Lacătele de piatră
Se deschid cu râuri,
Lacătele de apă
Se deschid cu stele,
Lacătele din noi
Se deschid cu o lacrimă.
(Octavian Paler)
Sursa: http://sfantatreimebc.org/pictura/?cat=32&paged=7
Blog-ul lui Ciprian Vestemean cu gânduri, realizări, cărți, publicații... /./ Citiți ceea ce citesc și eu... /./ De prin lume adunate și la lume iarăși date! Urmăriți zilnic sau... cât voi mai trăi!
Liturghia de beatificare va începe duminică, 1 mai, de la ora 10AM, urmând să aibă loc în Piaţa San Pietro. Papa Benedict al XVI-lea va prezida celebrarea. “Participarea nu va fi reglementată prin bilete individuale”, se spune în notă. “Dar accesul la piaţă şi la zonele adiacente va fi sub supravegherea forţelor de securitate.” După Liturghia de beatificare, rămăşiţele trupeşti ale noului fericit vor fi expuse spre venerare în Bazilica San Pietro, în faţa Altarului Confesiunii. Nota Vaticanului explică faptul că toţi credincioşii vor avea ocazia treacă pe lângă defunctul Pontif, iar procesiunea “se va desfăşura până când au trecut toţi credincioşii”.
Luni, 2 mai, Cardinalul Tarcisio Bertone, secretar de stat al Vaticanului, va prezida Liturghia de mulţumire în Piaţa San Pietro de la 10.30AM. Vaticanul mai anunţă că ulterior rămăşiţele Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea vor fi transferate în Capela Sf. Sebastian din Bazilica San Pietro, iar acest eveniment “va fi privat”. În măsura apropierii de beatificare, Vaticanul va face cunoscute “informaţii despre fiecare etapă prin birourile responsabile”.
Sursa: http://www.catholica.ro/2011/02/19/detalii-despre-beatificarea-papei-ioan-paul-al-ii-lea/
De Ion Minulescu
“Asculta, priveste si taci!…
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti,
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci…
Asculta, priveste si taci!
Cand simti ca pactul te paste
Si glasul sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar Sfintele moaste -
Cand simti ca pacatul te paste!
Cand simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgandu-ti din suflet credinta,
Astepta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -
Cand simti ca dusmanul te-nvinge!
Cand bratele-ncep sa te doara,
De teama sa nu-mbatranesti,
Ramai tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Cand bratele incep sa te doara!…
Iar cand, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!…
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!…”
Sursa: http://sfantatreimebc.org/pictura/?cat=32&paged=7
Redacţia română transmite seara, între orele 21.00 şi 21.20 (ora României) şi în reluare dimineaţa, între orele 7.20 şi 7.40 (ora României). Pe site-ul www.radiovaticana.org apar atât serviciile audio cât şi alte servicii care nu sunt difuzate, dar care sunt prezente integral sau în versiune radiofonică. Mons. Anton Lucaci, directorul programului în limba română al Radio Vatican, i-a acordat un interviu pr. Francisc Doboş, pentru revista Actualitatea Creştină a Arhidiecezei de Bucureşti. Redăm interviul în cele ce urmează.
- Monseniore, de când există programul în limba română al Radio Vatican şi care au fost vocile care au transmis în acest răstimp învăţătura şi activitatea Sfântului Părinte?
- Secţia română a Radio Vatican a fost înfiinţată în martie 1947. Era după conferinţa de la Paris, încheiată în octombrie 1946, şi semnarea tratatului prin care erau făcute ajustări teritoriale şi se prevedea ridicarea Cortinei de fier. Cu acea ocazie, Papa Pius al XII-lea a rostit un discurs, ţinând cont tocmai de Bisericile care aveau să rămână în spatele Cortinei de fier. Atunci a fost înfiinţată şi secţia română. Este printre primele zece redacţii lingvistice ale Radio Vatican.
În martie 1947 au avut loc primele emisiuni experimentale; apoi au devenit regulate, cu transmitere săptămânală. Primul speaker al emisiunilor experimentale a fost Mons. Pamfil Carnaţiu care murit la vârsta de 90 de ani, în 2009. Ce se făcea, practic? Discursul Papei era tradus de rectorul Academiei Regale, domnul Petre Panaitescu. Cei care s-au ocupat, pentru mulţi ani, de secţia în limba română au fost preoţii greco-catolici. După Mons. Carnaţiu, care a lucrat la Secretariatul de Stat, au fost alţii, precum Octavian Bârlea şi Flaviu Popan. Şirul preoţilor greco-catolici a continuat până în 1981-1982, când a venit domnul Filippo Dozzi, un italo-român, iar din 1991, subsemnatul.
- Care a fost rolul redacţiei române în perioada comunistă?
- Cred că rolul cel mai important pe care l-a îndeplinit Radio Vatican a fost cel din perioada comunistă, când legăturile cu Sfântul Scaun erau nule, nu existau decât în forme cu totul excepţionale. Trebuie să ne gândim că în acea perioadă Biserica Greco-Catolică era suprimată, iar ierarhia catolică incertă; Episcopii toţi în închisoare. Exista o anumită incertitudine asupra conducătorilor Bisericii locale. Doar prin ştirile care veneau de la Radio Vatican, cu posibilităţile minime de atunci şi în număr redus, dar care nu puteau fi împiedicate nici de Cortina de Fier, se afla dacă cineva e păstor al unei Dieceze sau nu.
- Ce s-a schimbat după căderea regimului comunist?
- Sigur, s-a schimbat foarte mult. Mai întâi redacţia este mult mai liberă, mult mai responsabilă, mult mai fidelă şi cu mai multă iniţiativă. Dacă ne gândim numai la faptul că înainte de 1990 emisiunea era o simplă lectură continuă a ştirilor, de la început până la sfârşit, una după alta, pentru a umple programul… Şi totuşi, emisiunile erau foarte urmărite şi folositoare; cred că erau mai urmărite înainte de 1989 decât după, când sursele de informare religioasă s-au multiplicat, spre beneficiul ascultătorilor. Ştacheta s-a ridicat între timp şi asistăm la o adevărată concurenţă sfântă în sânul Bisericii, mai ales odată cu modernizarea şi multiplicarea mijloacelor tehnice. La ora actuală suntem practic cuprinşi într-o reţea foarte deasă de relaţii de comunicaţii şi informaţii, încât dificultatea stă în a alege, în a tria, în a selecta. Este ceea ce se întâmplă acum în alcătuirea unei emisiuni.
- Dacă ar fi să enumeraţi spontan câteva momente semnificative pe care le-aţi trăit aici, la Radio Vatican, în toţi aceşti ani, care ar fi acelea?
- Nu am fost croit să fiu un comunicator. Eu vin de la catedră. Venind la Roma, am fost pus în situaţia de a alege între Secretariatul de Stat şi Radio Vatican. Am ales Radio Vatican pentru a rămâne în contact cu lumea. Mai apoi mi-am dat seama că am avut o intuiţie foarte bună, în sensul că perspectivele pe care radioul mi le oferea depăşeau cu mult ceea ce aş fi putut face la Secretariatul de Stat. Despre momentele cele mai importante nu am decât unul: vizita Papei în România, a viitorului Fericit Ioan Paul al II-lea, între 7 şi 9 mai 1999. Este primul Papă din istoria Bisericii care a vizitat ţara noastră, o ţară majoritar ortodoxă. Beneficiile acestei vizite au fost resimţite nu numai de Biserica catolică, dar şi de celelalte Biserici, în mod special de Biserica Ortodoxă. Întreaga ţară a beneficiat de pe urma acestei vizite. În momentul actual, roadele ei par a fi uitate, la noi în ţară, dar seminţele nu pier.
- Ce îndrumare le daţi celor care vor citi acest interviu, dar nu au ascultat încă emisiunile de la Radio Vatican?
- Câteodată am un oarecare necaz în privinţa aceasta, pe care îl simt când văd presa din ţară care citează agenţii precum
France Press sau Asociated Press pentru a transmite din cuvintele şi activităţile Sfântului Părinte, când ar putea avea acces direct la sursă. Sigur că noi nu avem aceeaşi forţă pentru a ne face cunoscuţi. Nu este vorba de secţia română. Şi celelalte secţii suferă de această neputinţă de a se face cunoscute şi de a pătrunde în lumea laică. Noi nu alergăm după audienţă masivă, dar încercăm să oferim lucruri de calitate, pentru oameni de calitate. Însă avem încredere că aceste persoane de calitate, care ne urmăresc, vor deveni, cu siguranţă, multiplicatori ai mesajului transmis de “vocea Papei şi a Bisericii, în dialog cu lumea”.
Sursa: http://www.catholica.ro/2011/02/19/interviu-cu-mons-anton-lucaci-de-la-radio-vatican/
M-am născut în momentul în care prima întrebare a ieşit din gura unui copil.
Eu sunt acela ale căror nume şi chipuri au fost demult uitate, dar ale căror lecţii şi personalitate vor rămâne veşnic în amintire prin împlinirile elevilor lor.
Am plâns de bucurie la nunţile foştilor mei elevi, am râs la naşterea copiilor lor şi am stat cu capul îndurerat şi buimac, la marginea mormintelor săpate prea curând pentru nişte trupuri prea tinere.
De-a lungul unei zile am fost nevoit sa fiu actor, prieten, soră medicală şi doctor, antrenor, găsitor de lucruri pierdute, psiholog, părinte de ocazie, agent comercial, politician şi păstrător al credinţei.
Ştiu că este un lucru greu să descoperi cine eşti…
Bunăstarea materială nu este unul din scopurile mele.
În căutarea mea veşnică, sunt un permanent vânator de comori, de ocazii noi în care discipolii mei să-şi folosească înzestrările pentru acele talente care stau uneori undeva îngropate sub resemnare.
Sunt cel mai norocos dintre cei care muncesc.
Unui doctor i se permite să deschidă uşa către lumea noastră într-un singur moment magic.
Mie mi se permite să văd cum viaţa renaşte în fiecare zi cu orice nouă întrebare, idee sau prietenie.
Un arhitect ştie că atunci când clădeşte cu grijă, construcţia lui va dura secole întregi.
Un dascăl ştie că dacă va pune dragoste şi adevăr în ceea ce face, ceea ce va construi el va dura o veşnicie.
Sunt un luptător, în fiecare zi luptându-se împotriva presiunii ucigătoare, a negativismului, a fricii, conformismului, prejudecăţilor, ignoranţei şi apatiei.
Am alături de mine mari aliaţi: INTELIGENŢA, CURIOZITATEA, INDIVIDUALITATEA, CREATIVITATEA, DRAGOSTEA şi RÂSUL – toate vin în grabă să se alăture sub stindardul meu.
Şi uite aşa, am un trecut bogat în amintiri.
Am un prezent incitant, plin de aventuri şi speranţe pentru că mi-am permis să-mi petrec zilele alături de viitor.
Sunt un dascăl … şi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta în fiecare zi.
(John W. Schaltter)
Sursa: http://sfantatreimebc.org/pictura/?cat=32&paged=7
Comunicatul vine să răspundă “existenţei unor oferte neautorizate, din partea unor firme de turism, în special prin internet, de asistenţă în procurarea tichetelor, contra cost, pentru audienţele generale şi ceremoniile papale, în special pentru beatificarea servitorului lui Dumnezeu Papa Ioan Paul a II-lea”, explică Prefectura. Şi se explică apoi în nota venită în şapte limbi – italiană, franceză, poloneză, germană, engleză, spaniolă şi portugheză – că “toate biletele emise de Prefectura Casei Pontificale pentru audienţele generale şi ceremoniile papale sunt mereu date gratuit, şi nici o persoană sau organizaţie nu poate să ceară bani pentru ele”.
Bilete pentru audienţele papale pot fi obţinute prin trimiterea unui fax către Arhiepiscopul James M. Harvey, prefectul Casei Pontificale (a se folosi numărul +39 06.69.88.58.63). Cererea trebuie să includă numele celor care vor asista la eveniment, data audienţei sau ceremoniei şi numărul de bilete dorite. Cei proaspeţi căsătoriţi trebuie să specifice explicit aceasta, dat fiind că sunt eligibili pentru a primi bilete în secţiunea “Sposi Novelli”. Este recomandabil ca cererea să se facă din timp. Biletele pot fi apoi ridicate, cu o zi sau două înainte, de la intrarea cu poarta din bronz dinspre Vatican.
Sursa: http://www.catholica.ro/2011/02/18/biletele-pentru-audiente-si-ceremonii-sunt-gratuite/