A FOST ALES NOUL PAPĂ. Provocări dificile îl
aşteaptă pe succesorul lui Benedict al XVI-lea, Francisc I, precum un
val de contestare intern şi persecutarea creştinilor în lume sau
probleme etice şi abuzuri de toate felurile cu care se confruntă o
Biserică ce reuneşte aproximativ 1,2 miliarde de credincioşi, potrivit Mediafax.
Biserica
Catolică se confruntă, în special în ţări occidentale (Austria,
Germania, Irlanda, Franţa, Statele Unite etc...), cu un val de
contestare internă fără precedent. Numeroase organizaţii preoţeşti sau
religioase solicită mai multă democraţie în interiorul Bisericii
Catolice, alegerea unor oficiali, reformarea Papalităţii, căsătorii
pentru preoţi sau, mai ales, hirotonisirea femeilor. Teologi, bărbaţi şi
femei, adoptă poziţii foarte radicale în materie de moravuri. Se
vorbeşte despre un proces de "protestantizare" şi "schisme tăcute".
Câteva
reforme realiste - mai ales permisiunea ca persoanele divorţate şi
recăsătorite să primească împărtăşanie şi deschiderea în privinţa
posibilităţii preoţilor de a se căsători - vor fi solicitate cu
insistenţă, inclusiv de către episcopi noului Papă. De asemenea,
declinul vocaţiei sacerdotale determină revendicări ca parohiile să fie
reorganizate, iar laicii, bărbaţi şi femei, să fie asociaţi la
responsabilităţi.
Benedict al XVI-lea nu a reuşit să-i reintegreze
pe "lefebvriştii" care nu acceptă deschiderea Conciliului Vatican II.
Negocierea, în pofida tuturor eforturilor sale, se află într-un punct
mort.
Înrădăcinarea în culturile locale, cu adaptarea unor
liturghii la realităţile locale, pune adeseori probleme din India până
în Africa şi trecând prin America Latină. O lovitură în plus, mii de
catolici trec la penticostalism sau se convertesc la islam.
Toleranţa
zero şi recomandarea la adresa episcopilor să colaboreze cu justiţiile
civile nu sunt tot timpul eficiente. Trei sferturi din Conferinţele
episcopale au elaborat dispozitive de luptă. Altele întârzie, în lipsă
de mijloace sau convingere. În Africa sau Asia, conştientizarea nu este
aceeaşi din cauza tabuurilor culturale. În unele ţări, justiţiile civile
sunt ineficiente. Abuzurile continuă să fie denunţate în Occident, mai
ales pentru perioada 1965-1985. Astfel, Arhiepiscopia de la Los Angeles
se află în centrul unui scandal imens de protejare a unor preoţi
pedofili în trecut.
Vaticanul, în perioada lui Benedict al
XVI-lea, a făcut progrese în ceea ce priveşte transparenţa şi lupta
împotriva spălării banilor, aşa cum au atestat experţi. Dar mai sunt
încă multe de făcut. Congregaţii şi dioceze sunt afectate de corupţie,
în special în Africa. În Plus, Vaticanul se află într-o situaţie
financiară delicată, din cauza crizei financiare.
Fără îndoială,
este un dosar în care Joseph Ratzinger, cunoscut mai mult ca teolog
decât ca administrator, a eşuat. Curia, organism foarte centralizat şi
secret, se modernizează lent. Comunicarea sa este în continuare opacă,
mentalitatea este precum a unei fortăreţe asediate, iar rivalităţile
interne persistă.
Rapoarte recente au evidenţiat că creştinii sunt
categoria cea mai persecutată din lume. Numeroase guverne le limitează
drepturile în domeniile educaţiei sau vieţii publice. Dar ameninţările
islamiste, din Pakistan până în Africa Sahariană, îngrijorează în
special Vaticanul. Dialogul cu islamul şi încurajat de Roma este
dificil, spre deosebire de cel purtat cu adepţii iudaismului, care s-a
îmbunătăţit.
Papa Francisc I va trebui să facă faţă eroziunii
constante a prezenţei creştine în Orientul Mijlociu, unde s-a născut
religia lui Iisus. Creştinii fug de numeroase ameninţări, în timp ce
Vaticanul încearcă să protejeze aceste minorităţi.
Căsătoria între
persoane de acelaţi sex, bioetica, avortul, eutanasia sunt evoluţii
faţă de care Papa Francisc I va trebui să se preocupe, aşa cum au făcut
Ioan Paul al II-lea sau Benedict al XVI-lea. Cei doi papi au văzut în
familie "valori imposibil de negociat". Este foarte probabil ca Papa
Francisc I să adopte aceleaşi poziţii de fond.
Papa Francisc I va
trebui să continue dialogul angajat cu ne-creştinii în cadrul "Curţii
Nemurilor" (Cortile dei Gentili) şi să examineze locul Bisericii
Catolice în noile mijloace de comunicare şi reţele de socializare.
