Cuvântul sculptează!

8 August – Cuvinte

Un bărbat voia să-i demonstreze soţiei că femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii. Îi arătă un studiu făcut în care se spunea că bărbaţii folosesc o medie de doar 15.000 de cuvinte pe zi, în timp ce femeile folosesc 30.000.
Ea se gândi un pic, după care spuse:
-«Normal! Noi, femeile, folosim dublul de cuvinte decât bărbaţii, pentru că mereu trebuie să le repetăm ceea ce le spunem.»
La care soţul:
-«Ce-ai zis?»

Uneori trebuie să repeţi datorită unei probleme de auz. Aceasta este o boală sau un defect. Alteori, de multe ori, este o problemă de lipsă de atenţie. Aceasta este, deja, ceva mai grav, întrucât presupune o lipsă de apreciere faţă de cel care ne vorbeşte.
Dacă cineva crede că celălalt nu va spune ceva care să intereseze, nu ascultă. În fond, acesta este un dispreţ, un act clar de mândrie.
A învăţa să asculţi este un prim pas către a învăţa să iubeşti.
Cel care nu este capabil să-i asculte pe fraţii săi, cu atât mai puţin este capabil să-l asculte pe Dumnezeu.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Anun] umanitar!!!

Mă numesc Olivia și vreau să vă spun că la vârsta de 31 de ani am înțeles că viața este foarte grea, și această greutate se multiplică atunci când îți pierzi unul din cei mai dragi părinți, întâmplător pentru mine a fost mama…

Dacă pentru mine a fost tragic ce putem spune pentru un copil de 15 ani??? El se numește Cristian, în 25 iunie a împlinit frumoasa vârstă de 15 ani și vă pot spune că acest copil a suferit enorm în viața lui. A fost operat în 2003 având ca diagnostic stenoza subvalvulara aortică localizată stransă (gradient max 85 mmhg) prin diaphragm fibromuscular. Tipul intervenției chirurgicale a fost rezecție diaphragm fibro muscular stenozant subvalvular.

Acest copil nu mai are voie să facă nici cel mai mic efort. În fiecare an mergem la control la Cluj, apoi la Sibiu tot la 6 luni. Pentru el viața nu a fost atât de ușoară și cred că și moartea mamei l-a afectat foarte mult, totuși știm că va mai trebui pentru el încă o operație. Oare cum să ne pregătim pentru încă o operație? Cu ce??? Sperăm cu ajutorul Bunului Dumnezeu să-l ducem în altă țară să i se facă această operație. Rugămintea mea este următoarea: dacă există cineva care ar vrea să-l ajute pe acest biet copil, las mai jos un cont:

RO65RNCB0324121229990001

sau

RO97RNCB0318021485230001

Dacă doriți mai multe informații: MÎNDREAN OLIVIA

Sat Cenade, nr. 285 Jud. Alba Tel. 0745 473 234

Vă mulțumesc din tot sufletul și cred că Dumnezeu vă va răsplăti pentru ceea ce faceți și mă rog ca intenția celor care-l vor ajuta pe fratele meu să fie văzută de acolo de sus.

Cuvântul sculptează!

7 August – Iubire şi flori

Jesus Ortega povesteşte în „Dumnezeu şi familia”, această întâmplare amuzantă:

Micuţa Maria-Isabela, de patru ani, se juca cu frăţiorul ei în casa bunicilor.

Bunicul se întoarse acasă cu nişte pachete voluminoase în braţe şi… nişte flori – o face frecvent – pe care le dărui soţiei sale.

La un moment dat, interveni micuţa Maria-Isabela care, deşi se juca, nu-i scăpa nimic din ceea ce se petrecea în jurul său.

Acesta a fost comentariul pe care îl făcu în mod spontan:

-«Bunicule, tu eşti îndrăgostit!»

Ce bine ar fi dacă toţi cei mici, văzând manifestările de afecţiune dintre părinţii lor, ar putea să spună acelaşi lucru pe care Maria-Isabela l-a spus bunicului ei: „Tată sau mamă, tu eşti îndrăgostit”.

Afecţiunea reciprocă a părinţilor este un izvor de mare bucurie şi de energie pentru copii. Şi ei au nevoia şi dreptul de a putea bea din acest izvor!

Trebuie să învăţăm să ne exprimăm iubirea pe care o purtăm în interiorul nostru. Dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele este cea mai bună şi cea mai mare bogăţie pe care o avem.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Oamenii de știință de la NASA anunță noi dovezi în favoarea faptului că ar exista apă sărată pe Marte. (CNN)

Cuvântul sculptează!

6 August – Caracter tolerant

Într-o zi, la o oră, profesorul le spuse elevilor săi:

-«Eu sunt extrem de tolerant. Aşa cum pentru mine sunt mulţi oameni care-mi sunt antipatici, înţeleg că există o mulţime de idioţi cărora eu le sunt antipatic.»

Cât de frecventă este postura aceasta: a se crede foarte tolerant, însă a-i vedea drept idioţi pe cei care nu împărtăşesc ideile proprii.

Această atitudine, fie că e vorba de guvernanţi fie de persoane particulare, dăunează mult convieţuirii. Nu am nici o obligaţie de a accepta nici de a respecta ideile nimănui. În schimb, da, am obligaţia de a respecta persoanele, chiar dacă eu cred că ele greşesc.

Fără respect, chiar fără dragoste, nu li se poate vorbi oamenilor de toleranţă.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Sunt hipermodern

Tipul şi-a pus un BlackBerry ultimul răcnet lângă farfurie cu un aer uşor aferat şi anxios. L-a pipăit o dată sau de două ori încruntându-şi sprâncenele. Apoi a început să discute cu ceilalţi cam distrat şi aruncând fără încetare priviri neliniştite spre obiectul-fetiş. În sfârşit, s-a auzit o sonerie de telefon bizară, insistentă, dar discretă, aleasă cu grijă (în nici un caz Carmen). „Iertaţi-mă o clipă”; „Îmi cer scuze, dar e important”; „Am oroare de aşa ceva, dar realmente...” Realmente ce, nu vom şti niciodată, dar cina a continuat târâş-grăpiş, ritmată de un du-te-vino al lu' Domnu' Importantu' între balcon şi masă. Imposibil să mănânci liniştit sau să termini o frază. El, nepăsător ca o vacă sacră pe o stradă din Benares, pare să discute cu nişte persoane mult mai simpatice decât cele de la masă. În tot cazul, râde din toată inima. Deocamdată, nimeni n-a îndrăznit să-i facă nici cea mai mică observaţie, dar îţi dai seama că respectul de care se bucură datorită condiţiei sale de VIP (sau de candidat la alegeri, sau de sportiv la nivel înalt) se destramă văzând cu ochii.
„În fond - îi spui profitând de ultima pauză la telefon -, sunteţi hipermodern.”

De uimire, scapă telefonul din mână şi te priveşte, descumpănit, cu ochi mari - deloc antipatici de fapt, care chiar îţi amintesc de vacile din Benares - şi lipsiţi de orice sentiment. Neant total. De fapt, a bug-at, incapabil să-şi dea sea­ma dacă îţi baţi joc de el. Ce-i drept, ai cam sărit calul. Nimeni nu ştie nici măcar ce e un postmodern, darămite hipermodern... Nu contează, ai intrat în horă, joacă: „Sunteţi exact tipul omului de mâine, prototipul mutaţiei antropologice pe care o trăieşte în momentul acesta Occidentul. Nu ştiu dacă aţi aflat că noţiunea circulă în mediul antropologilor. Unii preferă să vorbească despre «supramodernitate», dar, în fond, e unul şi acelaşi lucru. Mai bine decât «super», «hipermodern» are ca obiectiv detronarea vechiului «postmodern», în vogă de prea mult timp şi deja depăşit. Postmodernul a depăşit modernitatea. El nu mai crede în «marile naraţiuni» de transformare a lumii, în noutate, în progres şi în viitorul luminos, ci se mulţumeşte să se joace cu referinţele şi cu miturile, să se rupă de solidarităţile tradiţionale şi să joace până la sfârşit cartea individualismului.

Hipermodernul este cu totul altceva. El nu depăşeşte modernitatea, ci o exacerbează. Individul hipermodern este «prea», este întotdeauna excesiv: supraconsumator, înclinat spre plăceri, supraactiv, şi în acelaşi timp victimă a stresului în exces şi a diverselor solicitări. Astfel că după culmi de «extaz» pot urma perioade de vid depresiv. Tot timpul în stare de alertă, hiperîmpărţit în tot felul de sarcini, fluid şi flexibil, detaşat de orice apartenenţă simbolică, omul hipermodern «gândeşte cu corpul», îşi valorifică emoţiile, nu urmăreşte decât intensitatea, îşi neagă finitudinea şi moartea şi mai ales se exteriorizează în mod straniu într-o perpetuă comunicare. Non-stop în legătură cu tribul şi cu lumile lui preferate, drogat de informaţii şi de comunicaţii de tot felul, absolut incapabil să stea singur, dar din ce în ce mai izolat, hipermodernul nu are, în cele din urmă, decât o experienţă a realului filtrată prin telefon şi calculator. În ritmul ăsta, în curând vom fi opt invitaţi la masă, dar vom sfârşi prin a mânca împreună cu cincizeci de persoane.”

S-a albit la faţă. Dar iată că BlackBerry sună din nou. Rezistă, se face că nu-l aude, apoi se înmoaie sub ochii tuturor şi, până la urmă, răspunde şi dă fuga pe balcon.

Sven Ortoli, Michel Eltchaninoff
Dineuri mondene. Manual de supravieţuire
Editura ART, 2008

Traducere din limba franceză de Mona Ţepeneag.



Sursa: http://atelier.liternet.ro/articol/6675/Sven-Ortoli-Michel-Eltchaninoff-Mona-Tepeneag/Dineuri-mondene-Manual-de-supravietuire.html

Cuvântul sculptează!

5 August – Trandafiri cu surpriză

Jesus Urtega, povesteşte într-o carte foarte interesantă de-a sa, „Dumnezeu şi familia”, o întâmplare hazlie. La terminarea unui curs de reculegere spirituală pentru bărbaţi, îl sfătui pe unul dintre participanţi, un basc dintr-aceia care îşi iubesc mult soţia, dar care simt o oarecare ruşine în a o arăta:

-«Uite, astăzi, când te vei întoarce acasă, du-i nişte flori.»

-«Nişte flori? Dar… niciodată nu i-am făcut cadou soţiei mele nişte flori.»

-«Nu contează; odată şi odată va trebui să fie prima dată…»

-«Bine, bine.»

La câteva zile, am aflat despre eficacitatea propunerii făcute.

În dimineaţa respectivă, soţia sa fusese foarte ocupată. Neplăcerile de suportat şi problemele de rezolvat fuseseră multe în primele ore ale zilei. O durea capul şi-i mai rămăseseră multe lucruri de făcut. O scălda pe micuţa familiei când, de-odată, sună soneria.

-«O fi bărbatul meu» – se gândi.

Şi, într-adevăr, era. Deschise uşa şi spectacolul fu surprinzător: era soţul său, având în mâna stângă servieta iar în mâna dreaptă un buchet de trandafiri proaspeţi.

Comentariul îl făcu din tot sufletul:

-«Asta-mi mai lipsea acum: bărbată-meu beat!»

În ciuda acestei prime sperieturi, mai târziu îmi mulţumi pentru sfatul dat. Încercaţi şi voi.

Gestul soţului, atitudinea sa, care în cazul de faţă rezultă a fi ciudat întrucât era neobişnuit, ar fi trebuit să fie ceva normal, obişnuit în căsnicie.

Soţia şi soţul, fiecare dintre ei are nevoie şi are dreptul, nu doar de a fi iubit de către celălalt, ci şi de a se şti iubit. Nu o vor putea şti dacă iubirea nu se manifestă.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro