Cuvântul sculptează!

31 Ianuarie – Despărţire

Episcopul Phillips Brooks (1835-1893, american celebru prin geniul şi acutul său simţ al umorului) nu voia să primească pe nimeni lângă patul său de moarte. În schimb, atunci când i-au anunţat vizita lui Robert Ingersoll, un ateu, spuse:

-Să intre imediat.

Robert Ingersoll rămase foarte impresionat văzând că-i acordă acest privilegiu.

-Nu-mi mulţumi deloc – îi spuse episcopul. Sper să-i revăd pe prietenii mei în Cer. Însă pe dumneata, este ultima oară când pot să te văd.

Faptul ca cineva să fie credincios sau ateu nu afectează cu nimic realitatea veşniciei. Ceea ce noi gândim nu schimbă cu nimic realitatea lucrurilor: lucrurile sunt aşa cum sunt, nu cum noi am vrea ca să ele fie.

În schimb viziunea, panorama pe care credinciosul şi ateul o au este extrem de diferită. Credinciosul crede că odată cu moartea începe adevărata viaţă. Ateul crede că odată cu moartea încetează totul. Pentru cel dintâi moartea este începutul. Pentru cel de-al doilea, este sfârşitul, distrugerea.

În ceasul morţii şi în timpul vieţii – dacă cineva valorează şi apreciază viaţa sa – credinţa în nemurire este o adevărată comoară.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

30 Ianuarie – Eroare mortală

La un examen de medicină, unul dintre profesorii tribunalului examinator îl întreabă pe un student:

-Dacă te afli cu un bolnav de hipertensiune, ce cantitate de stricnină i-ai administra?

-O lingură – răspunse studentul.

Cei din tribunal se miră, iar tânărul, care îşi dă seama de aceasta, caută să remedieze răspunsul:

-Îmi cer scuze, am greşit. Aş putea să răspund din nou?

Cel care prezida tribunalul privind la ceas îi spuse:

-Îmi pare rău, însă nu mai este vreme. Pacientul tău tocmai a decedat.

Există erori şi erori. Gravitatea unei erori depinde de consecinţele care derivă din aceasta.

Când ceea ce se află în joc este chiar o viaţă omenească, lucrurile sunt foarte serioase.

Iar atunci când ceea ce se află în joc este viaţa noastră veşnică, chestiunea este şi mai serioasă.

A nimeri sau nu modul în care trebuie să ne ajustăm propria noastră viaţă în această lume este chestiunea cea mai transcendentală din câte pot exista.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

29 Ianuarie – Papucii

Doi vânzători de papuci se află într-o ţară din Africa. Unul este optimist iar celălalt pesimist. Pesimistul spune:

-Aici nu este nimic de făcut. Toată lumea umblă desculţ.

Optimistul spune:

-Aici este o afacere sigură: nimeni nu are papuci.

Un creştin trebuie să fie realist, obiectiv. Însă a fi obiectiv înseamnă să contezi nu doar pe posibilităţile tale, ci şi pe posibilităţile lui Dumnezeu. Iar posibilităţile lui Dumnezeu sunt infinite. Optimismul este realism pentru creştin.

În faţa mersului lumii noastre, în faţa panoramei pe care o avem înaintea noastră, cel care are puţină credinţă tinde să gândească astfel:

-Toate acestea nu au soluţie. Aici nu este nimic de făcut.

Cel care are o credinţă aprinsă contează pe Dumnezeu, ştie că nu este singur şi gândeşte astfel:

-Toate acestea se află într-o stare foarte rea. Însă împreună cu Dumnezeu totul este posibil. Aici sunt multe de făcut.

Prima atitudine paralizează. A doua stimulează.

Eu, ce tind să gândesc?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

28 Ianuarie – Dumnezeu şi merele

Într-un colegiu de fetiţe al unor maici, la momentul gustării, la marginea unei mese lungi, o măicuţă aşezase un coş mare cu mere de culoare roşu strălucitor, apetisante şi zemoase. Lângă coş puse următorul mesaj:

-„Ia doar unul. Aminteşte-ţi că Dumnezeu te priveşte”.

De partea cealaltă, se afla un platou cu biscuiţi proaspeţi, recent scoşi din cuptor. Lângă platou, se afla o hârtiuţă cu un scris stângaci de copil, pe care era scris:

-„Ia câţi biscuiţi vrei, pentru că Dumnezeu este ocupat cu păzirea merelor”.

Noi suntem în stare să fim atenţi doar la un singur lucru iar aceasta, uneori chiar pe jumătate. Dumnezeu este atent la toate, este prezent.

Este bine pentru copii – şi pentru adulţi – să se obişnuiască să trăiască în prezenţa lui Dumnezeu. Însă este nefast lucru a-i face pe copii – şi pe adulţi – să creadă că Dumnezeu este un paznic, un gardian care stă la pândă să vadă dacă ne prinde.

Dumnezeu este Tatăl iubitor care ne priveşte cu blândeţe şi chiar cu emoţie. Ce bine ar fi să mă privească cu orgoliu de Tată!

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

27 Ianuarie – Struţul

Un instructor auto foarte răbdător şi îngăduitor o învăţa să conducă pe o tânără extrem de timidă. De fiecare dată când se întâlnea cu un camion care venea din direcţia opusă, tânăra se pierdea cu firea.

Într-o zi conduceau pe o şosea din afara localităţii iar dânsa părea foarte liniştită. Profesorul îi spuse:

-Astăzi vă descurcaţi foarte bine, sunteţi mult mai liniştită.

Iar bietul om rămase îngrozit când auzi răspunsul fetei:

-Da. Acum, când văd că se apropie un camion, închid ochii şi astfel mă sperii mai puţin.

A conduce cu ochii închişi este foarte periculos. În felul acesta nu se poate ajunge departe.

Câţi oameni nu merg prin viaţă cu ochii închişi, pe bază de impulsuri, fără a şti încotro merg!

Lumina credinţei este singurul far capabil să dea sens fiecărui pas al existenţei noastre. Cel care este lipsit de această lumină călătoreşte fără direcţie.

Noi creştinii, făcând ca credinţa să ne ghideze viaţa noastră zilnică, trebuie să fim „lumină” pentru ceilalţi: „voi sunteţi lumina lumii”, ne-a spus Domnul.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Fii voluntar la All căci merită....

Dacă tot îți place să citești, de ce nu ai face și un serviciu altora scriind o recenzie. Cartea... este cea pe care o vrei și o primești gratuit să o lecturezi în tihnă și apoi sa scrii câteva cuvinte dar care să pătrundă inimi, să le convingă, să fie chiar ei viitori cumpărători...
Încercați să nu regretați!!!!

FOARTE INTERESANT PENTRU FANII ALL!!!


Regulament campanie vALLuntar

Pentru a putea participa în campania vALLuntar:
- trebuie să aveţi de cel puţin un an un blog activ (adică să scrieţi minimum un post pe săptămână) în limba română.
- să trimiteţi, cât mai curând, un email la adresa loredana.modoran@all.ro în care să specificaţi blogul avut, de cât timp scrieţi pe el, ce carte de pe all.ro* vă doriţi pentru recenzie şi datele de livrare.

* Cartea va fi expediată prin poştă sau curier, în limita stocului disponibil, în maxim şapte zile lucrătoare de la data la care este cerută

Se vor lua în considerare:
- doar posturile ce conţin recenzii la cartea primită publicate pe blogul personal în perioada 24 ianuarie – 16 martie. Posturile din afara perioadei, precum şi republicările unei recenzii mai vechi, nu se iau în considerare.
- doar posturile ce conţin idei personale despre carte. Simpla preluare a descrierii de pe coperta cărţii nu este luată în considerare.
- doar posturile al căror link a fost semnalat pe adresa de email loredana.modoran@all.ro, pe Facebook folosind tagul @Editura ALL sau pe Twitter folosind hashtagul #vALLuntar
- doar posturile la sfârşitul cărora este specificat că articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL.

Există posibilitatea de a participa cu mai multe recenzii în campanie. Puteţi cere o a doua carte abia după ce aţi publicat prima recenzie.

Pentru fiecare post scris echipa ALL va lucra 15 minute pentru un centru ales de bloggeri**, iar pentru fiecare comentariu referitor la carte şi la campanie se mai adaugă încă 3 minute de voluntariat.

** Centrele vor fi alese de către primii trei bloggeri ce vor aduna cele mai multe minute.

Validarea comentariilor:
- Comentariile ce vor primi minute vor fi validate de către un reprezentant al Editurii ALL la un interval de o săptămână şi vor fi făcute publice.
- Dacă un utilizator a dat mai multe comentarii la postul cu recenzia, se va lua în calcul un singur comentariu.

Munca voluntară va fi făcută de o echipă ALL în perioada 26 martie – 8 iunie (cu posibilitate de prelungire în cazul în care numărul de ore este prea mare).

SUCCES TUTUROR!

Sursa: http://www.allcafe.ro/2012/01/regulament-campanie-valluntar/

Cuvântul sculptează!

26 Ianuarie – Lecţia unui cerşetor

Într-unul din caietele sale intime, publicate după moartea lui, Giovanni Papini ne povesteşte despre întâmplările care au contribuit la convertirea sa: de la un scriitor antireligios la un apărător aprig al credinţei catolice.

Prima Împărtăşanie a celor două fiice ale sale l-a emoţionat în mod deosebit. Însă lovitura de graţie i-a fost dată de lecţia unui bătrân cerşetor. Se plimba cu un prieten de-al său, la fel de ateu ca şi el, într-o dimineaţă friguroasă de noiembrie. Deodată au văzut la un colţ un bătrânel livid de frig. Cei doi prieteni au trecut pe lângă el. Bătrânul a întins mâna, plină de zbârcituri, către Papini. Prietenul său îmbrăcat într-o haină confortabilă, se opri, scoase din buzunar o monedă de argint, i-o întinse bătrânelului şi-i spuse surâzând:

-Uite, moneda aceasta este pentru tine dacă spui două-trei blasfemii…

Bătrânul abia schiţă un gest de uimire. Tristeţea îi apăru apoi în priviri. Se uită la Papini şi la prietenul său şi rupse acea tăcere apăsătoare:

-Sărmane domn! Dumnezeu să te ierte.

Îşi retrase mâna. Fără să mai spună ceva se îndepărtă de cei doi prieteni.

Papini spune că niciodată nu a putut uita privirea acelui bătrânel. Povestea se termină cu aceste cuvinte. „Am continuat să mergem, însă fără a mai scoate vreun cuvânt nici unul dintre noi, fără a îndrăzni să ne privim faţă în faţă. Am simţit că în interiorul meu palpita o jenă neaşteptată.”

Lecţia bătrânului l-a ajutat să descopere sărăcia sa. „Sărmane domn”, spuse bătrânul. Mizeria ateului era mult mai mare decât a acelui cerşetor.

Nu există îndoială: credinţa este o comoară imensă.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro