Motto: Venim pe rând și ne ducem pe sărite…
(proverb din popor)
Am început a scrie ascultând acel Requiem celebru compus de marele Mozart pentru a-mi aminti că sunt trecător dar mai ales gândindu-mă la cele din urmă clipe ale vieții mele.
Te-ai gândit vreodată cum vei muri? Că moartea ta poate fi comună altora? Și oamenii celebrii mor?! Că și moartea face parte din parcursul numit viață?
Ce e drept, suntem astăzi atât de agitați și plini de vise încât chiar uităm sau vrem să dăm uitării faptul că odată se va pune punct. Dar cum? Iată că am descoperit o carte ce îți pune la dispoziție o serie de exemple uneori tragi-comice iar alteori de-a dreptul de plâns: In memoriam – mic tratat de morți celebre pe care o citesc și călugării ce deja trăiesc paradisiac așa după cum vei vedea pe coperta întâi!
Nu poți cunoaște clipa… mărturie ne stă moartea unor oameni celebrii ce au fost surprinși de ea în ipostaze foarte diferite, iar Stephane Audeguy, autorul micilor descrieri, ni le descoperă.
Te-ai întrebat vreodată cum a-i vrea să te găsească/unde bătrâna moarte? Citeam undeva că cineva spunea: „Mai bine îți speli dinții în cimitir decât să mori în baie” (Jean-Claude Carrière). Glumă sau nu, mori și tu!
Când citești acele pagini, timpul se oprește, inima bate cu mai multă atenție, numeri fără să vrei fiecare expirație meditând că poate fi ultima, vrei să bei sau să mănânci ceva dulce deși nu-i mai simți gustul iar o lacrimă îngheață pe obraz și te întrebi dacă merită să continui, dar ispita e mare și când te-ai mai umplut cu un sfârșit de viață mai vrei…
Poți să te gândești la faptul că odată poate cineva va scrie despre tine, despre ultimele tale momente și ce a urmat? Dar întrebarea cea mai tragică este: Ai trăit în așa mod încât după moartea ta, celor ce ţi-au fost apropiaţi, să nu le fie ruşine că te-au cunoscut, pentru a putea vărsa o lacrimă sinceră pentru tine, să vadă în tine un model, iar tu să trăieşti în continuare prin inima şi gândul lor? Să nu uiți că poți fi uitat!
Când vezi atât de multe personalități ce au murit, pe șirea spinării tale simți cum te lovesc sute de fulgere înghețate și te întrebi retoric: Ce șanse am eu atunci?
Multe întrebări, prea multe, dar la ele a încercat să răspundă, dând exemple din istoria lumii, Stephane Audeguy, în a sa carte In memoriam, scrisă într-un mod specific lui, suculent și dedicat fiecărui personaj în parte. Fiecare își spune povestea sa prin intermediul lui și de la fiecare avem câte ceva de învățat.
In memoriam – aducere aminte, în memoria celor ce nu mai sunt, celor de azi și celor de mâine. Ție care azi semnezi cartea și peste zeci de ani după ce ai apus o citesc alții…
Niciodată nu e târziu să citești această carte sau chiar să o recitești!
Pe scurt aș spune că este o carte ce te învață să mori bine și frumos căci numai o dată mori!
Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.
Vezi și postarea mea pe blog-ul Nemira:
http://www.nemirabooks.ro/gluma-sau-nu-mori-si-tu
„Nivelurile scăzute de jenă sunt un semn de virtute," spun oamenii de știință de la Berkley. „Informațiile noastre demonstrează că jena este ceva bun, nu ceva ce trebuie combătut," explică Matthew Feinberg, autorul lucrării de cercetare. Sociologii diferențiază între „rușinea" normală și anxietatea socială care poate genera dificultăți de relaționare.