În 2014, numărul operatorilor pastorali uciși a fost de 26, dintre aceștia 17 fiind preoți. Datele conținute în Raportul Agenției "Fides" reflectă încălcarea libertății religioase în multe zone ale lumii, în fiecare an, printre victimele actelor de violență, înregistrându-se și membri ai Bisericii Catolice care nu făceau decât să-și îndeplinească misiunea pastorală.
Raportul revelează că, pentru al șaselea an consecutiv, numărul cel mai mare de misionari uciși se înregistrează în continentul american.
Pe lista victimelor din 2014 apar și numele misionarilor uciși de virusul Ebola care au voit să rămână în țările afectate deși cunoșteau riscurile la care erau expuși pentru a fi alături populației afectate. Din rândul Ordinului spitalicesc al Fraţilor Milostivi (cunoscut în italiană cu numele „Fatebenefratelii”) au murit în Sierra Leone și Liberia, patru călugări, o călugăriță și 13 operatori pastorali, Raportul dedicându-le un paragraf special. Drastica pierdere suferită de ordinul „Fatebenefratelii” ne duce cu gândul la Surorile Sărace de la Bergamo care, în 1995, au suferit pierderea mai multor membre, tot din cauza virusului Ebola.
Din cele 26 de victime înregistrate în Raport, au fost uciși 17 preoți, un călugăr, 6 calugărițe, un seminarist și un laic. Peste jumătate dintre ei au fost asasinați în America, printre care 12 preoți. Alți șapte misionari, din care 2 preoți și 5 călugărițe, și-au aflat moartea în Africa, iar restul în Asia (un preot și o călugăriță), în Oceania (un preot și un laic), în Europa fiind ucis un preot.
În redactarea Raportului, în mod intenționat nu a fost folosit termenul "martir" pentru a nu intra într-un domeniu de evaluare rezervat Bisericii, subliniind că "și în 2014, majoritatea operatorilor pastorali uciși și-au aflat moartea în urma unor tentative de jaf sau furt", în diferite cazuri agresiunea petrecându-se în mod înverșunat și feroce, semn al unui climat de degradare morală, de sărăcie economică și culturală, dar și a unui climat de intoleranță.
Au fost și situații în care persoana în cauză a fost ucisă chiar de cel pe care-l ajuta, sau a fost asasinată pentru că a deschis ușa cuiva care îi cerea ajutorul, raportul specificând că în nici unul dintre cazuri operatorii pastorali uciși nu a înfăptuit lucruri mărețe, dar și-au împlinit cu toții – în mod perseverent și cu smerenie – angajarea zilnică de mărturisire a lui Cristos și a Evangheliei sale în situații dificile.
Ultimele rânduri ale Raportului exprimă speranță pentru soarta operatorilor pastorali sechestrați sau dispăruți, despre care nu se mai știe nimic de multă vreme, precum trei preoți congolezi din Congregaţia Părinţilor Augustinieni Asumpţionişti, răpiți la nord de Kivu, în Republica Democratică Congo, în octombrie 2012; sau preotul italian iezuit Paolo Dall’Oglio, răpit în Siria anul trecut, sau părintele Alexis Prem Kumar, răpit pe 2 iunie 2014 la Herat, în Afganistan. La lista provizorie redactată anual de Agenția Fides trebuie adăugată și lunga listă a multor credincioși despre care nu se știe nimic, nici măcar numele, dar care suferă și plătesc scump, chiar cu prețul vieții, credința lor în Isus Cristos.
Sursa:ro.radiovaticana.va
Raportul revelează că, pentru al șaselea an consecutiv, numărul cel mai mare de misionari uciși se înregistrează în continentul american.
Pe lista victimelor din 2014 apar și numele misionarilor uciși de virusul Ebola care au voit să rămână în țările afectate deși cunoșteau riscurile la care erau expuși pentru a fi alături populației afectate. Din rândul Ordinului spitalicesc al Fraţilor Milostivi (cunoscut în italiană cu numele „Fatebenefratelii”) au murit în Sierra Leone și Liberia, patru călugări, o călugăriță și 13 operatori pastorali, Raportul dedicându-le un paragraf special. Drastica pierdere suferită de ordinul „Fatebenefratelii” ne duce cu gândul la Surorile Sărace de la Bergamo care, în 1995, au suferit pierderea mai multor membre, tot din cauza virusului Ebola.
Din cele 26 de victime înregistrate în Raport, au fost uciși 17 preoți, un călugăr, 6 calugărițe, un seminarist și un laic. Peste jumătate dintre ei au fost asasinați în America, printre care 12 preoți. Alți șapte misionari, din care 2 preoți și 5 călugărițe, și-au aflat moartea în Africa, iar restul în Asia (un preot și o călugăriță), în Oceania (un preot și un laic), în Europa fiind ucis un preot.
În redactarea Raportului, în mod intenționat nu a fost folosit termenul "martir" pentru a nu intra într-un domeniu de evaluare rezervat Bisericii, subliniind că "și în 2014, majoritatea operatorilor pastorali uciși și-au aflat moartea în urma unor tentative de jaf sau furt", în diferite cazuri agresiunea petrecându-se în mod înverșunat și feroce, semn al unui climat de degradare morală, de sărăcie economică și culturală, dar și a unui climat de intoleranță.
Au fost și situații în care persoana în cauză a fost ucisă chiar de cel pe care-l ajuta, sau a fost asasinată pentru că a deschis ușa cuiva care îi cerea ajutorul, raportul specificând că în nici unul dintre cazuri operatorii pastorali uciși nu a înfăptuit lucruri mărețe, dar și-au împlinit cu toții – în mod perseverent și cu smerenie – angajarea zilnică de mărturisire a lui Cristos și a Evangheliei sale în situații dificile.
Ultimele rânduri ale Raportului exprimă speranță pentru soarta operatorilor pastorali sechestrați sau dispăruți, despre care nu se mai știe nimic de multă vreme, precum trei preoți congolezi din Congregaţia Părinţilor Augustinieni Asumpţionişti, răpiți la nord de Kivu, în Republica Democratică Congo, în octombrie 2012; sau preotul italian iezuit Paolo Dall’Oglio, răpit în Siria anul trecut, sau părintele Alexis Prem Kumar, răpit pe 2 iunie 2014 la Herat, în Afganistan. La lista provizorie redactată anual de Agenția Fides trebuie adăugată și lunga listă a multor credincioși despre care nu se știe nimic, nici măcar numele, dar care suferă și plătesc scump, chiar cu prețul vieții, credința lor în Isus Cristos.
