Cuvântul sculptează!

6 Mai – Iubire de fiu

În antecamera regală, unul dintre cei mai tineri gardieni veghea somnul lui Friedrich cel Mare al Prusiei. Adormise în timp ce scria o scrisoare mamei sale. La un moment dat, regele îi ceru să-i aducă o carte. Fiindcă nu primea nici un răspuns, acesta ieşi din încăperea sa şi îl găsi pe băiat dormind şi ţinând încă între degete pana pe care o folosea la scris. Regele citi ceea ce scrisese:

-«Mamă, cad jos de somn ce mi-e. Nopţile astea am făcut multe gărzi deşi nu era rândul meu. Le-am făcut pentru ca să-ţi pot trimite mai mulţi bani. Îţi voi trimite cu această scrisoare 10 taleri pe care i-am putut strânge renunţând la somn.»

Regele, fără a face zgomot, se duse din nou în camera sa, reveni cu două monede de aur şi le puse peste scrisoarea gardianului.

În ziua următoare îl numi pe acel băiat într-un post oficial. Cu timpul, acesta a ajuns să fie faimosul general Ziethen.

Dragostea de mamă a acelui tânăr gardian l-a emoţionat pe rege. Mama, pentru care tânărul îşi sacrifica somnul, nu era mama regelui.

Cum nu-l va emoţiona pe Isus ceea ce vom face pentru Mama sa! Domnul nu este mai puţin generos decât acel rege al Prusiei.

Aşadar, prin intermediul Mariei, se poate ajunge mai bine şi mai repede la inima lui Isus.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

5 Mai – Lângă mama

La o reuniune de persoane foarte selecte, la Londra, un pictor american faimos a fost întrebat unde s-a născut. El le-a răspuns că se născuse în Lowel, o localitate mică, pierdută, din statul Massachussets. Auzindu-l, o femeie pe cât de încrezută pe atât de bogată, exclamă:

- «Ce grosolănie! Cum de v-aţi putut naşte într-un asemenea loc?»

- «Foarte simplu, scumpă doamnă» – răspunse pictorul. «Mama mea era acolo iar eu am vrut să fiu de faţă la un eveniment atât de important.»

Evident, în momentul naşterii este absolut necesar să fim alături de mama. Apoi, de-a lungul vieţii, vor fi momente în care nu vom putem să fim şi altele în care nu vom vrea.

Avem, însă, o altă Mamă lângă care putem şi trebuie să fim întotdeauna: Maria.

Într-un anume fel, în ordinea supranaturală, a harului, în orice moment ne năştem. Şi nu ne năştem fără Mama.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

4 Mai – Durere de mamă

Soţia unui nobil veneţian, după ce l-a înmormântat pe fiul său unic, în 1797, nu găsea mângâiere în durerea sa. Un călugăr, căutând să o consoleze, îi spuse:

- «Fiică, aminteşte-ţi de acel fragment biblic în care Dumnezeu îi porunceşte lui Abraham să-l sacrifice pe unicul său fiu Isaac şi cum patriarhul, ascultător, s-a arătat dispus să facă întocmai.»

Femeia ascultă piosul sfat şi răspunse, suspinând în continuare:

- «Cucernice părinte, să fii sigur că Dumnezeu nu ar fi pus niciodată vreo mamă la o asemenea încercare pentru că, pur şi simplu, nu ar fi ascultat.»

Această bună mamă greşea. Dumnezeu, da, i-a cerut unei mame sacrificarea fiului său şi ea nu a întârziat să asculte: Maria, la picioarele crucii pe care fiul ei a fost jertfit.

Avem aici un dublu sacrificiu: Isus care agonizează pe cruce şi Maria care moare de durere la picioarele sale.

Şi motivul este dublu: iubire fără limită faţă de Dumnezeu şi iubire până la extrem faţă de oameni.

Durerile Mariei sunt dureri de naştere: acolo ne-am născut toţi. Şi cât a costat-o!

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

4 Mai – Durere de mamă

Soţia unui nobil veneţian, după ce l-a înmormântat pe fiul său unic, în 1797, nu găsea mângâiere în durerea sa. Un călugăr, căutând să o consoleze, îi spuse:

- «Fiică, aminteşte-ţi de acel fragment biblic în care Dumnezeu îi porunceşte lui Abraham să-l sacrifice pe unicul său fiu Isaac şi cum patriarhul, ascultător, s-a arătat dispus să facă întocmai.»

Femeia ascultă piosul sfat şi răspunse, suspinând în continuare:

- «Cucernice părinte, să fii sigur că Dumnezeu nu ar fi pus niciodată vreo mamă la o asemenea încercare pentru că, pur şi simplu, nu ar fi ascultat.»

Această bună mamă greşea. Dumnezeu, da, i-a cerut unei mame sacrificarea fiului său şi ea nu a întârziat să asculte: Maria, la picioarele crucii pe care fiul ei a fost jertfit.

Avem aici un dublu sacrificiu: Isus care agonizează pe cruce şi Maria care moare de durere la picioarele sale.

Şi motivul este dublu: iubire fără limită faţă de Dumnezeu şi iubire până la extrem faţă de oameni.

Durerile Mariei sunt dureri de naştere: acolo ne-am născut toţi. Şi cât a costat-o!

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

3 Mai – Mama

Există o legendă egipteană foarte veche şi deosebit de frumoasă. Frumoasă pentru mesajul pe care îl conţine: Dumnezeu a luat un pumn de lut din Nil pentru a-l forma pe primul om. Când lua lutul, un rac l-a muşcat de mână. Din rană au ţâşnit trei picături de sânge asupra lutului pe care îl ţinea în mână. Cu acest lut, stropit şi amestecat cu sânge divin, Dumnezeu a format inima mamei.

Mama este unul dintre cele mai mari daruri pe care Dumnezeu îl face fiecărui om. Tatăl îi dă fiului ceva dintr-al său. Mama îi dă ceva din ea însăşi. Un proverb chinez spune: „tatăl şi fiul sunt doi; mama şi fiul sunt o singură realitate”.

Printre cele mai mari daruri pe care Isus ni le-a făcut este acela de a ne fi dat ca mamă pe propria sa Mamă: „Iată fiul tău, iată mama ta” (In 19,26.27).

Această maternitate a Mariei într-adevăr a fost amestecată cu sânge divin: sângele Fiului său Isus.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Vaticanul invită la reflecţie după moartea lui bin Laden

Vaticanul cheamă la o reflecţie şi nu la celebrare în contextul uciderii liderului al-Qaida, Osama bin Laden, creierul din spatele atacurilor teroriste din 11 septembrie, ce au dus la moartea a peste 3.000 de persoane. Preşedintele american Barack Obama a anunţat duminică noaptea faptul că o echipă a forţelor armate a atacat vila în care se ascundea bin Laden şi l-a ucis după un scurt schimb de focuri. Cel mai căutat terorist la nivel mondial se ascundea în orăşelul Abbottabad din Pakistan, în provincia nordică Khyber Pakhtunkhwa.

Pr. Federico Lombardi, directorul biroului de presă al Vaticanului, a spus într-o declaraţie de presă de ieri că “un creştin nu găseşte niciodată ca fiind plăcută vestea omorârii unui om”. A spus ca bin Laden “a fost responsabil de acte grave ce au provocat diviziune şi ură între oameni, manipulând religia pentru scopurile sale”, adăugând că moartea sa “este o ocazie de reflecţie asupra responsabilităţii fiecăruia în faţa lui Dumnezeu şi a omenirii”. A spus apoi că speră că evenimentul “nu va deveni o altă ocazie de răspândire a urii, ci un impuls dat păcii”.

Conform Pentagonului, trupul lui bin Laden a fost aruncat în marea nord-arabică, după o tradiţie funerară islamică. În Pakistan, guvernul a închis şcolile şi bisericile creştine şi a întărit paza în zonele creştine, temându-se de represalii ale adepţilor lui bin Laden. Paul Bhatti, consilier special al guvernului pe tema minorităţilor religioase, a declarat pentru agenţia Fides: “Situaţia este tensionată. Guvernul este atent şi aplică măsuri preventive.” Pr. Mario Rodrigues, director al Societăţilor de Misiune Pontificală din Pakistan, a declarat tot pentru Fides că “în Pakistan creştinii sunt victime inocente, chiar şi în această situaţie: orice scuză este bună pentru a-i ameninţa sau ataca”.

Sursa: http://www.catholica.ro/2011/05/03/vaticanul-invita-la-reflectie-dupa-moartea-lui-bin-laden

Cuvântul sculptează!

2 Mai – Răspuns potrivit

Un domn se duse la magazin luând cu sine pe fiul său mai mic, de patru ani. Întrucât copilul era foarte cuminte, casiera îi dădu o caramelă. Tatăl îl întrebă:

-«Cum se spune, fiule?»

Copilul răspunse:

-«Mai am acasă trei frăţiori.»

„Mai am acasă trei frăţiori”. Nu cere nimic. Expune doar necesitatea şi crede că este de ajuns. Este o modalitate bună de a cere. Ne aminteşte de acea intervenţie a Mariei la Fiul său la nunta din Cana: „Nu mai au vin” (In 2,3).

Noi, când apelăm la Domnul, nu obişnuim să ne rugăm astfel. Mai degrabă suntem nişte pomanagii cicălitori. În fond, ne lipseşte încrederea în Dumnezeu. Nu suntem mulţumiţi doar să-i prezentăm, pur şi simplu, necesităţile noastre. Nu avem încredere în iubirea sa şi în bunătatea sa.

Atunci când există încredere, în Dumnezeu sau în altcineva, sunt de ajuns puţine cuvinte.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro