Într-o zi o fetiţă a călătorit pentru prima dată în viaţa ei cu trenul. Privea cu ochi mari oamenii, maşinile şi pomii care îi întâmpina trenul grăbit. Când trenul s-a apropiat de un râu fetiţa a strigat speriată: „Mămico cădem în apă!”, dar un pod a fost la locul potrivit şi trenul a ajuns cu bine pe malul celălalt. Mai târziu, trenul se îndrepta cu viteză spre un munte: fetiţa s-a speriat din nou şi a strigat: ”Mămico muntele!”

      Dar la poala muntelui era săpat un tunel şi trenul a trecut cu viteză prin munte. În sfârşit fetiţa se lămureşte de cele întâmplate în jurul ei şi îi spune mamei sale: că cineva a mers înainte şi a făcut un pod şi un tunel.

      Desigur, este adevărat, Isus a făcut pentru noi un pod, un tunel, a făcut totul pentru noi ca să putem ajunge în fericirea cea fără de sfârşit care este în iubirea Preasfintei Treimi unde să-l lăudăm împreună cu cetele cele cereşti, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt.