Ani de zile am căutat formula magică... aceea care te ajută să călătorești în timp...
Apoi am croșetat un covor cu ață binecuvântată... nici ea nu m-a dus înapoi sau înainte în timp...
Am evoluat și m-am gândit că ar fi potrivită o mașină... chiar și Wells m-a ajutat...
Am rămas blocat în timp... în prezent... și nu puteam face nimic... până într-o zi!
Era o stradă lungă și puțin luminată. Nu mergeam aproape niciodată pe acolo, dar în seara aceea, ceva parcă mă chema. Am înaintat speriat ca de fiecare dată când întâlneam noutatea. Undeva pe la mijloc, o mantie încălzea sau acoperea un om bătrân. Barba îl trăda! M-a privit a chemare și apoi, pentru că eu rămâneam în continuare crispat, a dat la o parte o mică parte a mantiei și o mână aproape scheletică îmi făcea un semn de apropiere. Temător m-am mișcat dar am rămas la distanță. El mi-a spus cu o voce ca un susur de râu: „Știu ce cauți. Îți citesc inima! Eu am ceea de ce ai nevoie!” Mâna lui schilodă mi-a întins un pix și mi-a spus: „Tot ce vei scrie cu acest pix, va avea un efect în viața reală. Dacă vrei să schimbi ceva, puterea lui o va face. Dar ai grijă, orice schimbare aduce o schimbare, bună sau rea. În tine sau în alții. Aici sau acolo. Cândva sau în prezent. Folosește-l cu înțelepciune!” Apoi s-a luat și a plecat, dispărând parcă mâncat de pământ.
Stăteam sub lumina palidă a Lunii și mă întrebam tâmp ce voi face în continuare. Deciziile mele trebuiau luate cu înțelepciune... puteam (re)scrie istoria!
Anii au trecut și mai aveam încă suficientă pastă în pix... știam să scriu mai bine de mână, chiar caligrafic. Și acest timp m-a învățat câtă responsabilitate este pe umerii unui om care poate controla timpul. Mi-am dat seama că nu te va face mai fericit un câștig la loto și nici bogățiile lumii acesteia. Le poți avea toate și tot să te simți gol pe dinăuntru. Așa că am învățat să fac bine, să mă întorc în timp și să le spun oamenilor despre anumite calamități ce vor urma (mă credeau nebun!), să le spun despre bolile grele ce le vor purta (se uitau bizar la mine!) să-i sfătuiesc să le de-a altfel de povețe copiilor lor pentru a nu ajunge criminali (mă întrebau de ce mă bag în viața lor!) sau să le fiu alături acelor persoane care în viitor s-au sinucis... timpul m-a înțelepțit și mi-am dat seama că lucrarea aceasta nu poate fi a unui singur om... mi-am cheltuit viața și timpul pentru a realiza mai multe exemplare ale acelui pix dar nu am reușit... am îmbătrânit atât de mult încât, când m-am uitat într-o dimineață în oglindă, mi-am dat seama că eu eram bătrânul de altădată de pe strada aceea lungă și puțin luminată... sfârșitul îmi era aproape... știam ce am de făcut...
Un astfel de pix există și astăzi, în prezent... el nu te poate ajuta să călătorești în timp, dar te poate ajuta să-ți schimbi un gând... un gând care poate era rău (Te urăsc!) într-unul bun (Te iubesc!). Ai scris, dar poți șterge și rescrie... pixurile din gama Frixion distribuită de Dacris cu care poți șterge și rescrie ce vrei tu!
