”Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat pentru a revărsa în
sufletul oamenilor sentimentul fraternităţii. Toţi fraţi şi toţi fii ai
lui Dumnezeu. Abba, cum îl numea el pe Tatăl. Eu vă trasez calea, spunea
el. Urmaţi-mă şi îl veţi găsi pe Tatăl şi veţi fi cu toţii fiii săi şi
el îşi va găsi bucuria în voi. Agape, iubirea fiecăruia dintre noi faţă
de toţi ceilalţi, de la cei mai apropiaţi până la cei mai îndepărtaţi,
este întocmai singurul mod pe care Isus ni l-a indicat pentru a găsi
calea mântuirii şi a Fericirilor”. (Papa Francisc, într-un interviu acordat fondatorului ziarului Repubblica)
”Evanghelia, în care străluceşte glorioasă crucea lui Cristos, invită cu insistenţă la bucurie. Sunt suficiente câteva exemple: “Bucură-te” este salutul îngerului adresat Mariei (Lc 1,28). Vizita Mariei la Elisabeta îl face pe Ioan să tresalte de bucurie în sânul mamei sale (cf. Lc 1,41). În cântarea sa Maria proclamă: “Spiritul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu” (Lc 1,47). Când Isus îşi începe activitatea, Ioan exclamă: “Aşadar, această bucurie a mea este acum deplină” (In 3,29). Isus însuşi “a tresăltat de bucurie în Spiritul Sfânt” (Lc 10,21). Mesajul său este izvor de bucurie: “V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină” (In 15,11). Bucuria noastră creştină provine din izvorul inimii sale pline de se revarsă. El le promite discipolilor: “Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră va deveni bucurie” (In 16,20). Şi insistă: “Vă voi vedea din nou şi inima voastră se va bucura, iar bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (In 16,22). După aceea ei, văzându-l înviat, “s-au bucurat” (In 20,20). Cartea Faptele Apostolilor relatează că, în prima comunitate, ei “primeau hrana cu bucurie” (2,46). Pe unde treceau discipolii era “o mare bucurie” (8,8) şi ei, în mijlocul persecuţiei, “erau plini de bucurie” (13,52). Un eunuc, de-abia botezat, “şi-a urmat drumul bucurându-se” (8,39), iar temnicerul “s-a bucurat cu toată casa pentru că a crezut în Dumnezeu” (16,34). De ce să nu pătrundem şi noi în această revărsare de bucurie?”
(Papa Francisc, exortaţia apostolică Evangelii Gaudium, art.5)
”Evanghelia, în care străluceşte glorioasă crucea lui Cristos, invită cu insistenţă la bucurie. Sunt suficiente câteva exemple: “Bucură-te” este salutul îngerului adresat Mariei (Lc 1,28). Vizita Mariei la Elisabeta îl face pe Ioan să tresalte de bucurie în sânul mamei sale (cf. Lc 1,41). În cântarea sa Maria proclamă: “Spiritul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu” (Lc 1,47). Când Isus îşi începe activitatea, Ioan exclamă: “Aşadar, această bucurie a mea este acum deplină” (In 3,29). Isus însuşi “a tresăltat de bucurie în Spiritul Sfânt” (Lc 10,21). Mesajul său este izvor de bucurie: “V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină” (In 15,11). Bucuria noastră creştină provine din izvorul inimii sale pline de se revarsă. El le promite discipolilor: “Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră va deveni bucurie” (In 16,20). Şi insistă: “Vă voi vedea din nou şi inima voastră se va bucura, iar bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (In 16,22). După aceea ei, văzându-l înviat, “s-au bucurat” (In 20,20). Cartea Faptele Apostolilor relatează că, în prima comunitate, ei “primeau hrana cu bucurie” (2,46). Pe unde treceau discipolii era “o mare bucurie” (8,8) şi ei, în mijlocul persecuţiei, “erau plini de bucurie” (13,52). Un eunuc, de-abia botezat, “şi-a urmat drumul bucurându-se” (8,39), iar temnicerul “s-a bucurat cu toată casa pentru că a crezut în Dumnezeu” (16,34). De ce să nu pătrundem şi noi în această revărsare de bucurie?”
(Papa Francisc, exortaţia apostolică Evangelii Gaudium, art.5)
