Din grijă, dragoste și din dorința de a-i
sprijini pe cei pe care i-au adus pe lume, părinții cad deseori în
capcana supraprotejării copilului, uneori pentru a-i scuti de evenimente
mai mult sau mai puțin periculoase, alteori pentru a-i opri sa repete
greșelile pe care ei le-au făcut în trecut. Acest comportament le face
însă copiilor mai mult rău decât bine.
Copiii supraprotejați de părinți au mari șanse să devină ținta batjocurilor și intimidărilor, arată o analiză a 70 de cercetări care au inclus 200.000 de copii efectuată de experții de la Universitatea din Walrwick, scrie BBC.
„Copiii au nevoie de sprijin, dar unii părinți încearcă să amortizeze
toate experiențele negative ale copiilor. În acest proces, ei îi
privează pe copii de învățarea metodelor prin care pot face față
intimidărilor și îi fac mai vulnerabili", a declarat coordonatorul
studiului, profesorul de psihologie Dieter Wolke.
Totodată, copiii supraprotejați riscă să dezvolte probleme legate de anxietate, notează organizația Health Guidance.
De exemplu, unii părinți pot fi exgerat de grijulii cu privire la
igienă, lucru care îl poate face pe micuț să devină ipohondru. În loc să
fie încurajați să își depășească temerile, copiii care se confruntă cu
diverse frici, ori care sunt timizi vor fi cocoloșiți și apărați de
lumea din exterior, lucru care îi va priva de o mulțime de experiențe și greșeli menite să îi pregătească pentru maturitate. Ei vor crește ca niște adulți fără experiență de viață, ușor naivi, nepregătiți să facă față provocărilor din lumea reală.
„Atunci
când presupunem că ai noștri copii au nevoie de mai mult decât le
trebuie, le subestimăm abilitățile și le știrbim încrederea", scria dr.
Lisa Firestone, expert în creșterea copiilor și directorul de Cercetare
și Educație la Asociația Glendon, într-un articol pentru Psychology Today.
Lucrul acesta are consecințe ulterioare, atunci când copilul devine
adult și trebuie să își croiască singur un drum în viață, bazându-se
doar pe propriile puteri. Supraprotejarea copiilor îi determină
să devină dependenți de părinții lor, lucru care îi face, mai departe,
incapabili să aibă grijă de ei înșiși.
Un alt studiu efectuat de cercetătorii americani sublinia că protejarea
excesivă a copiilor îi determină pe aceștia să aibă o autoeficacitate
mai mică la maturitate, dar și un sentiment mai pronunțat că totul li se
cuvine, potrivit unui comunicat publicat de Universitatea din Arizona.
Mai mult, situația are repercursiuni și asupra părinților care sunt
nemulțumiți de relația și de comunicarea din interiorul familiei.
Pentru a afla dacă sunt părinți supraprotectori,
dr. Firestone propune un exercițiu simplu. Astfel, ei sunt încurajați
să își evalueze comportamentul atunci când ies cu micuțul în parc,
pentru a vedea cât de mult le dau voie să exploreze parcul și să se
joace singuri, cât de mult le controlează comportamentul, cât de
îngrijorați sunt de siguranța copilului, cât de mult îi încurajează sau
își învingă temerile sau cât de mult îi cocoloșesc.
Cei
care descoperă că au tendința de a fi supraprotectori, trebuie să
adopte strategii care să le diminueze tendința de a se implica exagerat
în viața copilului, dar și să încerce să îl învețe pe micuț abilitățile
necesare pentru a deveni mai puternici. Dr. Tim Elmore,
fondatorul organizației non-profit Growing Leaders, este de părere că
unul din lucrurile esențiale pe care părinții trebuie să îi învețe pe
copii este abilitatea de a-și rezolva problemele, scrie el într-un
articol pentru Psychology Today.
Această lecție îl va ajuta să facă față provocărilor cu care se va
confrunta în viață. Totodată, ei trebuie să deprindă arta negocierii, să
își dezvolte inteligența emoțională
și să învețe să își seteze singuri așteptări fezabile pe care să le
poată duce la bun sfârșit. Nu în ultimul rând, părinții trebuie, la
rândul lor, să evite să le ofere copiilor totul de-a gata. „Nu le oferi
peștele; învață-i să pescuiască", sublinia dr. Elmore.
