Meditație pentru Duminica a VI-a din Post (a Floriilor sau a Intrării Domnului în Ierusalim) Ev Io 12,1-18
În sfârșit, triumful intrării în Ierusalim! Iuda trăiește extazul împlinirii unui vis: împărăția Maestrului său pare să se concretizeze în sfârșit. Dorințele lui sunt pe cale de a deveni realitate, iar temerile legate de acele sumbre cuvinte rostite de Isus, despre suferință, patimi și moarte, par exorcizate definitiv. Iată-i și pe locuitorii Ierusalimului ieșind cu ramuri și osanale în fața Lui! Și cine nu și-ar dori un astfel de Împărat? Unul capabil să înmulțească pâinile, să vindece bolile, să învie morții? În fața unui astfel de conducător, ocupantul roman ori alții, nu au nici o șansă.
Cei care îl primesc își pun hainele la picioarele Lui! Cât de simbolic e acest gest, mai ales dacă ne gândim la valoarea aproape sacră a veșmintelor în Israel. Vechiul Testament specifică în mod clar: chiar și atunci când cineva și-ar pune ca și gaj haina, aceasta trebuia să-i fie restituită până seara. Într-un teritoriu în care temperaturile scad frecvent noaptea sub zero grade, era într-adevar de o chestiune vitală. Deci în momentul în care locuitorii Ierusalimului își pun hainele la picioarele lui Isus, e ca și cum și-ar pune propriile vieți. Chiar dacă, doar puțin timp mai târziu vor fi ei cei ce vor lua hainele și viața Împăratului lor.
Mânzul asinei ne aduce aminte de Saul, primul împărat al Israelului, cel care pornește în căutarea asinelor tatălui său și întâlnește în schimb planul Providenței. Înainte de el, Dumnezeu era Împăratul lui Israel. Era momentul adevăratei libertăţi, ce începe întotdeauna doar când Dumnezeu este stăpân în viața noastră. Israeliţii merg însă la profetul Samuel şi cer un rege ales dintre ei. Iar deoarece Creatorul ascultă glasul creaturii și îi respectă libertatea, chiar şi atunci când aceasta îi intoarce spatele, Domnul îi spune profetului: "Ascultă glasul poporului în toate câte îţi grăieşte; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe Mine, casă nu mai domnesc Eu peste ei”. Cărţile Regilor ne vorbesc despre ceea ce urmează: aproape fără excepţie, fiecare sfârşit de regat, este descris cu aceste cuvinte: ”Și a făcut fapte netrebnice înaintea Domnului, la fel ca tatăl său.”
Dar fiindcă Dumnezeu nu-și abandonează niciodată creatura, iată că astăzi cercul se închide. Creatorul ia chipul creaturii și înnoiește fața pământului. Vine pe mânzul aceluiași animal încălecat de Saul, pentru ca cei ce au ochi, să vadă și să înțeleagă. Dar e un alt fel de rege și vine cu o altfel de împărăție. Una pe care nici un ocupant nu o poate distruge, fiindcă e în inimilenoastre. În șa pentru moment nimeni nu pare să înțeleagă noul mod de a împărății slujind, de a fi stăpân spălând picioarele, de a iubi dându-și viața. Deocamdată lumea e prea preaocupată să sărbătorească. Cu câteva excepții... Fiindcă în intimitatea unei inimi de Mamă, proorocia bătrânului Simeon prinde contur și vârful de sabie își dezvăluie cruda sclipire. Este începutul momentului întunericului, al extazului lui Iuda și al agoniei Fiului lui Dumnezeu...
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 12,1-18
Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi.Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi.Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare.Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: "Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei". Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui. Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.
