Sfârşitul fiecărui an aduce în prim-plan topuri şi
clasamente despre evenimentele bune şi rele ale ultimelor 12 luni. La
capitolul dezastre naturale, 2013 a fost un an plin în Europa, SUA şi
Asia: uragane, inundaţii devastatoare, taifunuri, de câteva ori lovind
de două ori în acelaşi loc sau în aceeaşi regiune. Însă în timp ce
companiile de asigurări notează în dreptul despăgubirilor de acest tip
„acţiuni divine"omul nu este chiar nevinovat de ceea ce se abate asupra
lui.
Să
luăm, de exemplu, inundaţiile din Europa din luna iunie, când părţi
însemnate din Germania, Austria şi Cehia au fost inundate de apele
fluviului Dunărea şi ale râurilor Inn şi Ilz, care au atins cel mai
ridicat nivel din secolul al XVI-lea şi până acum. Comunicaţiile şi
alimentarea cu energie electrică au fost stopate, pagubele ridicându-se
la milioane de euro.
Ulterior, sanctuarul Fecioarei Maria
din Lourdes (sudul Franţei) a fost inundat timp de două zile, tot în
luna iunie, a doua oară în opt luni când se întâmpla acest lucru.
Cu
doar o lună înainte, statul american Oklahoma a cunoscut desfăşurarea
rapidă a tornadei EF5 şi nu o dată, ci de două ori în decurs de 11 zile.
Peste 20 de persoane au fost ucise de furtună şi de inundaţiile care au
urmat. Ceva asemănător s-a întâmplat şi în Filipine. Inundaţiile au
lăsat pe drumuri 300.000 de persoane din zona capitalei Manila, în urma
taifunului Usag din septembrie. Doar o lună mai târziu, în urma unui
cutremur au fost zeci de morţi, pentru ca în noiembrie un alt taifun să
lase în urmă aproape 6.000 de morţi, 1.800 de persoane dispărute şi
27.000 de răniţi.
În septembrie, uraganele Ingrid şi
Manuel au lovit Mexicul în acelaşi timp. Inundaţiile şi alunecările de
teren din numeroase regiuni au curmat 100 de vieţi şi au lăsat zeci de
mii de persoane fără adăpost.
Doar două săptămâni mai
târziu, pe cealaltă parte a globului, ciclonul Phailin afectează aproape
nouă miloane de indieni, peste un milion fiind evacuaţi.
S-ar
putea spune că unele zone sunt cunoscute ca având un risc crescut în
ceea ce priveşte posibilitatea de a fi lovite de asemenea fenome
extreme. Chiar dacă nu toţi oamenii de ştiinţă afirmă cu convingere că
de vină este sau nu încălzirea climatică, poluarea sau dezechilibrele
naturale cauzate în principal de om, ceea ce este sigur este că aceste
evenimente sunt mai devastatoare şi mai intense. „Nu spunem că asemenea
evenimente nu au mai avut loc şi în trecut, dar credem că acum sunt mai
frecvente şi mai violente", a explicat Dan Misleh, director executive al
Coaliţiei catolice despre schimbările climatice.
Sunt
însă şi voci mai îndrăzneţe care interpretează această înmulţire a
acestor fenomene ca un „mesaj din partea lui Dumnezeu", din cauză că El
ar fi nemulţumit de imoralitatea oamenilor. În istorie, Biblia
menţionează câteva catastrofe naturale prin care Dumnezeu îi avertizează
pe oameni, prin acest mijloc, să îşi schimbe atitudinea (potopul,
ploaia cu foc de la Sodoma şi Gomora). Însă nu fiecare dezastru natural
sau tragedie umană îşi poate găsi această explicaţie, arată Glenn Beck,
realizator de radio şi televiziune din SUA.
Între alte
tragedii ale acestui an se numără şi explozia gigant de la o fabrică de
îngrăşământ din Texas, care a ucis 15 persoane şi a rănit 200. Motivul:
eroare umană.
La fel, nenorocirea care a avut loc în
aprilie, la fabrica de textile din Bangladesh, când o clădire comercială
s-a prăbuşit peste muncitorii ilegali. Motivul: condiţiile precare de
muncă devenite normalitate pentru muncitorii din Orient care exportă
produse în Occident. De asemenea, inundaţiile şi alunecările de teren
din Europa au ca vină secundară defrişările masive, dar şi forările.
Aşadar,
distrugerile şi pierderile de vieţi omeneşti nu pot avea întotdeauna o
cauză clară şi mai ales nu pot fi atribuite exclusiv lui Dumnezeu. Chiar
dacă unele pot purta un mesaj clar de avertizare, este greşit să
consideăm că Dumnezeu este cel care doreşte distrugerea planetei
noastre.
