Anuarul Pontifical 2014, a cărui redactare a fost îngrijită de Mons. Vittorio Formenti, responsabil al Oficiului Central de Statistică a Bisericii, de prof. Enrico Nenna şi de ceilalţi colaboratori este disponibil în librărie, precum şi Annuarium Statisticum Ecclesiae 2012, îngrijit de acelaşi Oficiu. Complexa lucrare de tipărire a fost îngrijită de salezienii pr. Sergio Pellini, director general, pr. Marek Kaczmarczyk, şi de domnul Domenico Nguyn Duc Nam, de la Tipografia Vaticană.
Din lectura datelor prezentate se pot scoate câteva noutăţi referitoare la viaţa Bisericii Catolice în lume, de la alegerea papei Francisc (13 martie 2013) până în 22 februarie 2014.
În această perioadă au fost înfiinţate două noi sedii episcopale, o eparhie, un exarhat apostolic şi un exarhat arhiepiscopal; a fost ridicată o prelatură teritorială.
Datele statistice din Annuarium Statisticum, referite la anul 2012, furnizează o analiză sintetică a principalelor dinamici referitoare la Biserica Catolică în cele 2981 circumscripţii ecleziastice din toată lumea.
În arcul de timp cuprins între 2005 şi 2012, credincioşii botezaţi în lume au trecut de la 1.115 la 1.229 milioane, cu o creştere relativă de 10,2%. Confruntând această realitate cu evoluţia populaţiei mondiale în aceeaşi perioadă trecută de la 6,46 la 7,02 miliarde, se observă că incidenţa catolicilor la nivel planetar a crescut uşor de la 17,3% la 17,5%. Contribuţia diferitelor zone geografice la realitatea în ansamblu este diversificată.
Europa, deşi găzduieşte 23% din comunitatea catolică mondială 2012, se confirmă zona mai puţin dinamică în mod absolut, cu o creştere a numărului de credincioşi botezaţi cu puţin mai mare de 2%. Prezenţa catolicilor în teritoriu se stabilizează în jur de 40%.
Continentul african rămâne fără îndoială cel cu creşterea cea mai mare. Numărul catolicilor în Africa (în 2012 aproape 199 de milioane) a crescut, de fapt, într-un ritm aproape dublu decât în ţările din continentul asiatic (unde este de 29%) şi cu mult superior decât creşterea populaţiei în acelaşi interval de timp. Rezultă astfel confirmate însemnătatea mărită a continentului african (ai cărui credincioşi urcă de la 13,8% în 2005 la 16,2% în 2012 din lumea întreagă) şi, în schimb, scăderea însemnătăţii continentului european, pentru care procentul din totalul mondial a coborât de la 25,2% în 2005 la 23,3% în 2012. Crescândă apare şi incidenţa în lumea catolică a continentului asiatic care, cu un număr de peste 60% din populaţia mondială, se menţine în jur de 11% în toată perioada examinată. Se consolidează poziţia Americii drept continent la care aparţin 49% dintre catolicii botezaţi din lume. În sfârşit, rămâne stabilă incidenţa catolicilor la 100 de locuitori în Oceania, chiar dacă au o consistenţă care nu ajunge la 0,8% din populaţia catolică mondială.
În perioada 2005-2012, numărul episcopilor în lume a trecut de la 4.841 la 5.133, cu o creştere de 292 de prelaţi, egală cu 6%. Toate continentele au prezentat o creştere care procentual a oscilat în jurul mediei mondiale pentru America şi Oceania, creşterea procentuală mai joasă (3,3%) a fost înregistrată de numărul episcopilor europeni şi cel mai mare (11%) de episcopii africani şi asiatici. Prin urmare, însemnătatea episcopilor americani şi oceanici nu s-a schimbat în perioada examinată, în timp ce acela al episcopilor europeni a avut o reducere de circa un punct care a mers în favoarea continentelor african şi asiatic.
În 2012, preoţii în lume era 414.313, dintre care 279.561 membri ai clerului diecezan şi 134.752 din clerul călugăresc; în 2005 erau în schimb 406.411 subîmpărţiţi în 269.762 diecezani şi 136.649 călugări. Numărul în ansamblu al preoţilor în 2012 faţă de cel din 2005 a avut o creştere de circa 2%, rezultând din creşterea cu 3,6% a clerului diecezan şi din scăderea cu 1,4% a celui călugăresc. Creşterea cea mai mare s-a înregistrat în Africa (24%) şi în Asia (20%), după care urmează America (1,6%) şi Oceania (0,2%); în schimb a scăzut numărul preoţilor europeni (6%). În afară de Asia şi Africa în celelalte continente clerul călugăresc a scăzut pretutindeni. Distribuirea clerului între continente este caracterizată de o puternică prevalenţă de preoţi europeni (45% în 2012) care sunt cu 52% mai mulţi decât preoţii americani (122.924 contra 186.489); clerul asiatic cuprinde 14,5%, cel african 9,7% şi cel din Oceania 1,1%. Între 2005 şi 2012 nu a variat incidenţa asupra totalului mondial a preoţilor din America şi din Oceania; în schimb a crescut numărul fie al clerului african (de la 8,0% din 2005 la 9,7% din 2012), fie cel al clerului asiatic (de la 12,3% la 14,5%), creştere care a fost în defavoarea numărului clerului european care a scăzut de la 48,8% la 45%.
Diaconii permanenţi constituie grupul lucrătorilor pastorale în evoluţie mai puternică în decursul timpului: de la 33.391 în 2005 au ajuns la 42.000 în 2012, cu o variaţie de peste 26,1%. Dacă s-a manifestat pretutindeni creşterea, totuşi ritmurile de creştere rămân diferite între diferitele zone continentale: în Europa creşterea lor a fost semnificativă, trecându-se în şapte ani de la circa 11.000 la aproape 14.000. Şi în America dinamica a fost susţinută: în 2005 acest continent avea 21.722 diaconi permanenţi, în timp ce în 2012 numărul a urcat la peste 27.000. Se subliniază că această figură religioasă este foarte frecventă în America (în special în America de Nord) cu 64,7% dintre toţi diaconii din lume, şi în Europa (32,8%). În schimb este scăzută prezenţa diaconilor în Africa şi în Asia: aceste continente reprezintă împreună abia variaţie mai 1,5% din consistenţa globală.
Călugării cu voturi care nu sunt preoţi au făcut să se înregistreze în perioada examinată o uşoară creştere numerică. În lume ei erau 54.708 în 2005 şi au ajuns la numărul de 55.314 în 2012. În scădere clară în Europa (10,2%), în Oceania (7%) şi în America (3,1%), numărul de călugări care nu sunt preoţi a crescut în Asia (27,5%) şi în Africa (8,8%). În 2012 numărul de călugări care nu sunt preoţi în aceste două continente a ajuns să depăşească procentul prezent în America. Europa continuă să menţină cota cea mai ridicată (31,8%), dar în scădere clară.
Călugăriţele cu voturi au reprezentat în 2012 în ansamblu un grup de 702.529 unităţi, 38% prezente în Europa, urmată de America - 186.000 de consacrate - şi de Asia care ajunge la aproape 170.000. Faţă de 2005, grupul suferă la nivel mondial o flexiune de 7,6%. Scăderea a avut loc în trei continente (Europa, America şi Oceania), cu variaţii chiar însemnate (în jur de 15%). În schimb, în Africa şi în Asia creşterea a fost în mod categoric puternică, 16,7% pentru primul şi 10,5% pentru al doilea. Ca rezultat final al acestor dinamici, numărul călugăriţelor cu voturi din Africa şi din Asia raportat la totalul mondial trece de la 27,9% la 33,9%, în defavoarea Europei şi Americii a căror incidenţă în ansamblu se reduce de la 70,8% la 64,9%.
Numărul de seminarişti a crescut cu 4,9%, trecând de la 114.439 în 2005 la 120.051 în 2012. Creşterea cea mai mare a fost în Asia în care numărul seminariştilor în perioada examinată a crescut cu 18%; după Asia urmează Africa având 17,6% creştere, urmată la rândul său de Oceania cu 14,2%; în Europa a fost o scădere cu 13,2%, în timp ce în America s-a înregistrat o diminuare mai moderată (2,8%). În 2012, la 1.000 de candidaţi la preoţie din toată lumea, 299 erau americani, 296 asiatici, 231 africani, 166 europeni şi 8 din Oceania. Variaţia numerică faţă de 2005 a fost însoţită de o modificare structurală în cadrul continentelor. Raporturile de compoziţie instituite între seminariştii din aceste zone şi consistenţa mondială arată, de fapt, că Asia şi Africa s-au avantajat între 2005 şi 2012 fiecare cu circa 3 puncte procentuale: acest câştig a fost în detrimentul Europei (de la 20,1% la 16,6%) şi al Americii (de la 32,2% la 29,9%).
(După L`Osservatore romano, 28 mai 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Din lectura datelor prezentate se pot scoate câteva noutăţi referitoare la viaţa Bisericii Catolice în lume, de la alegerea papei Francisc (13 martie 2013) până în 22 februarie 2014.
În această perioadă au fost înfiinţate două noi sedii episcopale, o eparhie, un exarhat apostolic şi un exarhat arhiepiscopal; a fost ridicată o prelatură teritorială.
Datele statistice din Annuarium Statisticum, referite la anul 2012, furnizează o analiză sintetică a principalelor dinamici referitoare la Biserica Catolică în cele 2981 circumscripţii ecleziastice din toată lumea.
În arcul de timp cuprins între 2005 şi 2012, credincioşii botezaţi în lume au trecut de la 1.115 la 1.229 milioane, cu o creştere relativă de 10,2%. Confruntând această realitate cu evoluţia populaţiei mondiale în aceeaşi perioadă trecută de la 6,46 la 7,02 miliarde, se observă că incidenţa catolicilor la nivel planetar a crescut uşor de la 17,3% la 17,5%. Contribuţia diferitelor zone geografice la realitatea în ansamblu este diversificată.
Europa, deşi găzduieşte 23% din comunitatea catolică mondială 2012, se confirmă zona mai puţin dinamică în mod absolut, cu o creştere a numărului de credincioşi botezaţi cu puţin mai mare de 2%. Prezenţa catolicilor în teritoriu se stabilizează în jur de 40%.
Continentul african rămâne fără îndoială cel cu creşterea cea mai mare. Numărul catolicilor în Africa (în 2012 aproape 199 de milioane) a crescut, de fapt, într-un ritm aproape dublu decât în ţările din continentul asiatic (unde este de 29%) şi cu mult superior decât creşterea populaţiei în acelaşi interval de timp. Rezultă astfel confirmate însemnătatea mărită a continentului african (ai cărui credincioşi urcă de la 13,8% în 2005 la 16,2% în 2012 din lumea întreagă) şi, în schimb, scăderea însemnătăţii continentului european, pentru care procentul din totalul mondial a coborât de la 25,2% în 2005 la 23,3% în 2012. Crescândă apare şi incidenţa în lumea catolică a continentului asiatic care, cu un număr de peste 60% din populaţia mondială, se menţine în jur de 11% în toată perioada examinată. Se consolidează poziţia Americii drept continent la care aparţin 49% dintre catolicii botezaţi din lume. În sfârşit, rămâne stabilă incidenţa catolicilor la 100 de locuitori în Oceania, chiar dacă au o consistenţă care nu ajunge la 0,8% din populaţia catolică mondială.
În perioada 2005-2012, numărul episcopilor în lume a trecut de la 4.841 la 5.133, cu o creştere de 292 de prelaţi, egală cu 6%. Toate continentele au prezentat o creştere care procentual a oscilat în jurul mediei mondiale pentru America şi Oceania, creşterea procentuală mai joasă (3,3%) a fost înregistrată de numărul episcopilor europeni şi cel mai mare (11%) de episcopii africani şi asiatici. Prin urmare, însemnătatea episcopilor americani şi oceanici nu s-a schimbat în perioada examinată, în timp ce acela al episcopilor europeni a avut o reducere de circa un punct care a mers în favoarea continentelor african şi asiatic.
În 2012, preoţii în lume era 414.313, dintre care 279.561 membri ai clerului diecezan şi 134.752 din clerul călugăresc; în 2005 erau în schimb 406.411 subîmpărţiţi în 269.762 diecezani şi 136.649 călugări. Numărul în ansamblu al preoţilor în 2012 faţă de cel din 2005 a avut o creştere de circa 2%, rezultând din creşterea cu 3,6% a clerului diecezan şi din scăderea cu 1,4% a celui călugăresc. Creşterea cea mai mare s-a înregistrat în Africa (24%) şi în Asia (20%), după care urmează America (1,6%) şi Oceania (0,2%); în schimb a scăzut numărul preoţilor europeni (6%). În afară de Asia şi Africa în celelalte continente clerul călugăresc a scăzut pretutindeni. Distribuirea clerului între continente este caracterizată de o puternică prevalenţă de preoţi europeni (45% în 2012) care sunt cu 52% mai mulţi decât preoţii americani (122.924 contra 186.489); clerul asiatic cuprinde 14,5%, cel african 9,7% şi cel din Oceania 1,1%. Între 2005 şi 2012 nu a variat incidenţa asupra totalului mondial a preoţilor din America şi din Oceania; în schimb a crescut numărul fie al clerului african (de la 8,0% din 2005 la 9,7% din 2012), fie cel al clerului asiatic (de la 12,3% la 14,5%), creştere care a fost în defavoarea numărului clerului european care a scăzut de la 48,8% la 45%.
Diaconii permanenţi constituie grupul lucrătorilor pastorale în evoluţie mai puternică în decursul timpului: de la 33.391 în 2005 au ajuns la 42.000 în 2012, cu o variaţie de peste 26,1%. Dacă s-a manifestat pretutindeni creşterea, totuşi ritmurile de creştere rămân diferite între diferitele zone continentale: în Europa creşterea lor a fost semnificativă, trecându-se în şapte ani de la circa 11.000 la aproape 14.000. Şi în America dinamica a fost susţinută: în 2005 acest continent avea 21.722 diaconi permanenţi, în timp ce în 2012 numărul a urcat la peste 27.000. Se subliniază că această figură religioasă este foarte frecventă în America (în special în America de Nord) cu 64,7% dintre toţi diaconii din lume, şi în Europa (32,8%). În schimb este scăzută prezenţa diaconilor în Africa şi în Asia: aceste continente reprezintă împreună abia variaţie mai 1,5% din consistenţa globală.
Călugării cu voturi care nu sunt preoţi au făcut să se înregistreze în perioada examinată o uşoară creştere numerică. În lume ei erau 54.708 în 2005 şi au ajuns la numărul de 55.314 în 2012. În scădere clară în Europa (10,2%), în Oceania (7%) şi în America (3,1%), numărul de călugări care nu sunt preoţi a crescut în Asia (27,5%) şi în Africa (8,8%). În 2012 numărul de călugări care nu sunt preoţi în aceste două continente a ajuns să depăşească procentul prezent în America. Europa continuă să menţină cota cea mai ridicată (31,8%), dar în scădere clară.
Călugăriţele cu voturi au reprezentat în 2012 în ansamblu un grup de 702.529 unităţi, 38% prezente în Europa, urmată de America - 186.000 de consacrate - şi de Asia care ajunge la aproape 170.000. Faţă de 2005, grupul suferă la nivel mondial o flexiune de 7,6%. Scăderea a avut loc în trei continente (Europa, America şi Oceania), cu variaţii chiar însemnate (în jur de 15%). În schimb, în Africa şi în Asia creşterea a fost în mod categoric puternică, 16,7% pentru primul şi 10,5% pentru al doilea. Ca rezultat final al acestor dinamici, numărul călugăriţelor cu voturi din Africa şi din Asia raportat la totalul mondial trece de la 27,9% la 33,9%, în defavoarea Europei şi Americii a căror incidenţă în ansamblu se reduce de la 70,8% la 64,9%.
Numărul de seminarişti a crescut cu 4,9%, trecând de la 114.439 în 2005 la 120.051 în 2012. Creşterea cea mai mare a fost în Asia în care numărul seminariştilor în perioada examinată a crescut cu 18%; după Asia urmează Africa având 17,6% creştere, urmată la rândul său de Oceania cu 14,2%; în Europa a fost o scădere cu 13,2%, în timp ce în America s-a înregistrat o diminuare mai moderată (2,8%). În 2012, la 1.000 de candidaţi la preoţie din toată lumea, 299 erau americani, 296 asiatici, 231 africani, 166 europeni şi 8 din Oceania. Variaţia numerică faţă de 2005 a fost însoţită de o modificare structurală în cadrul continentelor. Raporturile de compoziţie instituite între seminariştii din aceste zone şi consistenţa mondială arată, de fapt, că Asia şi Africa s-au avantajat între 2005 şi 2012 fiecare cu circa 3 puncte procentuale: acest câştig a fost în detrimentul Europei (de la 20,1% la 16,6%) şi al Americii (de la 32,2% la 29,9%).
(După L`Osservatore romano, 28 mai 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa:www.ercis.ro
