Prea multă frumuseţe-i
suferinţă
(8 Martie, ziua frumuseţii atotcuprinzătoare)
Rugatu-m-am ‘naintea zilei tale
- zi-nfiorată de simbol –
ca de atâta frumuseţe
cu chipuri feminine
desprinse cu iubire şi ardoare
din
strâns-a timpului îmbrăţişare,
de moarte sau sminteală să n-am parte:
“Doamne,
şopteam
cu dulce-ngrijorare,
putea-va
inima-mi să facă faţă
la dubla încercare
a preasublimului Tău dar
- femeia-n zi de primăvară –,
când ştii că-i plină de icoana
aceleia ce-i mai presus
de necuprinsa Ta zidire?...
De-i cu putinţă, Te-aş ruga,
să-mi
iei paharul de la gură
până-n frumos nu-i suferinţă;
iar de
mi-i dat să-l beau întreg,
pe buze
mâna ei să-mi pui
să o sărut ca pe-o căinţă”.
