Ev Mt 4, 12-17După moartea lui Ioan Botezatorul, Isus trebuie din nou să fugă. Însă dacă ne uităm cu atenție, și de această dată, totul nu este decât o împlinire a unei profeții, cea a proorocului Isaia care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit".
Toate lucrurile, bune sau mai puțin bune îl duc pe Isus înspre concretizarea planului pe care îl are de împlinit. Cât de minunat ar fi dacă și noi am reuși să discernem prin hățișul existenței noastre, a familiilor noastre, un plan al lui Dumnezeu, o profeție care se va împlini, dincolo de toate lucrurile care pot apărea într-o viață de om. Cât de liniștitor ar fi dacă am descoperi, prin Evanghelia de astăzi, că atunci când apuci mâna lui Dumnezeu, o mână întotdeauna întinsă, viața ta devine parte a Împărăției Cerurilor; și că Isus, este singura lumină capabilă să ne scoată din întunericul ce ne dă târcoale zi de zi și din umbra morții ce pigmentează fără încetare cu frică existența noastră!
“Pocăiți-vă”! Primul pas este convertirea, pocăința. În limbaj biblic s-ar traduce printr-o schimbare radicală a inimii, o nouă orientare a întregii ființe înspre Dumnezeu. Nu e vorba doar, sau în primul rând, de o convertire morală, ci de una mult mai profundă, a întregii vieți. Exact ca în cazul lui Petru, sau a celorlați, care își lasă năvoadele și îl urmează pe Isus. În momentul în care Dumnezeu este în fața ta și îți vorbește, e normal să lași tot ce făceai până atunci pentru a-l asculta. Nu poți să-I spui: “scuză-mă, mai am de prins câțiva pești”. Asta înseamnă adevărata convertire: Isus este de acum tot timpul lângă noi, deci trebuie să ne reorientăm viața în așa fel încât El să fie în centrul ei, să-L putem asculta.
Mântuitorul ne dă și motivația cererii Sale: “fiindcă s-a apropiat de voi Împărăția cerurilor”. Nu ne cere să ne convertim, pentru ca Împărăția cerurilor să se apropie de noi, ci ne anunță că ea se apropie oricum, prin iubirea și îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu. Trebuie doar să avem mâinile libere, pentru a o putea primi.
Galileea neamurilor din evanghelia de astăzi este locul unde misiunea lui Isus începe și totodată locul în care ea se va împlini, atunci când Isus înviat se va întoarce aici pentru a-și întâlni ucenicii. Galileea este și simbolul sufletului nostru: aici istoria noastră cu Domnul a început. Un amestec inițial de credință și de păgânism, mântuit prin mila lui Dumnezeu de întunericul și de frica morții, el va rămâne pentru totdeauna locul în care îl vom putem întâlni pe Isus cel înviat.
Împărăția lui Dumnezeu este de acum încolo în sufletul nostru...
PS Claudiu
Episcopul Curiei
