aceasta luați aminte că ,, Iubirea nu-i totuna cu ,,îndrăgosteala”. ,, Pe amorez nu-l interesează celălalt ca persoană, ci ale celuilalt ( bunăoară părul, ochii, șoldurile, banii sau chiar și calitățile intelectuale, ca bunuri de consum, pe care vrea să și le achiziționeze, ca și un telefon nou .”** Nu vă lăsa-ți nici fetele nici băieții, transformați în bunuri de consum, târâte și uitate în ograda ,, iubiților” de ocazie. Dacă o să vă jucați mereu de-a ,, iubirea” o să rămâneți copii, incapabili de a avea și de a-și asuma răspunderea unei relații serioase, incapabili de a înțelege vreodată ce este iubirea.
De aceea cu dragoste vă scriu, nu vă amăgiți cu aceste zile surogat gen ,, Valentine’s day”, zile mediatizate și ,, create” special pentru pervertirea ființei umane, de o întreagă societate de consum pusă-n slujba celui rău. Asculta-ți ce spune despre aceasta, acum 2000 de ani Sf.Ap.Pavel scriindu-i unui tânăr ,, Va fi vreme când învățătura cea sănătoasă nu o vor primi ; ci după poftele lor își vor alege loruși învățători, gâdilându-i la urechi ; Și de la adevăr auzul își vor întoarce, iar la basme (DEX, basm = s.m. născocire, minciună, scorneală) se vor pleca” 2Timotei 4,3- 4
Vă scriu și eu vouă, tinerii mei iubiți, nu vă lăsați amăgiți, ci învățați cu adevărat să iubiți - ca să fiți fericiți. Căci iubire-adevărată, nu vine și pleacă-n dată. Ea crește odată cu sufletul și cu ființa voastră, până pe Cruce, adică până la Jertfă. Pentru că măsura iubirii este măsura jertfirii și măsura jertfirii este măsura iubirii. Măsura în care renunți la tine pentru un celălalt este măsura în care-l iubești.
Vă doresc din tot sufletul să învățați să vă jertfiți, ca să-nvățați să iubiți. Și atunci când veți iubi cu adevărat nu mai există nici spațiu, nici timp sau zile anume, ci doar .....Veșnica Iubire – Dumnezeu în toate și în toți.
Părintele Dionisie de la Albac
Vă scriu în această așa zisă ,, zi a îndrăgostiților ”, nu pentru că așa este un obicei mai nou ,, de import”( ca multe alte nimicuri și basme) ci pentru că eu sincer vă iubesc. Și dacă spun că vă iubesc,nu o spun pentru că este ,, ziua îndrăgostiților”, nici nu o spun la ,, vrăjeală” ca să vă câștig pentru o zi inima,ci CHIAR VĂ IUBESC, și mă doare să văd cum vă lăsa-ți așa ușor păcăliți și ,, vrăjiți” de cel ce vrăjește cu iscusință,care niciodată nu va putea spune – te iubesc,din inimă, pentru că nici nu mai are inimă – de cel ce urăște de moarte – IUBIREA. de aceea o pervertește, o schimonosește. Nu intrați în jocul lui meschin acceptând să vă-ndrăgostiți la comandă, pentru o zi. Nu vă lăsați murdăriți viața, mintea și mai ales conștiința cu aceste basme. Citiți și voi pe net și vedeți de unde și cum a venit aceasta „sărbătoare’’. Numai iubirea adevărată îl face pe om frumos, dar mai mult decât putem noi gândi, îl face dumnezeu. Pe când ,, îndrăgosteala” în ,,joacă” îl transformă pe om în individ (de la latinul individum, adică singur – nedivizibil). Numai o persoană are inimă și sentimente și nu poate trăi decât cu și prin alții, că altfel la ce iar mai trebui sentimente dacă nu are față de cine să și le manifeste. Și iubirea o simți, cu inima. Și dacă nu mai ai sentimente, nu mai ai inima simțitoare ci o bucată de carne. De aceea joaca ,, de-a iubitul” îl coboară pe om sub ființele necuvântătoare.
Iubirea nu-i tot una cu sexul. Nici măcar animalele nu fac sex, ele se reproduc conform unui ,, program”, unei legi bune foarte pe care Creatorul a așezat-o în ființa lor. Ele își urmează instinctul și porunca de a se înmulții și perpetua specia ( pentru că fiecare-și are locul și rolul ei în ,, Programul ” desăvârșit al Universului).
Dar noi, oamenii înzestrați cu rațiune, cu sentimente și mai ales cu voință liberă ( și nu instincte animalice), noi suntem creați să devenim dumnezei după Har, iar vrăjmașul vrea să facă din noi – din ură și pizmă – nici măcar animale.
Uitați-vă în oglindă și căuta-ți pe chipul vostru acea strălucire divină, care ne aseamănă cu Creatorul nostru. Sunte-ți toți frumoși pentru că Tatăl nostru este frumusețea absolută. Frumosul se descoperă numai când iubești sincer, din inimă și cu toată ființa.
Ce săracă este lumea fără Dumnezeu, fără IUBIRE. Și-a inventat și ea o zi pe care a intitulat-o ,, Ziua îndrăgostiților”.
Dar noi, copiii lui Dumnezeu – copiii Dragostei adevărate, noi nu avem nevoie de o zi anume în care să ne spună cineva ,, te iubesc”, pentru că noi ne trezim în fiecare dimineață mângâiați de dragoste. Dacă nu crezi, uită-te în oglindă și ascultă-ți inima, vei auzi la fiecare bătaie,te iubesc, te iubesc, te iubesc......Este glasul lui Dumnezeu, Singurul care ne spune în fiecare zi te iubesc, în fiecare clipă și nu obosește și nu se plictisește, și mai ales nu-L plictisim orice am face. De ce ? Pentru că El nu are dragoste, EL ESTE dragoste.
Să nu mai spune-ți niciodată ,, am făcut dragoste”căci este o blasfemie. A face dragoste înseamnă a crea viață. Bunăoară putem spune că părinții noștrii au făcut dragoste,cand ne-au făcut pe noi, pe care ne numeau –iubirea mea, dragul meu sau draga mea. De aceea iubirea este o acțiune ,, cosmogenetică” adică făcătoare de cosmos. Omul este un microcosmos, o lume mică. Azi fizica cuantică spune că în fiecare om este cosmosul întreg și că noi toți defapt nu suntem decât UNUL. Aceasta a spus-o religia și mai ales Hristos demult timp.
Iubirea este față către față,persoană către persoană. In ,,iubire,omul face pentru prima oară cunoștință cu sine însuși, și aceasta prin intermediul unui celălalt- adică nu se poate cunoaște decât într-o relație cu alt om, altă persoană ( prosopon in lb.greacă, adică față, chip).
1.În iubire – omul constată, nu doar cu titlu informativ, ci existențial că celălalt există. Adică până acum te interesa doar persoana ta, eu-l personal. Tu erai lumea. În iubire descoperi că nu ești singur, că lumea nu este numai eu, ci lumea devine Eu și Tu.
2. În iubire – omul își dorește foarte mult ca celălalt să existe.
3. În iubire – faptul că celălalt există devine mult mai important, mai semnificativ, decât faptul că el însuși există.” * Asta înseamnă că nu mai trăiești tu, ci celălalt trăiește în tine și tu în el. Aceasta este iubirea, nu mai ai nevoie de zile, sărbători sau tradiții populare păgâne ( vezi Dragobetele la noi) ca să spui te iubesc, căci în iubire celălalt trăiește în tine. Știind aceasta luați aminte că ,, Iubirea nu-i totuna cu ,,îndrăgosteala”. ,, Pe amorez nu-l interesează celălalt ca persoană, ci ale celuilalt ( bunăoară părul, ochii, șoldurile, banii sau chiar și calitățile intelectuale, ca bunuri de consum, pe care vrea să și le achiziționeze, ca și un telefon nou .”** Nu vă lăsa-ți nici fetele nici băieții, transformați în bunuri de consum, târâte și uitate în ograda ,, iubiților” de ocazie. Dacă o să vă jucați mereu de-a ,, iubirea” o să rămâneți copii, incapabili de a avea și de a-și asuma răspunderea unei relații serioase, incapabili de a înțelege vreodată ce este iubirea.
De aceea cu dragoste vă scriu, nu vă amăgiți cu aceste zile surogat gen ,, Valentine’s day”, zile mediatizate și ,, create” special pentru pervertirea ființei umane, de o întreagă societate de consum pusă-n slujba celui rău. Asculta-ți ce spune despre aceasta, acum 2000 de ani Sf.Ap.Pavel scriindu-i unui tânăr ,, Va fi vreme când învățătura cea sănătoasă nu o vor primi ; ci după poftele lor își vor alege loruși învățători, gâdilându-i la urechi ; Și de la adevăr auzul își vor întoarce, iar la basme (DEX, basm = s.m. născocire, minciună, scorneală) se vor pleca” 2Timotei 4,3- 4
Vă scriu și eu vouă, tinerii mei iubiți, nu vă lăsați amăgiți, ci învățați cu adevărat să iubiți - ca să fiți fericiți. Căci iubire-adevărată, nu vine și pleacă-n dată. Ea crește odată cu sufletul și cu ființa voastră, până pe Cruce, adică până la Jertfă. Pentru că măsura iubirii este măsura jertfirii și măsura jertfirii este măsura iubirii. Măsura în care renunți la tine pentru un celălalt este măsura în care-l iubești.
Vă doresc din tot sufletul să învățați să vă jertfiți, ca să-nvățați să iubiți. Și atunci când veți iubi cu adevărat nu mai există nici spațiu, nici timp sau zile anume, ci doar .....Veșnica Iubire – Dumnezeu în toate și în toți.
Părintele Dionisie de la Albac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu