Adevărul este că fiecare zi este în felul ei frumoasă, particulară și merită trăită. Deși uneori pare plictisitoare sau plină de gropi, chiar și asemenea zile trebuie văzute ca bune, deoarece în acea zi am învățat ceva nou, ne-am adunat experiență de viață. Să nu ne mai gândim la frumosul și înțeleptul proverb: „Cine n-a gustat amaru nu știe cum e zaharu”...
Domo a lansat un nou slogan: „Lucrurile bune se întâmplă în fiecare zi”. Este adevărat, după cum am văzut mai sus, că fiecare zi este importantă și aduce ceva nou. Însă, poate la început, ar trebui să definim ce înseamnă „bun/e”. Astăzi acest cuvânt tinde să devină sinonim cu „plăcut” sau mai bine spun cu „ce îmi place/convine mie”. Așadar ne aflăm într-o dificultate, fiindcă unora le place ceva pe când altora le displace și invers. Este interesant și în modul acesta îți poți da seama de personalitatea unui om... Dar cred că intrăm prea mult în teorie și uităm de esențial.
În principiu, fiecare zi aduce ceva, ceva care poate fi catalogat bun sau rău, rău sau bun. Însă nu mereu binele este bine și răul este rău. Când mă gândesc la asta, mereu îmi vine în minte o poveste care circulă sub diverse aspecte.
„Undeva, intr-un sat , uitat de lume, traia un om . Singura lui avere era un cal. Alb, puternic, frumos. Puteai trece pe sub el, fara sa-ti apleci capul.
Omul
abia isi tinea zilele si familia. Isi iubea calul, asa cum isi iubea lumina ochilor.
Saracia crestea cu fiecare zi. Localnicii i-au cerut sa le vanda lor calul. I-au oferit multi bani.
Omul s-a gandit, s-a uitat la copiii flamanzi, s-a uitat si la calul sau, si a refuzat oferta. Cumparatorilor nu le venea sa creada. Si l-au intrebat de ce isi condamna familia la saracie si chiar la moarte. Scarpinandu-se in cap, omul a zis mai mult pentru sine o fi bine, o fi rau..
Si iarasi au venit alti cumparatori, oferindu-i si mai multi bani. Si omul a raspuns la fel.
Intr-o zi, cineva a lasat usa grajdului deschisa. Calul a fugit . Au venit satenii Ai vazut? Dumnezeu te-a pedepsit..trebuia sa-l vinzi, familia nu ti-ar fi murit de foame.
Omul a privit catre cer, zicand mai mult pentru sine o fi bine, o fi rau..si a intrat in casa.
Peste cateva zile, calul s-a intors. A adus inca trei cai salbatici. Omul i-a ingrijit, erau mari si puternici. Si toata lumea il pizmuia. Celor care il intrebau daca are un cal de vanzare, le raspundea ca nu se poate desparti de niciunul, o fi bine, o fi rau..
Intr-o zi, fiul lui a plecat undeva , in alt sat. Calare pe calul cel mai puternic. Undeva, pe o costisa, a cazut. Si-a rupt trei coaste.
Oamenii il invinuiau pe omul care nu si-a vandut calul si , uite, Dumnezeu l-a pedepsit. El asculta si, uitandu-se la cer, vorbea mai mult pentru sine, o fi bine, o fi rau…
Intr-o zi , a inceput razboiul. Toti flacaii din sat au primit chemare. Au plecat si nu s-au mai intors. Niciodata.
Feciorul ranit a fost lasat acasa. Oamenii il ocoleau, privindu-l chioras.
Deci cam asta este cu binele. Cu toate acestea, noi credem că fiecare zi poate în felul ei bună și astfel să putem spune în cor cu echipa DOMO: „Lucrurile bune se întâmplă în fiecare zi”
Intră și tu pe
