marți, 13 martie 2018

De ce a creat Dumnezeu femeile atât de sensibile?

Pentru bărbați nu este ușor de înțeles de ce femeile plâng atât de ușor. Plâng atunci când sunt triste, plâng atunci când sunt fericite, plâng de emoție, plâng atunci când sunt dezamăgite... Există o lacrimă pentru orice. Sfântul Augustin a spus că lacrimile mamei sale în fața Tabernacolului erau asemenea „sângelui inimii sale picurat în lacrimi din ochii săi”.
 
Odată un tânăr a întrebat-o pe mama sa:
- Mamă, de ce plângi? Și ea i-a răspuns:
- Pentru că sunt o femeie...
- Dar... nu înțeleg.
Mama s-a apropiat de el, l-a îmbrățișat și i-a spus:
- Iubirea mea, nu vei înțelege asta niciodată!
... Mai târziu, băiatul și-a întrebat tatăl:
- Tată, din ce cauză, uneori, mama plânge fără niciun motiv? Omul i-a răspuns:
- Toate femeile plâng întotdeauna fără niciun motiv...
Tatăl nu a fost în măsură să spună altceva.
Băiatul a crescut și a ajuns la maturitate. Din când în când își punea aceeași întrebare: De ce femeile plâng fără a avea un motiv?
Odată, omul a îngenuncheat și s-a adresat lui Dumnezeu:
- Doamne, spune-mi... De ce femeile plâng atât de ușor? Și Dumnezeu i-a spus:
- Atunci când am creat femeia, a trebuit să fac ceva cu adevărat special. I-am dat umeri puternici, capabili să suporte greutatea întregii lumi... dar suficient de fini pentru a o mângâia. I-am dat o putere interioară imensă, pentru a putea suporta durerea maternității și disprețul care de multe ori vine de la proprii copii. I-am dat puterea de a continua mereu să se îngrijească de familie, fără să se plângă, în ciuda bolii și a oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-și iubi proprii fii în orice circumstanță, chiar și atunci când o fac să sufere foarte mult...
Această sensibilitate permite alungarea oricărei tristeți, anxietăți, dureri și temeri. Totuși, pentru a putea suporta toate acestea, fiul meu...i-am dăruit lacrimile. Sunt numai ale ei, de folosit în caz de necesitate. În fiecare lacrimă vărsată, femeia răspândește un pic de iubire. Aceste picături de iubire se dizolvă în aer și salvează omenirea.
Omul a răspuns cu un oftat adânc:
- Acum înțeleg suferința mamei mele, a surorii mele, a soției mele... Mulțumesc, Dumnezeul meu!
 
Traducere: Liviu Ursu 

Sursa:it.aleteia.org