„A fost odată Ziua Tuturor Sfinților...” Nu este vorba despre începutul unui basm, ci de o constatare amară: „Ziua Tuturor Sfinților” care se celebrează pe 1 noiembrie, este înlocuită de Halloween, o sărbătoare păgână, originară din SUA, și în prezent importată (prin forță) și de noi.
În fața unui fenomen aparent inofensiv este bine venită o reflecție și o judecată. Ce este rău în asta, s-ar întreba cineva, dacă copiii se distrează mascându-se, și merg din casă în casă în ajunul sărbătorii Tuturor Sfinților, avertizându-i pe cei care au curajul să deschidă ușa cu întrebarea: „păcăleală sau dulciuri?”. Aparent nimic.
Faptul de a fi împreună pentru a sărbători nu este negativ în sine, acest lucru răspunde la o nevoie umană. A sărbători înseamnă a împărtăși bucuria de viață și a se simți parte dintr-o comunitate.
În cazul Halloween-ului două aspecte nu ar trebui să fie subestimate:
Primul: Halloween-ul este o sărbătoare total străină tradiției noastre, impusă comercial ca și modă. Se poate vedea cum în ultimii ani, la sfârșitul lunii octombrie este promovată cu insistență sărbătoarea dovlecilor.
Al doilea: Halloween-ul comunică, în spatele aparențelor sărbătorii și a distracției legitime, o idee de viață și de moarte neo-păgână și anti-creștină.
Conform unei presupuse tradiții, în noaptea Tuturor Sfinților, dovlecii și felinarele aprinse trebuie să țină departe spiritele rele care vin să ne viziteze pentru a ne lua cu ele. Prin alungarea spiritelor rele se salvează viața, nefiind necesar să se recurgă la o salvare care vine de sus.
Umbrit de zgomotul și de culorile sărbătorii, se poate găsi o modalitate plăcută și superficială de a exorciza moartea, de a o ține departe, de a o uita și de a o elimina din orizontul vieții. Trebuie să avem în schimb curajul în confrontul cu realitatea, de a afronta tema morții, mai ales în zilele când ne rugăm pentru cei dragi ai noștri care au decedat, prezentându-o ca și un semn evident al fragilității umane și al nevoii lui de răscumpărare. Pentru creștin, moartea, își găsește sensul doar în lumina misterului Învierii lui Cristos și a promisiunii acestuia că viața noastră nu se va sfârși. Evitând această dificultate prin înlocuirea ei cu o evaziune superficială, poate să însemne nu doar cenzurarea morții, dar și faptul de a nu lua viața în serios.
Nu intenționez să-i demonizez pe aceia care în această perioadă sărbătoresc, dar îi îndemn pe toți să vegheze la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, și în special la ceea ce este oferit cu impunitate celor mici.
Traducere: Ursu Liviu
În fața unui fenomen aparent inofensiv este bine venită o reflecție și o judecată. Ce este rău în asta, s-ar întreba cineva, dacă copiii se distrează mascându-se, și merg din casă în casă în ajunul sărbătorii Tuturor Sfinților, avertizându-i pe cei care au curajul să deschidă ușa cu întrebarea: „păcăleală sau dulciuri?”. Aparent nimic.
Faptul de a fi împreună pentru a sărbători nu este negativ în sine, acest lucru răspunde la o nevoie umană. A sărbători înseamnă a împărtăși bucuria de viață și a se simți parte dintr-o comunitate.
În cazul Halloween-ului două aspecte nu ar trebui să fie subestimate:
Primul: Halloween-ul este o sărbătoare total străină tradiției noastre, impusă comercial ca și modă. Se poate vedea cum în ultimii ani, la sfârșitul lunii octombrie este promovată cu insistență sărbătoarea dovlecilor.
Al doilea: Halloween-ul comunică, în spatele aparențelor sărbătorii și a distracției legitime, o idee de viață și de moarte neo-păgână și anti-creștină.
Conform unei presupuse tradiții, în noaptea Tuturor Sfinților, dovlecii și felinarele aprinse trebuie să țină departe spiritele rele care vin să ne viziteze pentru a ne lua cu ele. Prin alungarea spiritelor rele se salvează viața, nefiind necesar să se recurgă la o salvare care vine de sus.
Umbrit de zgomotul și de culorile sărbătorii, se poate găsi o modalitate plăcută și superficială de a exorciza moartea, de a o ține departe, de a o uita și de a o elimina din orizontul vieții. Trebuie să avem în schimb curajul în confrontul cu realitatea, de a afronta tema morții, mai ales în zilele când ne rugăm pentru cei dragi ai noștri care au decedat, prezentându-o ca și un semn evident al fragilității umane și al nevoii lui de răscumpărare. Pentru creștin, moartea, își găsește sensul doar în lumina misterului Învierii lui Cristos și a promisiunii acestuia că viața noastră nu se va sfârși. Evitând această dificultate prin înlocuirea ei cu o evaziune superficială, poate să însemne nu doar cenzurarea morții, dar și faptul de a nu lua viața în serios.
Nu intenționez să-i demonizez pe aceia care în această perioadă sărbătoresc, dar îi îndemn pe toți să vegheze la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, și în special la ceea ce este oferit cu impunitate celor mici.
Traducere: Ursu Liviu
Sursa:www.rassegnastampa-totustuus.it
