miercuri, 13 noiembrie 2013

Planetele similare Terrei, care se află în zona locuibilă, nu sunt rare în Calea Lactee

în galaxia noastră, 22% dintre stelele similare Soarelui au o planetă asemănătoare Terrei, care se află în zona locuibilă. Aceasta este principala, și surprinzătoarea, concluzie a unui studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
Studiul, intitulat ”The Prevalence of Earth-Size Planets Orbiting Sun-Like Stars” (Răspândirea planetelor de mărimea Terrei care orbitează pe orbita stelelor similare Soarelui), se bazează pe date transmise de telescopul spațial Kepler, până la ieșirea lui din funcțiune. Așa cum se arată pe site-ul PNAS: ”O problemă majoră pentru biochimie este legată de cât de comune sau de rare sunt în Univers planetele favorabile existenței vieții. Planetele mici din roci, pe care poate exista apă în stare lichidă, reprezintă ingredientul cheie pentru biologie. Am folosit telescopul spațial Kepler, al NASA, pentru a urmări, în cazul a pentru 42.000 de stele similare Soarelui, modificările periodice de luminozitate, care se produc atunci când o planetă trece prin fața astrului propriu. Am identificat astfel 603 planete, dintre care 10 aveau dimensiuni similare Terrei și care se aflau în zona locuibilă, cea care permite existența apei în stare lichidă la suprafața lor.” După ce au fost aplicate anumite corecții, care țineau seama de detectabilitatea, cu ajutorul telescopului spațial Kepler, a planetelor cu dimensiuni similare cu cele ale Terrei și care se află în zona locuibilă: ”S-a constatat că 22% dintre stelele similare Soarelui ar putea adăposti planete similare Terrei care să se afle în zona locuibilă. Cea mai apropiată stea care ar avea o asemenea planetă ar putea fi la o distanță de 12 ani-lumină.” O asemenea stea ar fi vizibilă cu ochiul liber.
habitablezone
O planetă se află în zona locuibilă din jurul unei stele, dacă temperatura la suprafața ei permite existența apei în stare lichidă (Credit:Petigura/UC Berkeley, Howard/UH-Manoa, Marcy/UC Berkeley.)
Rezultatele sunt extrem de spectaculoase și merită parcurs, măcar în treacăt, studiul publicat în PNAS. Ele reprezintă un puternic îndemn pentru dezvoltarea de noi telescoape spațiale, mult mai perfecționate decât telescopul spațial Kepler, care să fie destinate căutării de planete extrasolare și obținerii de informații mai amănunțite asupra acestora. Telescopul spațial Kepler, care este ieșit din funcțiune, supraveghea continuu 150.000 de stele, pentru a le măsura variațile periodice de luminozitate, care ar putea sugera existența unor planete în jurul lor. Pe viitor ar fi nevoie de telescoape care să fie capabile nu numai să identifice planete extrasolare ci și să poată analiza atmosfera lor. Compoziția atmosferei unei planete extrasolare poate oferi indicii extrem de importante asupra existenței vieții pe acea planetă.

O animație în care sunt prezentate rezultatele studiului ”The Prevalence of Earth-Size Planets Orbiting Sun-Like Stars”
Pe de altă parte, dincolo de entuziasmul provocat de rezultatul obținut, autorii studiului îndeamnă la o interpretare mai rece a concluziilor la care s-au ajuns. Faptul că o planetă similară Terrei se află în zona locuibilă a unei stele similare Soarelui nu înseamnă neapărat că acolo există viață. Geoffrey W. Marcy, cercetător la departamentul de astronomie al Universității Berkeley, California și unul dintre autorii studiului arăta că ”Unele dintre aceste planete ar putea avea atmosfere foarte groase, făcând ca suprafața lor să devină atât de fierbinte, astfel încât molecule similare ADN-ului să nu poată supraviețui. Altele ar putea adăposti viața. Încă nu cunoaștem întreaga gamă de planete și tipurile de mediu care sunt favorabile existenței vieții.