Atentat în Irak: biserică avariată și 23 de răniți

O mașină capcană a explodat în apropierea unei biserici romano-catolice din Kirkuk, Irak, fiind rănite cel puțin 20 de persoane. Tot ieri, au fost condamnați la moarte, în Irak, 3 dintre cei care au organizat atacul asupra unei biserici din Bagdad, în octombrie 2010.

Un oficial al poliției irakiene, Torhan Abdulrahman, a declarat că atentatul face parte dintr-un atac coordonat împotriva locurilor de închinare ale creștinilor. Poliția a găsit alte două mașini capcană în apropiere de alte două biserici din Kirkuk, însă acestea au fost dezamorsate, informează Reuters. Bisericile vizate erau Biserica Anglicană din Kirkuk și Biserica Mar Gourgis.

„Teroriștii vor să ne determine să părăsim Irakul, însă vor eșua. Rămânem în țara noastră", a declarat reverendul Haithem Akram, liderul uneia dintre bisericile care au scăpat de explozia mașinilor capcană pregătite.

Personalul medical care s-a ocupat de tratarea persoanelor rănite în urma atacului a declarat că au primit îngrijiri medicale 23 de persoane. Imad Yalda, liderul bisericii atacate, singurul care se afla în biserică în momentul exploziei, a fost de asemenea rănit.

Departamentul de Stat american și-a exprimat regretul pentru atacul „înspăimântător" care a lovit biserica din Kirkuk și și-a exprimat speranța că autoritățile guvernamentale irakiene îi vor aduce pe vinovați în fața justiției. „Atacuri de felul acesta, care vizează minoritățile religioase, arată până unde sunt gata să meargă unele grupări teroriste pentru a submina progresul făcut de Irak pentru reducerea violenței", a declarat Mark Toner, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat.

În urma atacului, clădirea bisericii a fost serios avariată. Explozia a afectat alte 30 de clădiri vecine. Atacul de la Kirkuk se înscrie într-o lungă serie de atacuri care au vizat minoritatea creștină din Irak. În octombrie 2010, un atentat executat de militanți Al-Qaeda a distrus o biserică din Bagdad, lăsând în urmă 68 de morți.

Ieri, un tribunal din Irak a condamnat la moarte 3 persoane pentru organizarea sângerosului atentat din octombrie 2010. Purtătorul de cuvânt al Consiliului Juridic Suprem, Abdul-Sattar Bayrkdar, a declarat că cei 3 condamnați au o lună la dispoziție pentru ca să facă apel. Tot el a precizat că o a patra persoană implicată în atentatul din Bagdad a fost condamnată deja la 20 de ani de închisoare.

Decizia tribunalului a fost salutată de comunitatea creștină. „Oricine omoară persoane nevinovate - musulmani sau creștini - ar trebui să fie pedepsit, ca o lecție pentru alți oameni răi. Sperăm să avem dreptate în țară și ca poporul irakian să trăiască în pace și să aibă încredere în guvern", a declarat Aysar Kesko, preotul catedralei atacate în 2010.

Înainte de invazia americană în Irak, în 2003, numărul creștinilor care locuiau în Irak era în jur de 1,4 milioane. Ulterior, ca urmare a violențelor religioase și a numeroaselor atacuri, mulți dintre aceștia s-au refugiat în alte țări. Se estimează că aproximativ un milion de creștini din Irak s-au mutat în alte regiuni sau în țările vecine de teama unor atacuri din partea grupărilor teroriste. În general, atacurile vin din partea musulmanilor suniți, notează christianpost.com.

Două bombe au explodat, la sfârșitul săptămânii trecute, în apropiere de două biserici din Jos, Nigeria. Prima bombă a explodat în apropiere de clădirea Bisericii Baptiste din Jos, iar cea de-a doua a explodat în apropiere de Biserica lui Christos din aceeași localitate. Autoritățile au anunțat că nu a fost rănită nicio persoană în urma celor două explozii, însă, duminică, mare parte dintre credincioșii celor două biserici au preferat să rămână acasă.

(Foto: vinienco.com) http://www.semneletimpului.ro/stiri/Atentat-in-Irak:-biserica-avariata-si-23-de-raniti-3939.html

Un tribunal din Guatemala a condamnat 4 foști soldați la câte 6.000 de ani de închisoare fiecare, pentru crime împotriva umanității. În timpul războiului civil, aceștia au participat la masacrarea a 250 de persoane. (CNN)

Esența creștinismului în 10 cuvinte DE Christian Sălcianu

S-a stins din viață, săptămâna aceasta, John Stott, alăturându-se marilor nume ale urmașilor lui Christos. În mintea mea e un model alături de C.S. Lewis sau Philip Yancey (e încă activ!), de Richard Wurmbrand sau Nicolae Steinhardt - oameni care au avut și curajul dar și forța de a se urca pe sârma ghimpată a bisericii lor pentru a ridica steagul lui Christos spre celelalte biserici și spre lumea întreagă. Oameni care au scris și predicat despre Christos, esența creștinismului.

Mă opresc aici cu contribuția mea, extrăgând 10 cuvinte ale lui John Stott din cartea sa „Crucea lui Hristos”, pentru a vedea încă o dată cum poate vorbi un creștin îmbibat de Scriptură - dincolo de faptul că a fost anglican, lider al mișcării evanghelice, predicator și misionar, savant creștin și capelan al reginei.

1. De ce a murit Iisus Christos? Primul meu răspuns este că El nu a murit, ci a fost omorât. Îl voi echilibra însă cu exact opusul lui. El nu a fost omorât; ci a murit, dându-se pe Sine în mod voluntar ca să facă voia Tatălui Său.

2. La urma urmei ceea ce L-a trimis pe Christos la cruce nu a fost nici lăcomia lui Iuda, nici invidia preoților, nici lașitatea datorită căreia Pilat a șovăit, ci lăcomia noastră, invidia noastră, lașitatea noastră și alte păcate - dar și hotărârea lui Christos de a purta pedeapsa lor cu dragoste și îndurare, și de a le înlătura.

3. Este imposibil să stăm în fața crucii lui Christos cu integritate și să nu ne rușinăm de noi înșine.

4. Păcatul nu este o regretabilă abatere de la standardele morale; esența lui este ostilitatea față de Dumnezeu (Romani 8:7), ceea ce dă naștere la o răzvrătire activă împotriva Lui.

5. Păcatul nu este numai încercarea de a fi Dumnezeu, el este și refuzul de a fi om.

6. Ascultarea noastră prezentă și faptele noastre bune nu pot plăti pentru păcatele noastre, pentru că aceste lucruri ni se cer oricum. Așadar, noi nu ne putem mântui pe noi înșine.

7. Atunci când suntem uniți cu Christos are loc un schimb misterios: El ne ia blestemul, ca noi să primim binecuvântarea Lui; El devine păcat cu păcatul nostru ca noi să devenim neprihăniți prin neprihănirea Lui.

8. Nu avem nicio posibilitate de a-L convinge, de a-L ademeni sau de a-L mitui pe Dumnezeu să ne ierte. Dumnezeu nu ne iubește datorită faptului că Christos a murit pentru noi; Christos a murit pentru noi datorită faptului că Dumnezeu ne-a iubit. Dragostea lui Dumnezeu este sursa, nu consecința împăcării noastre cu El.

9. Nu trebuie să ni-L imaginăm pe Dumnezeu drept un indulgent care, pentru a ne scuti de pedeapsă sau pentru a ne răsfăța, Își compromite sfințenia, dar nici ca pe un Dumnezeu aspru, răzbunător, care, pentru a ne zdrobi și a ne distruge, Își înăbușă dragostea.

10. În istoria lumii a fost înfăptuit un singur act de dragoste pură, nepătată cu nicio altă motivație ascunsă - actul prin care Dumnezeu S-a dat pe Sine pe cruce, în Christos, pentru păcătoșii nevrednici. Atunci când căutăm o definiție a dragostei, trebuie să ne uităm nu în dicționar, ci la Calvar.

Sursa: http://www.semneletimpului.ro/blog/Esenta-crestinismului-in-10-cuvinte-3921.html

Cuvântul sculptează!

3 August – Dezamăgire

La câţiva ani de când nu se mai văzură, două prietene se întâlnesc într-un butic. Una dintre ele, uitându-se la inelul de la mâna celeilalte exclamă:

-«Vai, te-ai căsătorit?»

-«Da, în sfârşit m-am căsătorit» – răspunse cealaltă.

-«Cum aşa? Îmi amintesc că la şcoală mereu spuneai că nu te vei căsători nici cu cel mai bun om din lume.»

-«Aşa a şi fost. Nu m-am căsătorit cu cel mai bun om din lume!»

Nimeni nu este cel mai bun om din lume, nici cea mai bună femeie. Cel care aşteaptă să întâlnească această pasăre rară, rămâne singur iar cine crede că a aflat-o, este sortit dezamăgirii.

Iubirea îl face pe cineva să-l iubească pe celălalt în ciuda defectelor pe care le vede. Dacă nu i se văd defectele înainte de a se căsători, e lucru rău. Atunci când se vor vedea, şi se văd, idolul dispare.

E bine să fim cu ochii deschişi cât nu e prea târziu. În aceeaşi măsură, e bine să nu ne oprim doar la defectele. Trebuie să vedem şi virtuţile.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Femeia desfigurată a renunțat la aplicarea legii talionului

Femeia iraniană orbită și desfigurată cu acid l-a iertat ieri pe agresorul său de la pedeapsa stabilită de tribunal, conform căreia acesta urma să fie orbit și desfigurat cu acid. Victima a renunțat în ultima clipă la aplicarea legii talionului.

„Îl iert! Îl iert!", a strigat femeia în ultimul moment, când medicul desemnat să toarne acid în ochiul și pe fața bărbatului a întrebat-o care este ultimul ei cuvânt. Majid Movahedi, cel care a desfigurat-o pe femeie, aștepta în genunchi, plângând, executarea sentinței, conform CNN.

Scena dramatică a fost urmărită în direct pe postul național de televiziune din Iran.

„Nu puteam să-mi imaginez că o să fiu orbit cu acid", a declarat Mohavedi, acesta apreciind că victima sa a fost „foarte generoasă".

În Iran, victimele au dreptul să ceară aplicarea legii islamice. În cazul în care agresorul nu ajunge la o înțelegere cu victima sau cu familia acesteia, se poate aplica legea „qisas" sau „legea ochi pentru ochi", cunoscută și ca lege a talionului. În virtutea acestei legi, unui hoț i s-a tăiat o mână, în octombrie 2010.

Organizația pentru drepturile omului Amnesty International a criticat în repetate rânduri legea iraniană care permite să i se aplice vinovatului, ca pedeapsă, exact ceea ce acesta i-a făcut victimei. „Autoritățile iraniene ar trebui să revizuiască de urgență codul penal pentru a se asigura că aceia care provoacă răni fizice severe, în mod premeditat, precum atacurile cu acid, primesc o pedeapsă potrivită; însă nu trebuie niciodată ca pedeapsa să constituie o tortură în sine", a declarat Hassiba Hadj Sahraoui, director adjunct al Amnesty International pentru Orientul Mijlociu și Nordul Africii.

Decizia tribunalului a fost aspru criticată de organizații pentru drepturile omului, atât din Iran, cât și din statele occidentale. Amnesty International a atras atenția asupra faptului că aplicarea sentinței de către un medic reprezintă o violare a codurilor de etică medical recunoscute la nivel internațional.

Ameneh Bahrami, în vârstă de 34 de ani, a fost atacată și desfigurată cu acid în 2004, după ce a refuzat cererea în căsătorie a atacatorului său. În urma atacului, femeia a suferit arsuri extrem de severe pe față, pe scalp și pe corp. Ea s-a declarat anterior fericită de decizia tribunalului care a stabilit ca acela care a desfigurat-o să fie pedepsit la fel.

„Nu cer lucrul acesta din răzbunare, ci pentru ca suferința prin care am trecut eu să nu se mai repete", a declarat Ameneh într-un interviu acordat în martie 2009. „Aș vrea să îi torn chiar eu picăturile de acid. Aș vrea să îi ating ochii și apoi să torn acidul", afirmase femeia, conform Radio Free Europe.

Maria Rashidi, și ea o victimă a soțului său, care și-a pierdut parțial vederea în urma unui atac cu acid, a declarat că aplicarea legii „qisas" nu este o soluție și că, în niciun caz, nu va preveni astfel de cazuri.

Ameneh a urmat un tratament pentru recuperarea vederii, în Spania. Inițial, și-a recuperat vederea la un ochi în proporție de 40%, însă, ulterior, și-a pierdut vederea complet. Din 2004 și până în prezent victima a suferit 17 operații.

Procurorul Abbas Jafari Dowlatabadi a declarat că Mohavedi va rămâne în închisoare până când autoritățile vor stabili pentru el o altă pedeapsă. De asemenea, Mohavedi va trebui să îi plătească femeii compensații financiare.

Cazul lui Ameneh Bahrami a fost larg mediatizat în Iran, mulți susținând că atacatorul va primi ceea ce merită, dar fiind și voci care au spus că o asemenea pedeapsă nu înseamnă dreptate.

(Foto: guardian.co.uk) http://www.semneletimpului.ro/stiri/Femeia-desfigurata-a-renuntat-la-aplicarea-legii-talionului-3929.html

Cuvântul sculptează!

2 August – Procedeu ineficace

Doi soţi care la un moment dat se certară, nu-şi mai vorbeau şi hotărâră să comunice între ei prin bileţele.

Într-o seară, ea îi arătă lui bileţel în care spunea:

-«Mă duc să mă culc.»

El îi răspunse cu un altul:

-«Şi eu. Trezeşte-mă la şapte.»

În ziua următoare soţul se trezeşte la unsprezece dimineaţa şi vede lângă el o hârtie pe care scria:

-«Scoală-te. Este ora şapte.»

Bileţelele scrise nu sunt deloc de folos pentru a-l trezi pe cel care doarme. Cu atât mai puţin folosesc pentru a menţine şi a spori dragostea dintre soţi. Conversaţia, dialogul, este la fel de necesar în căsnicie precum mâncarea. De câte ori iubirea dintre soţi nu scade din lipsă de alimentare!

Pentru ca să existe un dialog adevărat şi fructuos e nevoie de o atitudine comunicativă şi receptivă atât la soţ cât şi la soţie. Ambele atitudini şi în ambii soţi.

Dacă cei doi îşi propun ceva în comun şi stabilesc nişte obiective comune, dialogul apare cu uşurinţă. Partea rea e atunci când fiecare merge pe cont propriu. Acesta este marele duşman în căsnicie: egoismul.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cumpara in perioada 1 August – 8 August o Noutate Nemira, foloseste cuponul “NOUTATE” si beneficiezi de 45% reducere pentru intreaga comanda!

Reducerea se aplica doar cartilor publicate in print de catre Editura Nemira.
Reducerea nu se cumuleaza cu alte reduceri prezente pe site.

http://www.nemira.ro/noutati-nemira/pe-stoc