Cardinalul
Bergoglio, în prezent Papa Francisc, a organizat o investigație pentru a
demonstra unul dintre cele mai mari miracole din perioada recentă.
18 augut 1996, Buenos Aires, la orele 7 seara, părintele Alejandro Pezet tocmai terminase împărtășirea credincioșilor, când o femeie se apropie și îi transmite că a găsit o ostie în partea din spate a bisericii. Preotul se deplasează la locul indicat și observă o ostie profanată; neputând-o consuma, o așază într-un potir cu puțină apă și o depozitează în tabernacol. Pe 26 august, deschizând tabernacolul, vede că ostia se prezintă ca și o substanță sângerândă. Episcopul Bergoglio, pe atunci auxiliar al orașului (eparhiei, n. trad.), îi cere să fie chemat un fotograf profesionist care să imortalizeze această extraordinară manifestare. Fotografiile au fost făcute pe 6 septembrie și în ele se observă o bucată de carne însângerată, crescută în mod considerabil ca și dimensiuni. Timp de câțiva ani faptul a fost păstrat secret, iar ostia a rămas în tabernacol până în anul 1999.
Bergoglio, devenit între timp arhiepiscop de Buenos Aires, întrucât ostia nu a suferit nici o urmă de descompunere, a decis să demareze o analiză științifică. Astfel, pe 5 octombrie 1999, în prezența delegaților Episcopului, doctorul Castanon prelevă o părticică din acea substanță sângerândă. Studiile au arătat că este vorba despre o bucată de mușchi cardiac al unei persoane de 30 de ani, cu grupa de sânge AB – adică (întâmplător oare?) aceeași grupă întâlnită în cazul miracolului euharistic din Lanciano, pe Giulgiu și pe marama din Oviedo.
Cercetările au fost reluate și de un cunoscut cardiolog și medic legist, Frederic Zugibe din Statele Unite, care, deși în mod voit nu i s-a spus nimic despre proveniența „materialului”, a concluzionat că „este un fragment de mușchi cardiac din peretele ventriculului stâng, în apropierea valvelor”. Dar cercetările au demonstrat și mai multe detalii, cum ar fi acela că mușchiul, în momentul prelevării, era inflamat și bogat în globule albe. „Teza mea – a mărturisit doctorul Zugibe – este că inima, în momentul prelevării, era vie, dat fiind că globulele albe mor în exteriorul unui organism viu”. În acel moment una dintre persoanele care asistau la investigații – ziaristul australian Mike Willesse – l-a întrebat pe doctorul Zugibe cât pot rezista globulele albe în cazul unui țesut uman păstrat în apă. „Câteva minute”, a fost răspunsu sec al acestuia. Ostia din Buenos Aires era păstrată în apă distilată de ani buni, după ce inițial fusese conservată timp de o lună în apă normală. Doctorul Zugibe a concluzionat, evident, că știința nu poate explica nicidecum un fenomen de acest fel, dar surpriza sa a fost și mai mare când i s-a comunicat că fragmentul analizat provenea dintr-o ostie consacrată.
Fapte miraculoase legate de euharistie sunt prezentate în multe părți ale lumii, iar Romagna (o regiune istorică care se află în nordul Italiei și face parte din regiunea administrativă Emilia-Romagna, n. trad.) se poate „lăuda” cu două importante miracole: unul în Bagno di Romagna, unde se păstrează încă bucata de țesătură din in impregnată cu sânge, și Rimini, unde Sfântul Anton a făcut ca ostia consacrată să fie adorată de un catâr.
Cel din Rimini, datorită faptelor narate, pare să fie miracolul cel mai „romagnol”. Ereticul Bonovillo l-a sfidat pe Sfânt în piața publică: „Voi ține unul dintre animalele mele închis timp de trei zile și îl voi înfometa. După trei zile îl voi aduce afară, în public, și îi voi pune dinainte mâncare. Tu vei sta în față cu ceea ce consideri a fi Trupul lui Hristos. Dacă animalul, neglijând mâncarea, se va grăbi să-L adore pe Dumnezeul tău, eu voi împărtăși credința Bisericii tale”. Romagnolii, se știe, nu sunt oameni mofturoși și sunt și înclinați puțin spre spectacol, așadar provocarea a fost lansată. Nu mai trebuie spus că animalul s-a plecat Creatorului, îndoindu-și picioarele din față dinaintea Ostiei.
Putem încheia cu o considerație pământeană: noi, dinaintea cui ne plecăm genunchii? Don Oreste Benzi, un cetățean din Rimini care știa ce spune, afirma că „pentru a sta în picioare, trebuie să stăm în genunchi” dinaintea Regelui Regilor.
Traducerea: P. Ioan Balea
Sursa: libertaepersona.org
Romana
18 augut 1996, Buenos Aires, la orele 7 seara, părintele Alejandro Pezet tocmai terminase împărtășirea credincioșilor, când o femeie se apropie și îi transmite că a găsit o ostie în partea din spate a bisericii. Preotul se deplasează la locul indicat și observă o ostie profanată; neputând-o consuma, o așază într-un potir cu puțină apă și o depozitează în tabernacol. Pe 26 august, deschizând tabernacolul, vede că ostia se prezintă ca și o substanță sângerândă. Episcopul Bergoglio, pe atunci auxiliar al orașului (eparhiei, n. trad.), îi cere să fie chemat un fotograf profesionist care să imortalizeze această extraordinară manifestare. Fotografiile au fost făcute pe 6 septembrie și în ele se observă o bucată de carne însângerată, crescută în mod considerabil ca și dimensiuni. Timp de câțiva ani faptul a fost păstrat secret, iar ostia a rămas în tabernacol până în anul 1999.
Bergoglio, devenit între timp arhiepiscop de Buenos Aires, întrucât ostia nu a suferit nici o urmă de descompunere, a decis să demareze o analiză științifică. Astfel, pe 5 octombrie 1999, în prezența delegaților Episcopului, doctorul Castanon prelevă o părticică din acea substanță sângerândă. Studiile au arătat că este vorba despre o bucată de mușchi cardiac al unei persoane de 30 de ani, cu grupa de sânge AB – adică (întâmplător oare?) aceeași grupă întâlnită în cazul miracolului euharistic din Lanciano, pe Giulgiu și pe marama din Oviedo.
Cercetările au fost reluate și de un cunoscut cardiolog și medic legist, Frederic Zugibe din Statele Unite, care, deși în mod voit nu i s-a spus nimic despre proveniența „materialului”, a concluzionat că „este un fragment de mușchi cardiac din peretele ventriculului stâng, în apropierea valvelor”. Dar cercetările au demonstrat și mai multe detalii, cum ar fi acela că mușchiul, în momentul prelevării, era inflamat și bogat în globule albe. „Teza mea – a mărturisit doctorul Zugibe – este că inima, în momentul prelevării, era vie, dat fiind că globulele albe mor în exteriorul unui organism viu”. În acel moment una dintre persoanele care asistau la investigații – ziaristul australian Mike Willesse – l-a întrebat pe doctorul Zugibe cât pot rezista globulele albe în cazul unui țesut uman păstrat în apă. „Câteva minute”, a fost răspunsu sec al acestuia. Ostia din Buenos Aires era păstrată în apă distilată de ani buni, după ce inițial fusese conservată timp de o lună în apă normală. Doctorul Zugibe a concluzionat, evident, că știința nu poate explica nicidecum un fenomen de acest fel, dar surpriza sa a fost și mai mare când i s-a comunicat că fragmentul analizat provenea dintr-o ostie consacrată.
Fapte miraculoase legate de euharistie sunt prezentate în multe părți ale lumii, iar Romagna (o regiune istorică care se află în nordul Italiei și face parte din regiunea administrativă Emilia-Romagna, n. trad.) se poate „lăuda” cu două importante miracole: unul în Bagno di Romagna, unde se păstrează încă bucata de țesătură din in impregnată cu sânge, și Rimini, unde Sfântul Anton a făcut ca ostia consacrată să fie adorată de un catâr.
Cel din Rimini, datorită faptelor narate, pare să fie miracolul cel mai „romagnol”. Ereticul Bonovillo l-a sfidat pe Sfânt în piața publică: „Voi ține unul dintre animalele mele închis timp de trei zile și îl voi înfometa. După trei zile îl voi aduce afară, în public, și îi voi pune dinainte mâncare. Tu vei sta în față cu ceea ce consideri a fi Trupul lui Hristos. Dacă animalul, neglijând mâncarea, se va grăbi să-L adore pe Dumnezeul tău, eu voi împărtăși credința Bisericii tale”. Romagnolii, se știe, nu sunt oameni mofturoși și sunt și înclinați puțin spre spectacol, așadar provocarea a fost lansată. Nu mai trebuie spus că animalul s-a plecat Creatorului, îndoindu-și picioarele din față dinaintea Ostiei.
Putem încheia cu o considerație pământeană: noi, dinaintea cui ne plecăm genunchii? Don Oreste Benzi, un cetățean din Rimini care știa ce spune, afirma că „pentru a sta în picioare, trebuie să stăm în genunchi” dinaintea Regelui Regilor.
Traducerea: P. Ioan Balea
Sursa: libertaepersona.org
Romana
