Am auzit
de „Nihil sine Deo” sau „Nihil sine morte”, dar la mine se aplică
mai cu seamă „Nihil sine musica!”
Muzica
este tot ce am mai bun!
Dacă ar dispărea muzica de pe mapamond într-o zi? Dacă toți oamenii ar
surzi subit? Cred că omenirea ar continua să existe, dar viața ar fi mai
plictisitoare, lipsită de sens și frumusețe acustică.
De când eram foarte mic, ascultam muzică clasică... eram pur și simplu înnebunit de ea, Pentru întâia oară cred că radiul mi-a adus în timpane liniile acestea melodice apoi am început să le caut. Treptat mi-am adunat o colecție serioasă de CD-uri și DVD-uri ca un adevărat meloman.
Eu cred că, muzica, pentru a te bucura cu adevărat de ea, nu doar ascultă, ea trebui
înțeleasă. Deseori, prin intermediul ei ni se transmit sentimentele
compozitorului – sufletul gândului său. Cu ajutorul muzicii, ne întoarcem în
timp, trăim pentru câteva clipe într-un secol de mult apus, dar regăsit… De
fapt, inclusiv prin muzică se poate face istorie. Ea ne aduce în prezent o
parte din trecut, din patrimoniul omenirii.
Muzica poate trezi în tine
sentimente pe care înainte nu le cunoșteai; să nască în lăuntrul tău dorințe de
care nu erai conștient. Și, cel mai frumos, muzica vorbește într-o limbă în
care poate fi înțeleasă de oricine! „Este limbajul infinitului”, după Voltaire.
Când mă gândesc că o piesă sau alta a fost ascultată de atâtea persoane,
din timpuri și locuri diferite, mă face să cred că trăiesc într-un continuu
prezent, trăiesc cu ei, veșnic… eu voi trece, dar altcineva va asculta aceste
piese! Da, „muzica este mijlocul care ne permite să comunicăm cu viața de
apoi”, spunea compozitorul Robert Schumann.
Am aprofundat de atunci mult problema muzicii și, recunosc, m-a inspirat enorm. Atât de mult încât de câțiva ani lucrez la un proiect livresc ce are în centru tocmai tema muzicii. Este o îmbinare interesantă, inovativă și sper că va fi receptată bine de către cititori. Dar până atunci...
Știați că...
... în Evul Mediu exista meseria de ce se numea
„broscar”? Activitatea lui se desfășura în general seara și trebuia să umble pe
malul apei pentru a o lovi ca astfel broaștele să se sperie și să plece ca
astfel să-i lase pe mai marii vremii să aibă un somn liniștit...
... că sunetul, are nevoie de 3 secunde pentru a parcurge un
kilometru, pe când fulgerul se vede instantaneu...
... că balenele albastre sunt inteligente, au ureche muzicală și unele reușesc
să facă vocalize până la un sfert de oră, fără întrerupere, stând nemișcați, cu
capul în sus, fără să mai inspire aer. Femelele putând asculta această declarație
de dragoste de la o depărtare chiar și de 9 km. Concertele lor pot dura ore
sau chiar câteva zile în șir.
... că Parasaurolophus era un
dinozaur cu cioc de rață și cap muzical. Când respira prin nas aerul trecea
printr-un tub din vârful capului, emițând un sunet ca de trompetă[1].
... că un imn găsit în Siria, pe o tăbliță de piatră din 1400 î.Hr., este cel mai
vechi cântec scris cunoscut până azi[1].
... că la origine, cuvântul „muzică”, are grecescul „musiké”, care înseamnă „arta
muzelor”.
... că Grecia are unul dintre cele mai lungi imnuri din lume, cu 158 de strofe[2].
... că Neil Armstrong a luat cu el o înregistrare a celebrei simfonii „Din lumea
nouă” de Dvorak, pentru a descoperi o lume nouă – Luna[3].
Dacă iubești muzica clasică atunci trebuie să știi că între 1 și 9 iulie va avea loc cea de-a III-a ediție a Marilor Serate Muzicale ale Bucureștiului, eveniment ce reunește interpreți de renume, din țară și din străinătate ce vor interpreta cele mai frumoase lucrări clasice. Spectacolele vor avea loc la Opera Comică pentru Copii, între 1 și 6 iulie și pe scena Ateneului Român, între 7 și 9 iulie. Evenimentul este organizat de Primăria Municipiului București și Fundaţia Euterpe în parteneriat cu Opera Comică pentru Copii.
Poți consulta programul complet pentru fiecare zi, precum și artiștii care vor concerta aici sau: https://www.facebook.com/MarileSerate/?fref=ts
Și acum, îmi vine să adorm lin, ca un râu cristalin ce alunecă spre marea viselor, pe caldele note ale cântului Wiegenlied (Op. 49) de Johannes Brahms. Pleoapele pline de griji și gânduri, se închid treptat, precum poarta masivă a unei cetăți. Nimic să nu-mi tulbure somnul…
[1]5000 de lucruriuimitoare, Ed.
Litera, București, 2013, p. 111.
[2]5000 de lucruriuimitoare, Ed. Litera,
București, 2013, p. 111.
[3]5000 de lucruriuimitoare, Ed.
Litera, București, 2013, p. 111.
