Meditație pentru Duminica a III-a din Post (a Sfintei Cruci) Ev Mc 8,34-38;9,1
“Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” Pentru a înțelege mai bine aceste cuvinte, să încercăm să le punem în contextul evanghelic din care fac parte. Suntem în Cezarea lui Filip, acolo unde Isus își întreabă ucenicii despre identitatea pe care lumea și mai apoi discipolii i-o atribuie. Petru se face portavoce a celorlalți atunci când spune: “Tu ești Cristosul”. Suntem în fața unei mărturii de credință extraordinară!
Câteva versete mai târziu însă, atunci când Mântuitorul vorbește despre patima și moartea Sa, același Petru îl ia deoparte și îl dojenește. Îi spune că greșește. Învățăcelul își învață Învățătorul. Ucenicul își instruiește Maestrul. Îi dezvăluie și încearcă să-i impună propria viziune despre misiunea Fiului lui Dumnezeu. Cuvintele lui Isus, adresate lui Petru, dar spuse în prezența tuturor ucenicilor, sunt, asemenea tuturor cuvintelor lui Dumnezeu, ca o spadă ce discerne și separă adevărul de eroare: “Înapoia mea satano!”
