Cuvântul sculptează!

16 IULIE

Şi noi poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci, şi vom vesti din neam în neam laudele Tale.

Psalmul 79.13

Pentru, noi cei credincioşi, nu există decât un SINGUR Păstor. Ferice de toţi aceia care sunt în turma Lui şi care călătoresc în viaţa aceasta sub îndrumarea toiagului Său. Dragostea acestui Păstor pentru oile Sale s-a arătat prin aceea că El şi-a dat viaţa pentru ele. El, Fiul Iui Dumnezeu Preaiubit şi-a dat viaţa de bună voie pentru noi. Acum, ca cel înviat şi înălţat la dreapta lui Dumnezeu, El ne paşte din cer şi ne conduce prin Duhul Său cel Sfânt. Acest Domn ne roagă în Cuvântul Său să ne amintim mereu, mereu de dragostea Lui. El s-a coborî în valurile reci ale morţii ca să ne scape din pierzare. Cunoştinţa că: „El m-a iubit şi S-a dat pentru mine" îl face pe fiecare răscumpărat să aducă suprema şi deplin îndreptăţită laudă. Avem un loc preţios la Masa Domnului unde ne amintim de jertfa Lui. El vrea să nu uităm niciodată să-i aducem adorarea pe care numai El singur o merită. Aducerea laudelor şi a adorării trebuie să fie pentru noi o necesitate vitală.

Planul Satanei ca şi pornirea inimilor noastre este să nu ajungem cu nici un chip la ţinta pe care ne-a pus-o Dumnezeu în faţă, mai ales în ce priveşte Persoana în jurul căreia ne strângem şi căreia trebuie să-i aducem adorare în duh şi adevăr. Sunt mulţi care cred că adevăraţii credincioşi se unesc în jurul sângelui Domnului Isus. Sângele nespus de scump al lui Cristos ne dă dreptul, fiecăruia în parte, să aducem adorare Domnului. Dar când ne adunăm ca Adunare a lui Dumnezeu nu trebuie să pierdem din vedere faptul că Sfântul Duh ne adună în jurul Persoanei lui Cristos cel răstignit şi înălţat în slavă. Dacă ne adunăm după o datină sau după o formă oarecare, oricât de importantă ar fi, înseamnă că ne strângem în jurul a altceva decât numai în jurul lui Cristos. Este foarte însemnat să cumpănim urmările practice, care izvorăsc din acest adevăr.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

15 IULIE

DUMNEZEUL oricărui har, care v-a chemat în CRISTOS ISUS la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.

1 Petru 5.10

Ce făgăduinţă minunată pentru toţi copiii lui Dumnezeu! El este şi astăzi acelaşi Credincios şi Neclintit Dumnezeu. El este Izvorul întregului har, iar ţinta drumului nostru este spre Casa Tatălui, unde ne aşteaptă Domnul Isus. Această chemare este har dar şi ocrotire din partea Domnului nostru. La începutul epistolei ne aminteşte că mai este puţin timp de suferinţă. Dumnezeul harului ne va desăvârşi, ne va întări, ne va da putere şi ne va face neclintiţi ca să ajungem la ţintă. Ne încredinţăm Lui prin aceea că ne abatem privirea noastră de la necazurile vieţii privind la El.

Adeseori ne ferim de suferinţă, socotind că dacă ne păstrăm vieţile vom servi mai bine cauza răspândirii adevărului lui Dumnezeu. Iată un gând grozav, în dosul căruia se ascunde trădarea Creatorului. Dacă pentru Numele Iui Cristos vom rămâne statornici până la sfârşit, atunci chiar dacă ne-ar arde pe toţi, scânteile de la rugurile noastre vor răspândi lumina Evangheliei, departe pe faţa pământului. Putem noi oare să nu mărturisim despre Acela care ne-a mântuit, mai cu seamă aflându-ne în acest neam preacurvar şi păcătos care piere din pricina necunoştinţei de Dumnezeu şi care în orice minut este pândit de păcat?

Vom fi mereu încurajaţi dacă fereastra odăii noastre spirituale va fi deschisă spre Ierusalim, dacă ochiul nostru spiritual va privi Ierusalimul cel de sus. Cine este cu Dumnezeu, priveşte senin înainte. Noi suntem călători în căutarea cetăţii viitoare (Evr. 13.14). Noi nu avem loc în lume. De aceea nu te mira când eşti tratat ca un străin. Priveşte în sus de unde îţi vine izbăvirea. Nu uita că suferinţa ta are margine şi că asupra ta veghează Dumnezeu Atotputernic!

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

14 IULIE

ACEASTA SA VA ÎNSUFLEŢEASCĂ.

Filipeni 4.8

Ce să ne însufleţească? Neiubirea, intriga, răul, sau neiubirea de fraţi? Răul se găseşte foarte repede şi foarte uşor, aşa că nu trebuie căutări îndelungate. În Sfânta Scriptură stă scris: „TOT ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească." Este nevoie mai întâi ca noi, personal să ne însuşim aceste calităţi şi să le avem apoi ca ghid pe calea păcii. O, de-am avea ochii lui Barnaba care, atunci când a venit în Antiohia (Fapte 11.23) şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat! Fără îndoială că a văzut la acei tineri credincioşi câte ceva care mai trebuia îndreptat, dar el era un „om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă" şi pentru el era o bucurie să se ocupe de credincioşi.

Aceasta este una din tainele păcii. Dacă inima se găseşte plină de Domnul Isus atunci nu mai este loc pentru îngâmfare, înălţare sau duh de judecată, ci la vederea lucrării lui Dumnezeu inima se umple de bucurie.

Nimeni nu poate să se simtă bine în faţa lui Dumnezeu câtă vreme inima nu-i va fi zdrobită şi golită de tot ce este în ea. Dumnezeu îşi găseşte plăcerea numai într-o inimă zdrobită şi numai o inimă zdrobită e fericită cu Dumnezeu. Când inima e astfel întărită în cunoaşterea lui Dumnezeu, iubirea pentru fraţi şi pentru Adunarea Domnului va însufleţi acel suflet. Trăim într-un veac de rânduieli şi datini. Aerul care înconjoară bisericile oficiale este îmbâcsit de statutele unor religii de tradiţie, care dezbracă sufletul de Cristos şi de mântuirea Lui. Diavolul îi înşeală pe creştini că ei măresc pe Cristos prin ţinerea a tot felul de datini şi forme, căci ştie, că în felul acesta, Cristos e dat la o parte cu desăvârşire, în timp ce formele ajung să fie ţinute cu sfinţenie. Iată de ce trebuie să ne însufleţească tot ce este după Sfânta Scriptură şi NUMAI după ea.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

13 IULIE

Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă DUMNEZEU, fără lege - despre ea mărturisesc Legea şi prorocii - şi anume, neprihănirea dată de DUMNEZEU, care vine prin credinţă în ISUS CRISTOS, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El.

Romani 3.21-22

Neprihănirea lui Dumnezeu a fost arătată fără Lege. Legea ordona omului să-L iubească pe Dumnezeu arătându-i omului numai lipsurile. Unde este un cuget sincer trebuie să recunoască, că propria neprihănire zidită pe temelia Legii, nu este nimic altceva decât nişte zdrenţe murdare. Neprihănirea lui Dumnezeu stă cu totul în afara Legii şi s-a arătat prin aceea că Dumnezeu L-a înălţat pe Isus la dreapta măririi Sale, în slavă şi cinste. Desigur că şi Legea a mărturisit despre această neprihănire, dar mai mult nu a putut să facă. Noi citim în Isaia 46.13: „Eu îmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mântuirea Mea nu va zăbovi" şi în cap. 56: „Căci mântuirea Mea este aproape să vină şi neprihănirea Mea este aproape să se arate." Aşa a fost vestită această neprihănire de către martorii lui Dumnezeu, dar în zilele lor nu a fost descoperită. Dar acum a fost revelată NUMAI prin Isus Cristos cel răstignit şi proslăvit. Legea nu ştia nimic de un mijlocitor pentru păcătosul plin de datorii. Dar acum, în Isus Cristos ne-a fost descoperită neprihănirea lui Dumnezeu. Harul mărturiseşte de o acţiune a lui Dumnezeu în Fiul Său Prea iubit. Să nu ne uităm cu o inimă plină de laudă spre Dumnezeul şi Tatăl nostru?

Dacă omul trebuie să facă ceva în lucrarea mântuirii, Dumnezeu este înlăturat; şi dacă Dumnezeu este înlăturat mântuirea este cu neputinţă. Aşa dar, dacă mântuirea este lucrarea harului, trebuie să fie NUMAI a harului. Nu poate fi pe jumătate lege şi pe jumătate har. „Voi care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Cristos; aţi căzut din har” (Gal. 5.4).

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

12 IULIE

Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este DOMNUL.

Proverbe 17.3

Un slujitor al Domnului a vizitat o fabrică de sticlă. El a observat cum sticlarul trece bucata de sticlă rând pe rând prin trei cuptoare. „De ce treceţi sticla prin atâtea cuptoare?" a întrebat el. „Căldura primului şi a celui de al doilea cuptor nu este destul de ridicată şi de aceea trebuie să aduc sticla şi în cel de al treilea cuptor. Temperatura înaltă face sticla transparentă."

Aceste cuvinte au dat de gândit vizitatorului. Nu lucrează tot aşa Dumnezeu cu copiii Săi? Aşa cum sticlarul duce masa de sticlă dintr-un cuptor în altul, tot aşa trebuie Dumnezeu să-i ducă pe ai Săi iubiţi dintr-o încercare în alta ca să fie purificaţi de materialele străine şi să devină mai transparenţi, mai lucioşi şi mai curaţi. Câţi din cei mântuiţi nu sunt în tigaia lui Dumnezeu? Câtă suferinţă trebuie să suporte sfinţii şi iubiţii Domnului în viaţa aceasta. Unii oftează sub povara încercării. Ce veste minunată că totuşi Domnul nu ne încearcă peste puterile noastre! În Maleahi 3.3 citim: „El va şedea, va topi şi va curăţa argintul." Ne gândim oare îndeajuns la acest lucru? Dacă Dumnezeul cel Atotputernic îngăduie asupra noastră o încercare, atunci El stă lângă tigaie sau lângă cuptor şi reglează temperatura aşa ca încercarea noastră să nu fie peste măsură. La timpul hotărât de El va aduce ieşirea din acea încercare. El vrea să ne curăţească, să ne purifice. Acestea sunt căile Lui de creştere a copiilor Săi. De-am fi pătrunşi de acest lucru în necazuri şi dureri! Atunci ele vor fi pentru noi o mare binecuvântare duhovnicească.

Acela care se arată mult în public, trebuie să aibă acea smerenie, acel cuget aşezat, acea minte supusă şi umilă, acea voinţă frântă, acel glas duios, care sunt roadele frumoase ale suferinţei sub mâna lui Dumnezeu. Cei care nu au aceste însuşiri lucrate de mâna lui Dumnezeu îşi vor pierde cumpătul.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

11 IULIE

A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine?

2 Samuel 9.1

Când David - omul după inima lui Dumnezeu - a fost încoronat pe tron a cercetat dacă mai există vreo sămânţă din spiţa lui Saul, împotrivitorul lui cel mai mare, dar nu ca să-l judece ci ca să-i facă bine din pricina lui Ionatan, prietenul său. Mefiboşet, fiul lui Ionatan a fost primit foarte bine, aşa cum citim în 2 Samuel cap. 9.

Şi astăzi pentru oamenii păcătoşi mai este har şi aceasta din pricina lui Isus Cristos. Nu este lumea împovărată de păcate, plină de necazuri? Şi totuşi Dumnezeu mai are răbdare. Dar oamenii merg din rău în mai râu, unii chiar se împotrivesc harului lui Dumnezeu. Dumnezeu însă care niciodată nu a fost duşmanul oamenilor nu s-a împietrit faţă de ei. Ce va fi cu soarta acelora care leapădă oferta lui Dumnezeu? Aş dori ca dumneata să nu fi un astfel de împotrivitor, stimate cititor. De aceea, recunoaşte chiar acum starea ta de păcătoşenie şi primeşte graţierea pe care ţi-o dă astăzi Dumnezeu, prin Isus Cristos. Mâine s-ar putea să fie prea târziu.

Când te hotărăşti să primeşti mântuirea în dar prin credinţa în jertfa Domnului Cristos duşmanul sufletului tău îţi va şopti că dacă nu faci cutare sau cutare lucru nu vei fi mântuit. În felul acesta este dată la o parte Evanghelia lui Cristos, căci Evanghelia îmi descoperă pe Dumnezeu coborându-se la mine în starea în care sunt păcătos, vinovat, ticălos şi pierdut prin vina mea; mai mult: Dumnezeu îmi aduce iertarea DEPLINĂ a tuturor păcatelor mele şi o mântuire deplină de la pierzare, prin ceea ce a făcut Isus pe cruce. Evanghelia îmi spune că Dumnezeu este TOTUL şi eu NIMIC. „Dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Cristos” (Gal. 2.21). Mântuirea se primeşte prin credinţa în lucrarea care a făcut-o El. Noi trebuie să luăm de-a gata ceea ce a făcut în locul nostru. Aceasta nu înseamnă că pot să-mi fac de cap în faptele firii pământeşti. Întrucât SUNT mântuit, prin harul Lui pot să umblu în faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce cred în Isus.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

10 IULIE

Şi Saul a zis lui David: Du-te şi DOMNUL să fie cu tine!

1 Samuel 17.37

În Saul şi David putem vedea religiozitatea externă şi adevărata credinţă stând faţă în faţă. După ce David şi-a dovedit credinţa în prezenţa şi puterea lui Dumnezeu, Saul a spus: „Du-te şi Domnul să fie cu tine". Vai, ce puţin cunoştea acest om ce înseamnă de a avea pe Dumnezeu cu el. Saul căuta să dea aparenţa că se încrede în Dumnezeu, dar în realitate îşi punea nădejdea în armura lui. Este un lucru ruşinos folosirea cuvintelor frumoase care nu sunt din pornirea inimii, aşa cum e cazul lui Saul.

Cât de des vorbim şi noi despre nădejdea noastră în Domnul şi ne bazăm totuşi câte odată pe împrejurări sau cel puţin sperăm în ajutorul lor. Aşa s-a întâmplat şi cu Saul. El a spus: „Dumnezeu să fie cu tine" şi totuşi a îmbrăcat pe David cu haine, coif de aramă şi platoşă. El nici nu gândea ca David să lupte în alt mod decât în cel obişnuit.

Cât de des se întâmplă şi cu noi aşa. Ne folosim de starea materială şi-L excludem prin aceasta pe Dumnezeu. Dar nu avem voie să ne folosim de starea materială? Nu îi erau necesare lui David acele lucruri? Desigur, dar numai când stă în corelaţie cu credinţa în veşnicul Dumnezeu, şi cu slava Sa! Starea noastră materială nu are voie niciodată să-L excludă pe Dumnezeu.

Nu este nici o stare mai binecuvântată decât aceea a unui suflet care trăieşte, ca un copil, într-o deplină atârnare de Dumnezeu, mulţumindu-se pe deplin să aştepte vremea lui. E drept că această stare îşi are şi ea încercările ei. Dar omul duhovnicesc învaţă cele mai adânci lecţii şi se bucură în încercările cele mai grele căci nu este părăsit ci Îl are pe Dumnezeu de partea sa. Ce bucurie să atârni de cineva a cărui bucurie este să te binecuvânteze! Numai cei care au gustat din această stare pot preţui această bucurie. Şi în această direcţie Marele nostru exemplu este Domnul Isus care a fost totdeauna supus lui Dumnezeu.

Sursa AICI