Mărturisirea necesită curaj și umilință. După ce ați făcut acest prim pas, este mai ușor decât credeți. Este suficient doar să alungați unele idei false și să vă oferiți mijloacele potrivite.
De ce să-ți fie frică de mărturisire? Din timiditate? Din jenă? De teamă sau de rușine să mărturisești altuia toate greșelile făcute? Să fi comis păcatele atât de grave încât să nu poată fi iertate? Există multe motive care pot duce până la a-i face pe unii să se îmbolnăvească la simplul gând că trebuie să se mărturisească. Unii văd acest lucru ca o corvoadă umilitoare. Alții devin nervoși în fața aceastei idei și se blochează.
Dar toți ar vrea să știe cum să rupă aceste lanțuri care-i împiedică să cunoască bucuria păcătosului iertat. Nu, Isus nu a instituit taina mărturisirii pentru a ne face triști, anxioși, ci pentru a ne elibera și a ne da această bucurie. Uități-vă la fețele celor care tocmai s-au mărturisit...
Iată aici sunt zece sfaturi care vă pot ajuta să depășiți această teamă și să faceți din acest moment un moment minunat de întâlnire pe care veți dori să-l repetați.
Luați-o de la capăt
Începeți prin a alunga această idee că "nu merită ... că a trecut deja prea mult timp de când nu am mai fost". Nu este niciodată prea târziu să te convertești, să tragi o linie și să începi din nou.
Scoateți-vă masca
Puneți-vă în modul "onestitate" și acceptați că ați făcut greșeli și că nu puteți controla totul. Apoi cereți-i lui Dumnezeu o mână de ajutor. Rugându-vă să vă dea puterea și curajul, trebuie să faceți asta. E tot ce vrea Dumnezeu.
Simțiți-vă confortabil
Orice confesor poate face asta, dar dacă aveți o problemă la început și vă lipsește încrederea, alegeți un preot cu care vă simțiți confortabil sau un confesor anonim.
Mergeți cu notițe
Scrieți pe o foaie de hârtie sau într-un mic carnețel ceea ce vreți să mărturisiți, pentru a nu deveni speriați în timpul mărturisirii sau pentru a fi din nou paralizați de frică.
Mergeți din timp
Să mergeți din timp. Închideți-vă ochii și gândiți-vă la Dumnezeu care vă privește cu ochii plini de dragoste și îndurare. El este prezent acolo, rugați-vă.
Nu sunteți la un examen
În fața confesorului, amintiți-vă că nu sunteți la un examen. Dacă nu știți cum să vă mărturisiți, spuneți-i pur și simplu lucrul acesta. Dacă cineva se teme să vorbească deschis, amintiți-vă că preotul este obligat să păstreze secretul spovedaniei.
Depășiți-vă rușinea
Mărturisiți imediat ceea ce vă face să vă fi rușine, ceea ce vă apasă cel mai tare, îndepărtați această învelitoare de plumb care vă oprimă și lăsați lumina iubirii să pătrundă cât mai bine pentru a vă lumina mândria învârtoșată ce vă împiedică să iubiți și să vă lăsați iubiți.
Spuneți tot
Nu ascundeți nimic în mod voluntar. Și, dimpotrivă, nu vă fie frică să spuneți mereu aceleași lucruri dacă vi se întâlpă. Ori de câte ori cădem, Dumnezeu vrea să ne ridice. El nu obosește niciodată. Important e ca nici noi să nu obosim.
Nu vă justificați
Nu căutați să vă justificați păcatul prin invocarea imediată a unor circumstanțe atenuante. Dumnezeu știe cum s-au petrecut lucrurile. El vede tot răul care este în noi. Nu avem nimic nou să-l învățăm. Suntem aici pentru a ne prezenta răul și durerea noastră pentru ca El să ne elibereze, să ne ierte și să ne vindece. Esențial nu este să știm cât de răi suntem, ci să realizăm cât de bun este Dumnezeu.
Gândiți corect
Nu considerați canonul drept pedeapsă. Spre deosebire de pedeapsă, care este un act de răzbunare, penitența este expresia unei alegeri libere și sincere pentru a "repara daunele create" și pentru a șterge rănile pe care păcatul le-a cauzat altora. Penitența este o lucrare de prietenie. Păcatele fiind lăsate în fața lui Dumnezeu, El le-a uitat și noi mergem mai departe.
Traducere: ACC
De ce să-ți fie frică de mărturisire? Din timiditate? Din jenă? De teamă sau de rușine să mărturisești altuia toate greșelile făcute? Să fi comis păcatele atât de grave încât să nu poată fi iertate? Există multe motive care pot duce până la a-i face pe unii să se îmbolnăvească la simplul gând că trebuie să se mărturisească. Unii văd acest lucru ca o corvoadă umilitoare. Alții devin nervoși în fața aceastei idei și se blochează.
Dar toți ar vrea să știe cum să rupă aceste lanțuri care-i împiedică să cunoască bucuria păcătosului iertat. Nu, Isus nu a instituit taina mărturisirii pentru a ne face triști, anxioși, ci pentru a ne elibera și a ne da această bucurie. Uități-vă la fețele celor care tocmai s-au mărturisit...
Iată aici sunt zece sfaturi care vă pot ajuta să depășiți această teamă și să faceți din acest moment un moment minunat de întâlnire pe care veți dori să-l repetați.
Luați-o de la capăt
Începeți prin a alunga această idee că "nu merită ... că a trecut deja prea mult timp de când nu am mai fost". Nu este niciodată prea târziu să te convertești, să tragi o linie și să începi din nou.
Scoateți-vă masca
Puneți-vă în modul "onestitate" și acceptați că ați făcut greșeli și că nu puteți controla totul. Apoi cereți-i lui Dumnezeu o mână de ajutor. Rugându-vă să vă dea puterea și curajul, trebuie să faceți asta. E tot ce vrea Dumnezeu.
Simțiți-vă confortabil
Orice confesor poate face asta, dar dacă aveți o problemă la început și vă lipsește încrederea, alegeți un preot cu care vă simțiți confortabil sau un confesor anonim.
Mergeți cu notițe
Scrieți pe o foaie de hârtie sau într-un mic carnețel ceea ce vreți să mărturisiți, pentru a nu deveni speriați în timpul mărturisirii sau pentru a fi din nou paralizați de frică.
Mergeți din timp
Să mergeți din timp. Închideți-vă ochii și gândiți-vă la Dumnezeu care vă privește cu ochii plini de dragoste și îndurare. El este prezent acolo, rugați-vă.
Nu sunteți la un examen
În fața confesorului, amintiți-vă că nu sunteți la un examen. Dacă nu știți cum să vă mărturisiți, spuneți-i pur și simplu lucrul acesta. Dacă cineva se teme să vorbească deschis, amintiți-vă că preotul este obligat să păstreze secretul spovedaniei.
Depășiți-vă rușinea
Mărturisiți imediat ceea ce vă face să vă fi rușine, ceea ce vă apasă cel mai tare, îndepărtați această învelitoare de plumb care vă oprimă și lăsați lumina iubirii să pătrundă cât mai bine pentru a vă lumina mândria învârtoșată ce vă împiedică să iubiți și să vă lăsați iubiți.
Spuneți tot
Nu ascundeți nimic în mod voluntar. Și, dimpotrivă, nu vă fie frică să spuneți mereu aceleași lucruri dacă vi se întâlpă. Ori de câte ori cădem, Dumnezeu vrea să ne ridice. El nu obosește niciodată. Important e ca nici noi să nu obosim.
Nu vă justificați
Nu căutați să vă justificați păcatul prin invocarea imediată a unor circumstanțe atenuante. Dumnezeu știe cum s-au petrecut lucrurile. El vede tot răul care este în noi. Nu avem nimic nou să-l învățăm. Suntem aici pentru a ne prezenta răul și durerea noastră pentru ca El să ne elibereze, să ne ierte și să ne vindece. Esențial nu este să știm cât de răi suntem, ci să realizăm cât de bun este Dumnezeu.
Gândiți corect
Nu considerați canonul drept pedeapsă. Spre deosebire de pedeapsă, care este un act de răzbunare, penitența este expresia unei alegeri libere și sincere pentru a "repara daunele create" și pentru a șterge rănile pe care păcatul le-a cauzat altora. Penitența este o lucrare de prietenie. Păcatele fiind lăsate în fața lui Dumnezeu, El le-a uitat și noi mergem mai departe.
Traducere: ACC
Sursa:it.aleteia.org
