Viața fiecăruia este un roman, unul nescris (asta în cazul în care nu-și publică biografia) și merită citit. Unora le place să-și povestească viața, ba chiar să mai adauge câte ceva de fiecare dată când repetă acțiunea trecută la un pahar de Coca...
De amintit, cu siguranță ne amintim multe din viață, adică, cu siguranță am avut momente frumoase și neplăcute ce s-au arhivat undeva acolo în creier. Dar viața este frumoasă oricum, are ceva ce nimic în lume nu-ți poate da.
Acum, din registrul amintirilor mele, care ar putea poate să devină inspirație pentru o poveste (măcar), o istorioară Cucerind înalturi.
Era chiar cu câteva zile înainte de
Ai fost vreodată la munte, să escaladezi şi să cucereşti în final un vârf? Nu contează care vârf ar fi, unul oarecare, te asigur că de acolo ai să vezi altfel lumea, chiar te simţi stăpân, cumva. Dar oare vei putea fi stăpân pe tine însuţi ca să nu îţi doreşti să stăpâneşti peste alţii? M-am căţărat cu mâinile libere pe primul vârf pe care l-am văzut întâia oară când m-am întâlnit cu această parte a creaţiei, i-am lăsat pe toţi în urmă şi am alergat fără să mă mai uit înapoi. Urcuşul meu a fost instinctiv. Până să
realizeze grupul că de fapt lipsesc şi sunt plecat în ascensiune, eu dădeam bineţe pietrelor ce locuiau cel mai aproape de Dumnezeu, ajunsesem în vârf... aici am avut răgaz să îmi arunc sufletul şi privirea spre toate punctele cardinale; ceea ce se deschidea înaintea inimii mele este greu de relatat: armonie, bucurie, gând de eroism, nebunie, credinţă etc., toate în aceeaşi oală. Aşa se simte omul când este în puterile proprii, sănătos şi are tot ce vrea, uită că este de fapt foarte mic în comparaţie cu imensul, şi se crede pe sine însuşi mult mai superior decât ceilalţi pentru că este la înălţime. Este adevărat că în acest punct eşti mai păzit şi mult mai informat pentru că poţi vedea tot, dar fără umilinţă într-o astfel de postură, eşti ca fără aer pe crestele din Himalaia. Nu te lăsa sedus de acest gând, ispita e mare, dar dacă ne cucereşte, viaţa noastră nu are cum să fie dulce!
Înainte de a mă înălţa pentru a sta pe propriile-mi picioare în voia adierii vântului, nu am împlântat un steag ca urmă a trecerii mele, ci subt o piatră am lăsat pe o bucăţică de hârtie, un gând, poate va fi fost de folos, dacă nu altora mie sigur. Am coborât la tot mai convingătoarele voci insistente deja ce veneau de la poale, mirarea şi temerea celor de jos era cu atât mai mare ştiind că nu am experienţă (sau minte), nici echipamentul necesar, aşadar nu este greu de înţeles că urcuşul a fost lesne pe când la coborâş... am trecut prin nişte clipe ce şi acum îmi sunt încă vii în memorie, dar am trecut.
Aţi alunecat vreodată şi să cădeţi în rostogolire de pe un vârf de munte? Eu nu, dar am vorbit cu oameni care au avut această experienţă şi când s-au oprit din fatidica mişcare cauzată de gravitaţie nu au primit tocmai un premiu, ci semne ca aducere aminte, semne ce mai mult decât în carne s-au imprimat în memorie. Aşadar, dacă tot vorbeam de acel om ce se consideră superior şi stă deasupra tuturor cu egoismul lui, mi se pare firesc să îl analizăm şi pe acela ce a „alunecat” iar printre noi. Nu este necesar să mai precizez cu ce cicatrici va rămâne însemnat. Acelea îl vor evidenţia printre oameni, sperăm doar să învăţăm din fiecare experienţă personală sau a acelora ce ne înconjoară.
În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găseşti aici:http://www.edituraunivers.ro/12-enigma
