Într-o lume în care poate cea mai populară
formă de a căuta fericirea este achiziționarea de obiecte, recunoștința
nu își mai găsește locul, sugerează dr. Robert Emmons, într-un articol
pentru platforma Greater Good a Universității California, Berkley.
„Lipsa
de recunoștință este contagioasă și se transmite de la o generație la
alta", scrie expertul, referindu-se la o societate în care relațiile, la
fel ca lucrurile, devin lucruri perisabile, care se găsesc de vânzare
și se pot cumpăra.
Studiile arată că persoanele
nerecunoscătoare au tendința de a fi arogante, orgolioase, acordându-și o
importanță deosebită și căutând să fie admirați și aprobați de
ceilalți. În special persoanele narcisiste au tendința de a dezvolta o
atitudine lipsită de recunoștință, caracterizată de un sentiment
puternic că lucrurile li se cuvin și că ceilalți le datorează ceva.
Pentru acestea „numărarea binecuvântărilor va fi ineficientă, pentru că
nemulțumirile vor fi întotdeauna mai numeroase decât darurile",
punctează dr. Emmond.
Pentru a exemplifica ingratitudinea
și pentru a demonstra cât de puțin prețuim binecuvântările care ne sunt
oferite, expertul oferă ca exemplu parabola celor zece leproși vindecați
de Isus, evocată de Luca în Noul Testament. Dintre aceștia, numai unul
s-a întors pentru a-I arăta recunoștință Celui care l-a salvat de la o
moarte iminentă. Cât despre ceilalți, „poate au fost doar uituci", spune
dr. Emmond. „Până la urmă, odată ce și-au recăpătat onoarea, cu
siguranță erau grăbiți să se întoarcă la familiile și la viața lor de
dinainte."
Cu toate acestea, lipsa de recunoștință poate
fi (re)căpătată prin umilință. „Persoana umilă spune că viața este un
dar pentru care trebuie să fie recunoscătoare, nu un drept ce trebuie
revendicat", spune dr. Emmond. Umilința este cea care ne arată cât de
mult depindem de ceilalți: de la părinți și prieteni până la Cel care
ne-a creat. Din păcate, acest simțământ al umilinței „nu apare ușor,
nici natural", cu atât mai mult într-o societate în care fiecare se
valorează pe sine, punctează dr. Emmond. Odată interiorizat însă,
sentimentul de recunoștință, născut din umilință, îi oferă individului
puterea de a recunoaște toate binecuvântările cu care este înzestrat, de
la persoanele care îl înconjoară, abilitățile lui și până la
privilegiul fiecărei guri de aer. Iar numeroasele studii care s-au
concentrat asupra efectelor benefice ale recunoștinței oferă o mulțime
de motive pentru a aduce mulțumire darurilor pe care le-am primit. Unul
dintre acestea este faptul că însăși recunoștința este un element
esențial pentru atingerea fericirii.
