Ultimele cuvinte ale unui copil sirian: „O să-I spun lui Dumnezeu tot”

„O să-I spun lui Dumnezeu tot." Acestea au fost ultimele cuvinte ale unui copil sirian în vârstă de trei ani înainte de a muri. Veridicitatea lor nu este confirmată, dar circulă împreună cu o poză a micuțului pe internet de aproximativ o săptămână și în același timp pun o întrebare incomodă: În ce fel de lume trăim dacă nimeni nu ascultă la suferințele unui copil de trei ani și ale altor câteva sute de mii de copii asemenea lui?

Conflictul din Siria, izbucnit în primăvara lui 2011 și declarat război civil de către ONU în iunie 2012, continuă să facă zilnic mii de victime civile. În plus, pagubele au fost evaluate la 16,5 miliarde de dolari, rezervele țării, în valoare de 18 miliarde de dolari, fiind epuizate, iar majoritatea puțurilor petroliere sunt controlate de rebeli.

De la începutul anului 2013, o medie de 6.000 de sirieni au părăsit zilnic țara, mai mult de 1,8 milioane de sirieni fiind înregistrați oficial ca refugiați. O mare parte dintre ei fug în Irak, Iordania, Turcia și Liban. Iar Organizația "Save the Children" a remarcat o creștere abruptă în numărul de imigranți care vin pe mare în Italia, peste 10.000 de sirieni. Din păcate, nici aici nu sunt primiți cu brațele deschise și sunt supuși unor deparazitări severe, aproape inumane.

Cei mai puțin norocoși, rămași în Siria, trăiesc zilnic cu teama unei morți iminente. Cele două tabere aflate în conflict, rebelii și reprezentanții regimului sirian, nu țin cont de sexul sau vârsta oamenilor. Mai mult de atât, lunetiștilor li s-a părut atât de amuzantă uciderea copiiilor și a femeilor, încât au stabilit un joc al crimei, alegând o zonă diferită a corpului ca țintă în fiecare zi. „Într-o zi aveam pacienți care erau toți răniți în zona inghinală. Într-o altă zi, erau răniți în piept sau abdomen", povestea David Nott, un chirurg britanic aflat în Siria. Jocul ucigaș a mers atât de departe, încât la spital s-au prezentat șase femei însărcinate împușcate în uter, copiii fiind împușcați direct în cap.

Peste 11.000 de copii au fost uciși în Siria începând cu martie 2011. O parte dintre aceștia au fost omorâți cu arme chimice, alții au fost împușcați și unii dintre ei, printre care și bebeluși, au fost torturați înainte de a fi uciși. Băieții adolescenți însă sunt cel mai frecvent ținta acestor atacuri.

Copiii care supraviețuiesc nu sunt neapărat mai binecuvântați. Cei circa 2 milioane de copii sirieni, care au fost relocați, poartă rănile războiului cu ei acolo unde merg. Fiind martorii unei realități crude, care ar destabiliza psihic și un adult, ei suferă de tulburări de stres posttraumatic, rămânând într-o stare de hiperalertă continuă. „Copiii aceștia au văzut lucruri teribile, bombardamente, oameni urlând și oameni murind, și au simțit mirosul de sânge și fum", explică Alexandra Chen, specialist în traumă infantilă.

Unii dintre copiii refugiați în Iordania au transmis recent un mesaj lumii. Președintele World Vision, Richard Sterns, s-a întâlnit în luna noiembrie cu mai multe mii de copii din tabăra de refugiați. Deși mulțumitori pentru noul cămin, ei nu se simt acasă și suferă după ce au lăsat în Siria și după cei pierduți.

„Nu știu cum să încep sau de unde să încep. Ar trebui să încep să vorbesc despre țara mea sau să vorbesc despre copiii din țara mea iubită, Siria? Ar trebui să încep cu copiii care au fost uciși? Sau ar trebui să vorbesc despre copiii care au fost torturați în modurile cele mai groaznice? Ar trebui să vorbesc despre casa noastră care a ars sau să vorbesc despre camera mea, jucăriile mele sau caietele mele?", a spus Rahma, o fetiță de 9 ani.

În ciuda eforturilor depuse de organizații precum UNICEF, Mercy Corps, Save the Children etc., situația acestor copii rămâne foarte gravă. Tratativele de pace, mult așteptate și stabilite pentru a începe pe 22 ianuarie, nu promit mari schimbări. Președintele Bashar al Assad a declarat că nu cedează puterea politică, iar opoziția susține că nu va discuta despre pace dacă Assad nu va renunța la președinție. Așadar, acestor copii, pe care lumea pare să nu-i mai audă, nu le rămâne decât să-I spună lui Dumnezeu tot.

Sursa