Participând la un curs al părinților, am ridicat manualul și l-am răsfoit. O secțiune denumită „Declarația Imperfecțiunii” mi-a captat atenția. Citind-o, lacrimile au început să-mi curgă, fiind cuprinsă de un sentiment de ușurare: „Damara, este bine să fii imperfectă!”
Părinții mei niciodată nu au văzut un lucru rău în a mă numi „îngerașul perfect”. Pentru ei era un compliment. Dar, după această experiență, mi s-au deschis ochii și am realizat cât de dăunător emoţional este pentru copii să fie etichetați de părinți.
Cei mai mulți părinți nu cred că produc un rău emoțional copiilor lor; în orice caz, copilul se poate simți vătămat emoțional chiar fără să știe. Aici sunt cinci lucruri de evitat care îți pot răni copilul:
Etichetarea copilului
Toată viață am încercat să trăiesc sub eticheta de „îngeraș perfect”. Pentru această etichetă am luptat să fac față greșelilor pentru că „îngerașul perfect” nu face greșeli (sau cel puțin asta era ceea ce credeam). Am ajuns o perfecționistă care a devenit repede neîngăduitoare cu ea însăși și cu ceilalți.
Etichetarea copiilor cauzează descurajarea, lucru care este opusul bunelor intenții. Etichetele sunt limitative. Câteva etichete comune sunt: „atletul”, „responsabilul” sau „muzicianul”. În loc de a-ți eticheta copilul încearcă să îi descrii eforturile și calitățile interioare.
Părinții mei niciodată nu au văzut un lucru rău în a mă numi „îngerașul perfect”. Pentru ei era un compliment. Dar, după această experiență, mi s-au deschis ochii și am realizat cât de dăunător emoţional este pentru copii să fie etichetați de părinți.
Cei mai mulți părinți nu cred că produc un rău emoțional copiilor lor; în orice caz, copilul se poate simți vătămat emoțional chiar fără să știe. Aici sunt cinci lucruri de evitat care îți pot răni copilul:
Etichetarea copilului
Toată viață am încercat să trăiesc sub eticheta de „îngeraș perfect”. Pentru această etichetă am luptat să fac față greșelilor pentru că „îngerașul perfect” nu face greșeli (sau cel puțin asta era ceea ce credeam). Am ajuns o perfecționistă care a devenit repede neîngăduitoare cu ea însăși și cu ceilalți.
Etichetarea copiilor cauzează descurajarea, lucru care este opusul bunelor intenții. Etichetele sunt limitative. Câteva etichete comune sunt: „atletul”, „responsabilul” sau „muzicianul”. În loc de a-ți eticheta copilul încearcă să îi descrii eforturile și calitățile interioare.
Compararea copiilor tăi între ei
Părinții poate gândesc că a compara pe copii între ei îi va motiva – din contră, când tu compari copilul cu un altul, relația frățească este rănită și resentimentele dintre ei cresc.
Un copil se simte superior, în timp ce celălalt se simte ca un ratat. Compararea crează o ruptură între ei, iar copiii învață de la o vârstă fragedă cum să se compare unii cu alții. În locul comparării, mai bine s-ar descrie eforturile individuale fără a se face referință la alt copil.
Spunând, „M-ai dezamăgit”
Când copilul tău nu are rezultate bune la școală sau nu are un comportament exemplar, părinții sunt tentați să spună „M-ai dezamăgit”. Părinții pot crede că această sintagmă poate face comportamentele sau rezultatelor copiilor să se îmbunătățească. Copiii sunt, de asemenea, dezamăgiți de ei înşiși, această sintagmă aducând doar presiune negativă. Este dăunător emoțional și descurajant pentru copii. Dacă tu te simți dezamăgit de lucrul sau comportamentul copiilor tăi, întreabă-i „Ce poți îmbunătăți?”. Copiii se simt motivaţi să învețe atunci când se întreabă singuri ce pot îmbunătăți.
Aducând criticile „constructive”
Unii părinți cred că a le aduce copiilor lor critici constructive face parte din “fișa postului” de părinte, fiind de părere că acestea ajută la educarea şi formarea copiilor.
Însă, criticile constructive îi descurajează pe copii. Ele nici nu îi motivează şi nici nu ajută la formarea lor. Când copiii fac greșeli sau nu îndeplinesc sarcinile ce le-au fost atribuite, în loc de a le aduce o critică constructivă, adresați-vă copiilor voștri astfel: “Ce se poate face pentru a îndrepta lucrurile? Cum poți rezolva această problemă? Ce se poate face pentru a îmbunătăți lucrurile?”.
Copiii se simt motivați să învețe atunci când li se pun întrebări de auto-îmbunătățire.
Vărsându-ți frustrarea pe copiii tăi
Un bărbat ajunge acasă după o zi grea la muncă și se supără pe soție. Apoi soția țipă la copii care prompt se întorc și lovesc cățelul.
Deoarece copiii sunt cei mai mici și mai tineri în casă, părinții își varsă sentimentele de frustrare pe aceștia. Dacă te simți frustrat în legătură cu ceva sau cineva, ia-ți timpul necesar, răcorește-te și nu te descărca pe copii.
Majoritatea părinților nu intenționează să cauzeze o rană emoțională. Când părinții își iau câteva secunde să se gândească la ce se întâmplă și să se ”pună în pantofii copiilor”, ei vor putea evita aceste capcane. Dăruiește iubire necondiționată și încurajează-ți copiii în fiecare zi.
Sursa:stiripentruviata.ro
