Meditație pentru Duminica Înălțării Sfintei Cruci, Ev Io 19,6-35
Avem astăzi o minunată ocazie să medităm la nașterea tainică a Bisericii, ca Mireasă a lui Cristos. Dacă facem o paralelă între Evanghelia ascultată și Cartea Facerii, găsim nenumărate analogii simbolice între felul în care Dumnezeu îl mântuiește pe Adam de singurătate, dăruindu-i-o pe Eva și modul în care noua Evă, Biserica, ia naștere prin patima Mântuitorului, devenind o familie pentru fiecare dintre noi. Peste Adam, Dumnezeu trimite un somn și acesta adoarme la umbra pomilor Raiului; la fel, noul Adam, Cristos, adoarme răstignit pe Pomul Raiului, Crucea dătătoare de viață. Creatorul atinge coasta primului om, pentru a da naștere Evei; la fel, sutașul străpunge coasta noului Adam, iar din sângele și apa ce izvorăsc ia naștere Biserica, noua Evă Mireasă a Fiului Ceresc. Două izvoare de viață: pe de o parte apa, simbol și materie a Botezului, cel dintâi sacrament, prin care cu toții intrăm în Biserica lui Cristos. Pe de altă parte Sângele, Sacramentul Euharistiei, prin care suntem hrăniți, susținuți, apărați și mântuiți, zi de zi și clipă de clipă.
Fratele Mihai din Prilog spunea că trei lucruri esențiale trebuie să se regăsească într-o Biserică adevărată: Sfânta Treime, Sfânta Cruce și Maica Sfântă. Evangheliile ne prezintă momente în care Sfânta Treime se reveleaza în întregime, așa cum e de exemplu momentul botezului Domnului. Aici îl vedem pe Fiul în apele Iordanului, îl contemplăm pe Spiritul Sfânt sub forma unui porumbel și auzim deasemenea glasul Tatălui. Capitolul 19 de la Ioan, din care face parte și evanghelia ascultată, ne vorbește pe larg despre misterul Crucii și felul în care acest instrument de tortură devine loc de mântuire și revelație a iubirii nemărginite a Tatălui pentru noi. Iar în fragmentul de astăzi aflăm nu doar că avem un Tată în Ceruri ci și o Mamă, primită la picioarele Crucii. În momentul de maximă suferință, Isus se gândește tot la noi. Și transformă lacrimile Maicii Sfinte în tot atâția fii mântuiti. Suntem învesmântați în acea clipă, în mod misterios, în profunda iubire dintre Isus și Maica Lui.
Evanghelia de astăzi ne aduce aminte de felul în care Crucea Mântuitorului și maternitatea Mariei sunt și rămân profund legate: avem o Mamă ce ne iubește de-a pururi și ne păzește, mai ales în momentele în care Crucea apasă mai greu pe umerii noștri. O Mamă ce ne veghează ca pe tot atâția fii preaiubiți în care îl vede în chip tainic pe Cel ținut în brațe și hrănit și înfășat în peștera din Betleem. Cât de mare trebuie să fie iubirea unei astfel de Mame, pentru a-i iubi cu o iubire perfectă pe cei pentru care Iubirea ochilor Săi, Fiul ei drag, a fost bătut, biciuit, răstignit și omorât?
O astfel de Inimă de Mamă, tainic trandafir străpuns de sabia durerii, este garanția iubirii și a mântuirii noastre de către Fiul Ceresc! “Nu lăsa Măicuță să pierim pe cale, noi ce suntem fii lacrimilor tale!”
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 19,6-35Când L-au văzut deci arhiereii şi slujitorii au strigat, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Zis-a lor Pilat: Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină. Iudeii i-au răspuns: Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut. Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: De unde eşti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc? Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. De aceea cel ce M-a dat in mainile tale mai mare păcat are.Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreieşte Gabbata. Şi era Vinerea Paştilor, cam la al şaselea ceas, şi a zis Pilat iudeilor: Iată Împăratul vostru. Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezarul. Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Şi ei au luat pe Iisus şi L-au dus ca să fie răstignit. Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care evreieşte se zice Golgota, Unde L-au răstignit, şi împreună cu El pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc pe Iisus. Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus deasupra Crucii. Şi era scris: Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor! Deci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Şi era scris: evreieşte, latineşte şi greceşte. Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete. Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.
