duminică, 11 decembrie 2011

Cuvântul sculptează!

11 Decembrie – Prieteni ca tine

Doi prieteni străbăteau o pădure când, deodată, apăru un urs. Cel mai rapid dintre cei doi fugi fără să se gândească la celălalt care, pentru a se salva, se aruncă la pământ, prefăcându-se că este mort.

Ursul, crezându-l mort, îl mirosi şi plecă mai departe. Părea ca şi cum i-ar fi spus ceva.

-«Ce ţi-a spus?» Îl întrebă cel care fugi.

-«Mi-a spus să nu am încredere în prieteni ca tine.» (Leon Tolstoi)

Prietenul care nu este capabil să-şi rişte viaţa pentru un prieten, nu este prieten. Nu putem să rezolvăm toate problemele sau greutăţile prietenilor noştri, însă trebuie să punem în joc toate facultăţile noastre.

Dacă, atunci când vedem la un prieten o greşeală, ceva care ar putea să-i dăuneze, nu-l avertizăm şi nu-l ajutăm, nu avem dreptul ne a ne numi prieteni.

De multe ori, teama că i-ar apărea ca rău ceea ce facem sau că nu ne va lua în seamă, ne împiedică să acţionăm. În acest caz, dăm mai multă importanţă faptului de a păstra o bună impresie decât prieteniei.

Prietenul se gândeşte în primul rând la binele prietenului său decât la binele propriu.

Ce fel de prieten sunt? De aceasta depinde felul de prieteni pe care-i merit.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Cuvântul sculptează!

10 Decembrie – A crea punţi

În timpul unei recepţii diplomatice la Paris, unde se afla ca nunţiu Cardinalul Roncalli cel care, mai târziu, avea să fie Papa Ioan al XXIII-lea, s-a întâmplat să fie prezent şi şeful comunist francez Monsieur Thorez, şi mai obez decât cardinalul.

Stând de vorbă cu el, Roncalli îi spuse cu abilitatea şi farmecul care îl caracterizau:

-«Uitaţi-vă, domnule Thorez, chiar dacă ştiu că vă va deranja, nu-mi rămâne decât să vă spun un lucru.»

Mirat, comunistul îl întrebă despre ce era vorba, iar Cardinalul răspunse:

-«Dumneavoastră şi eu aparţinem aceluiaşi partid.»

Vru să ştie la care partid se referea, iar viitorul Papă, surâzând, îi spuse:

-«La cel al graşilor, dragă prietene, la cel al graşilor!»

De aici avea să ia naştere o mare prietenie între cei doi.

Nu este greu să aflăm în orice persoană cu care ne întâlnim vreun anumit punct de legătură. E de ajuns să vrem să-l vedem.

Avem înclinaţia de a ne opri mai mult la ceea ce ne separă decât la ceea ce ne uneşte. A ne îngriji de ceea ce ne uneşte stimulează comuniunea şi prietenia. A ne fixa atenţia pe ceea ce ne separă măreşte diviziunea şi discordia.

Noi, creştinii, nu putem – şi nu trebuie – să trecem prin lume văzând doar duşmani. Trebuie să fim semănători de pace, de armonie şi de bucurie. Merită!

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Nigeria va pedepsi cu 14 ani de închisoare căsătoriile între persoane de acelaşi sex (HotNews)

O nouă sursă de tinereţe, descoperită în drojdie (Adevărul)

Tot ce ai vrut să știi despre măsurile anti-criză, dar ți-a fost jenă să întrebi (HotNews)

Şoc pentru industria tipografică din Germania: Manroland e în faliment (HotNews)

Lecția de prim ajutor: Ce e de făcut când o persoană se sufocă (Pro TV)

Consiliul Creştin Global la Ierusalim, 2012
Adunarea Generală a Consiliului Creştin Global va organiza o reuniune la Ierusalim în septembrie 2012. (Știri creștine)

Sursa: www.semneletimpului.ro/stirescurta

vineri, 9 decembrie 2011

Cum se lasă românii de fumat (Adevărul)

De ce ţigara electronică menţine viciul? (Adevărul)

Cele mai bune reţete împotriva căderii părului (Adevărul)

Adventul ne aminteşte că Dumnezeu este adevăratul stăpân a lumii
Adventul este un timp minunat în care se trezeşte în inimi aşteptarea întoarcerii lui Cristos şi amintirea primei Sale veniri. (Catholica.ro)

Scena naşterii lui Iisus, recreată în gheaţă de o echipă de sculptori din Austria
Pentru a marca începutul sărbătorii catolice a Adventului, sculptorul Gert J. Hoedl a recreat scena nașterii lui Christos, din gheață. (Huffington Post)

BOR: discernământ şi înţelepciune în utilizarea Internetului
Patriarhia Română apreciază eforturile pe care autorităţile publice le fac pentru facilitarea accesului la Internet a unui număr cât mai mare de români. (Catholica.ro)

Televizorul care înţelege cuvinte şi gesturi (Adevărul)

Mai mult de jumătate din gamerii online sunt... fete (Gadget.ro)

Singură la Polul Sud (Adevărul)

Sursa: www.semneletimpului.ro/stirescurta


Cuvântul sculptează!

9 Decembrie – A spune şi a asculta

Lui Calimac din Cirene, un poet grec din secolul al III-lea î.C., îi spunea o dată un prieten:

-«Trebuie să ştii că vecinul tău mi-a spus despre tine lucruri care nu te avantajează deloc.»

-«Cu siguranţă» – răspunse Climac – «atenţia cu care le ascultai l-a încurajat să ţi le spună.»

Există oameni cărora le place să audă şi să spună bârfe. Vin, ca şi cum ne-ar face un favor, să ne spună ceea ce alţii au spus despre noi. Este foarte nimerită afirmaţia lui Climac: celălalt nu ar fi spus nimic fără complăcerea celui care asculta.

Cine merită mai multe reproşuri: cel care vorbeşte rău despre noi sau cel care vrea să asculte? Dacă primul ne insultă, celălalt, oricât de mult ar încerca acum să ne demonstreze altceva, nu ne onorează deloc.

Adevăratul prieten nu tolerează să se vorbească rău despre prietenul său, iar adevăratul creştin nu permite ca în faţa sa să fie criticat un altul, dacă acesta nu este prezent ca să se poată apăra.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

joi, 8 decembrie 2011

Cuvântul sculptează!

8 Decembrie – Fidelitate

Federico Tamayo a murit în 1896, după o carieră strălucitoare de actor. La înmormântare, câinele său, a fost prezent de când a fost luat de acasă şi până la cimitirul din Almudena. La sfârşitul ceremoniei de înhumare, câinele a rămas la mormântul stăpânului său. În ziua următoare şi-a făcut apariţia în casa unui prieten de-al lui Tamayo, domnul Gras, care i-a dat de mâncare şi l-a adăpostit peste noapte. În fiecare dimineaţă dispărea pentru ca, mai apoi, să se întoarcă seara. Aceasta se întâmpla săptămână după săptămână.

Într-o zi nu se mai întoarse. Domnul Gras era îngrijorat, până când cineva din familia lui Tamayo, îi trimise un bilet prin care îi spunea despre câinele care fusese găsit mort pe mormântul vechiului său stăpân, la care mergea în fiecare dimineaţă.

Nu încape îndoială: de multe ori, animalele ne dau adevărate lecţii. Fidelitatea câinelui, în acest sens, este proverbială.

Fidelitatea este o virtute fundamentală în convieţuirea umană. A şti că ne putem încrede într-un prieten ne produce bucurie, încredere şi siguranţă.

Poate că nu stă în puterile noastre să facem ca prietenii noştri să ne fie fideli, însă putem face multe pentru ca noi să fim fideli. Dacă ne doare lipsa de fidelitate a celorlalţi, să cultivăm noi această virtute: cu Dumnezeu şi cu prietenii. Cel care caută să fie un bun prieten, întâlneşte buni prieteni.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

miercuri, 7 decembrie 2011

Cuvântul sculptează!

7 Decembrie – Adevăr dureros

Conversaţie între doi prieteni:

-«Cum ţi s-a părut prietena mea?»

-«Ce preferi, să-ţi spun adevărul sau să rămânem prieteni în continuare?»

Nu putem spune nimic, care să nu fie adevărat. Însă nu suntem obligaţi să spunem tot adevărul. Uneori, din caritate, trebuie să nu-l spunem. Să spunem adevărul, să păstrăm adevărul, să trăim adevărul, dar întotdeauna cu caritate.

Caritatea trebuie să fie tovarăşa inseparabilă a oricărui cuvânt, a oricărei acţiuni şi a oricărei omisiuni a unui creştin.

Iar atunci când ni se spune ceva care rezultă a fi dezagreabil sau dureros de auzit, nu poate să ne pice rău. Din contra, este o dovadă de prietenie şi trebuie să fim recunoscători.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro