Meditație pentru Duminica a X-a după Rusalii (a Vindecării unui lunatic) Ev Mt 17,14-23
Întoarcerea lui Isus de pe Muntele Schimbării la față și întâlnirea cu mulțimea din evanghelia citită, ne aduce aminte de momentul în care Moise coboară de pe munte și-i vede pe israeliți adorând un idol, vițelul de aur. Isus îi găsește pe ucenici luptându-se cu tatăl idolilor, cu cel rău, recunoscându-se neputincioși în fața lui. Și acolo, și aici, avem de-a face cu o lipsă de credință. Moise distruge în fața poporului tablele legii, sau mai degrabă arată prin acest gest concret felul în care lipsa de credință distruge alianța cu Dumnezeu, pe când Mântuitorul exclamă în fața mulțimii:“O neam necredincios, până când voi fi cu voi?”.
Avem în evanghelia de astăzi o altă vindecare, după cea a paraliticului, săvârșită nu pentru credința celui în cauză, ci prin mijlocirea celor ce se roagă pentru el. Chiar dacă această credință pare astăzi destul de fragilă. În evanghelia lui Marcu, ce relatează același moment, găsim un imens semn de speranță pentru noi în această figură a tatălui ce-i spune cu doar un dram de credință lui Isus: “Dacă poți, ajută-mă!” și este totuși ajutat. E într-adevăr o mare mângâiere pentru noi, fiindcă și rugăciunea noastră se înalță de multe ori în acest fel la ceruri, șovăitoare, firavă, ca o feștilă gata-gata să se stingă. Iar Domnul, la fel ca în evanghelia de astăzi, ne primește așa săraci în credință cum suntem...
Întoarcerea lui Isus de pe Muntele Schimbării la față și întâlnirea cu mulțimea din evanghelia citită, ne aduce aminte de momentul în care Moise coboară de pe munte și-i vede pe israeliți adorând un idol, vițelul de aur. Isus îi găsește pe ucenici luptându-se cu tatăl idolilor, cu cel rău, recunoscându-se neputincioși în fața lui. Și acolo, și aici, avem de-a face cu o lipsă de credință. Moise distruge în fața poporului tablele legii, sau mai degrabă arată prin acest gest concret felul în care lipsa de credință distruge alianța cu Dumnezeu, pe când Mântuitorul exclamă în fața mulțimii:“O neam necredincios, până când voi fi cu voi?”.
Avem în evanghelia de astăzi o altă vindecare, după cea a paraliticului, săvârșită nu pentru credința celui în cauză, ci prin mijlocirea celor ce se roagă pentru el. Chiar dacă această credință pare astăzi destul de fragilă. În evanghelia lui Marcu, ce relatează același moment, găsim un imens semn de speranță pentru noi în această figură a tatălui ce-i spune cu doar un dram de credință lui Isus: “Dacă poți, ajută-mă!” și este totuși ajutat. E într-adevăr o mare mângâiere pentru noi, fiindcă și rugăciunea noastră se înalță de multe ori în acest fel la ceruri, șovăitoare, firavă, ca o feștilă gata-gata să se stingă. Iar Domnul, la fel ca în evanghelia de astăzi, ne primește așa săraci în credință cum suntem...
Miza credinței este imensă! Fiindcă dacă suntem obișnuiți să credem și să acceptăm că toate îi sunt cu putință lui Dumnezeu, în evanghelia de astăzi Isus pare să transfere în mâinile noastre o astfel de putere: “totul este cu putință celui ce crede”. E ca și cum cel ce crede, prin credință, deschizând larg porțile vieții lui Dumnezeu, are acces la puterea Lui nemărginită. Și prin ele, Cel Atotputernic își revarsă belșugul de daruri. Sfinții sunt exemple concrete ale acestor cuvinte din evanghelie: “răsfoind” existența lor, răsfoim de fapt evanghelia întrupată în viețile lor. Contemplăm fenomene ce sfidează legile firii, ale științei, tocmai fiindcă prin credință au deschis cămara harurilor lui Dumnezeu.
Isus le spune ucenicilor: “dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați spune muntelui acestuia să se ridice și să se arunce în mare și acesta v-ar asculta”. Despre ce munte este vorba? În mod evident, muntele de lânga ei, cel al Schimbării la față, de pe care Mântuitorul tocmai a coborât.
Muntele Schimbării la față, adică locul în care experimentăm lumina și puterea divinității lui Isus, singura capabilă să învingă răul, e la dispoziția noastră. Prin credință îl putem duce cu noi oriunde am fi.
Să ne rugăm Maicii Sfinte să ne ajute ca pe urmele ei, să edificăm un tezaur de credință din tot ceea ce Dumnezeu a făcut și face pentru noi. Inima noastră va deveni astfel un mic munte al Schimbării la Față, unde ne vom putea refugia pentru a contempla măreția și gloria Domnului, ori de câte ori luptele vieții noastre ne vor copleși.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Isus le spune ucenicilor: “dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați spune muntelui acestuia să se ridice și să se arunce în mare și acesta v-ar asculta”. Despre ce munte este vorba? În mod evident, muntele de lânga ei, cel al Schimbării la față, de pe care Mântuitorul tocmai a coborât.
Muntele Schimbării la față, adică locul în care experimentăm lumina și puterea divinității lui Isus, singura capabilă să învingă răul, e la dispoziția noastră. Prin credință îl putem duce cu noi oriunde am fi.
Să ne rugăm Maicii Sfinte să ne ajute ca pe urmele ei, să edificăm un tezaur de credință din tot ceea ce Dumnezeu a făcut și face pentru noi. Inima noastră va deveni astfel un mic munte al Schimbării la Față, unde ne vom putea refugia pentru a contempla măreția și gloria Domnului, ori de câte ori luptele vieții noastre ne vor copleși.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 17,14-23
În vremea aceea, s-a apropiat de Isus un om, căzându-I în genunchi, Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!
Sursa
