„Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” – Psalmi 37:23,24
„Cher Ami” a fost cel mai inteligent şi curajos porumbel-mesager „de război”. Intrase în serviciul armatei americane în toamna anului 1918. Pe 3 octombrie 1918, „Cher Ami” se afla cu Divizia de Infanterie 77, condusă de maiorul Whittlesey. Acesta era încercuit de regimente germane, împreună cu cei 500 de soldaţi ai săi, într-o pădure. Whittlesey a trimis mai mulţi porumbei călători pentru a anunţa trupele americane unde se află. Păsările au fost însă împuşcate şi doborâte de soldaţii germani.
Pe 4 octombrie, artileria americană ştia că pădurea este plină de nemţi. A lansat un adevărat baraj de artilerie, dar, fără să ştie poziţia diviziei 77, americanii şi-au bombardat propriile trupe. Atunci Whittlesey a trimis cel mai bun porumbel pe care-l păstrase, pe „Cher Ami”. Mesajul, care urma să salveze viaţa celor 200 de soldaţi rămaşi, a fost: „Suntem pe drumul paralel cu 276.4. Propria artilerie a lansat un baraj asupra noastră. Pentru Dumnezeu, opriţi focul!”
Imediat ce a fost lansat, soldaţii nemţi au început să tragă în „Cher Ami”. A fost lovit de două ori şi avea în piept o gaură de dimensiunea unei monede mici. Cu toate acestea, porumbelul nu s-a oprit. S-a înălţat dincolo de punctul de ochire şi a reuşit să străbată, rănit cumplit, peste 40 de km în doar 25 de minute. Când s-a auzit clopotul de la postul de transmisiuni al comandamentului, soldatul l-a găsit pe „Cher Ami” căzut şi plin de sânge. A distribuit mesajul şi viaţa celor 200 de soldaţi americani a fost salvată.
Impresionaţi de soarta porumbelului, care orbise parţial şi aproape a rămas fără un picior, chirurgii militari au iniţiat o misiune contracronometru de salvare a vajnicului „soldat”.
Adevărul
