Cuvântul sculptează!

6 Septembrie – Datorii părinteşti

O profesoară le dă elevilor săi, de opt ani, un exerciţiu de redactare. Subiectul era următorul: „Datoriile părinţilor”.

Unul dintre elevi scrie, printre altele: „Tatăl meu trebuie să-mi facă temele la Matematică iar mama pe cele de la Literatură”.

Fără îndoială, prima dorinţă a copilului este ca părinţii săi să-i facă „temele sale”. Părinţii cad deseori în această ispită: să-i facă copilului lor economie de efort, să-l scutească de sudorile pe care ei, la timpul lor, au trebuit să le suporte.

Este o atitudine de înţeles, foarte omenească, însă puţin pedagogică şi deloc benefică pentru copil.

Viaţa îi va oferi tot felul de greutăţi. Dacă nu este pregătit pentru ele din copilărie, niciodată nu va fi pregătit.

Va sosi momentul în care părinţii nu vor putea să-i rezolve ceea ce trebuie să rezolve el. Cu cât mai devreme va învăţa să o facă, cu atât mai bine.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

5 Septembrie – Rufus

Winston Churchill iubea câinii aproape la fel de mult cât îşi ura propriul ginere. Pentru câinelui său, Rufus, ţinea rezervat un fotoliu special, alături de al său. Atunci când la televizor apăreau scene care puteau să fie neplăcute pentru câinele său, îi acoperea ochii şi-i spunea:

-Nu te uita, Rufus. Am să-ţi povestesc eu mâine.

Astăzi întâlnim mulţi părinţi care îi tratează pe copiii lor mai rău decât Churchill pe câinele său Rufus: nu-i interesează ceea ce fiii lor văd sau nu văd.

Televizorul a fost calificat drept „cutia toantă”. Un profesor de psihiatrie îl numea „abrutizantul naţional”.

Se educă sau se strică educaţia mai mult prin ochi decât prin auz. A permite ca fiii să se ghiftuiască cu televizorul este cea mai bună cale pentru a-i transforma în „naivi îndobitociţi”

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

4 Septembrie – Cizmarul şi cerşetorul

„Cizmarul şi cerşetorul” este o poveste de Crăciun de-a lui Leon Tolstoi: Cizmarul întâlneşte pe stradă un amărât în ajunul Crăciunului. Făcându-i-se milă de el îl invită să petreacă sărbătorile cu familia sa. Soţiei sale nu-i place deloc aceasta şi-l priveşte cu dispreţ, servindu-l cu gesturi brutale.

De fiecare dată când ea acţiona astfel, cerşetorul se micşora. Atunci când cizmarul era atent cu el, creştea din nou… De fapt, cerşetorul era un înger care creştea odată cu bunătatea şi descreştea odată cu răutatea.

Dragostea şi încrederea sunt ingredientele cel mai de trebuinţă în educaţie. Încrederea face să se dezvolte personalitatea. Neîncrederea, atitudinea brutală, exigentă, fără afecţiune, o sărăceşte şi o micşorează.

Acest lucru se întâmplă nu doar cu copiii ci şi cu cei mari. Încrederea în persoane le facilitează munca. Încrederea în prieten este obligatorie într-o prietenie.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

3 Septembrie – Inelul de logodnă

Un băiat intră cu pas hotărât într-un magazin de bijuterii şi ceru să-i fie arătat cel mai bun inel de logodnă pe care îl aveau. Bijutierul îi arătă unul. Băiatul privi inelul şi, surâzând, făcu un gest de aprobare. Întrebă care este preţul şi se pregăti să-l plătească.

-«Vă căsătoriţi în curând?» întrebă bijutierul.

-«Nu. Nici măcar nu am logodnică», răspunse acesta.

Surprinderea bijutierului îl amuză pe băiat.

-«Este pentru mama mea. Când m-am născut eu, ea era singură. Cineva a sfătuit-o să mă ucidă înainte de a mă naşte, în felul acesta se evitau o serie de obligaţii şi probleme. Însă ea a refuzat şi mi-a oferit darul vieţii. Şi a avut multe probleme, o mulţime. A fost tată şi mamă pentru mine, a fost prietenă şi soră şi a fost şi învăţătoare. M-a făcut să fiu ceea ce sunt. Acum, fiindcă pot, îi cumpăr acest inel de logodnă. Ea nu a avut niciodată un astfel de inel. I-l ofer ca o promisiune că dacă ea a făcut totul pentru mine, acum eu voi face totul pentru ea. Poate că după aceea voi oferi cuiva un alt inel de logodnă, însă acela va fi al doilea. Primul este pentru mama mea.»

Bijutierul nu spuse nimic, în schimb ordonă casierei sale să-i facă băiatului acea reducere care se făcea doar clienţilor speciali.

Câte femei nu-şi sărăcesc şi nu-şi întinează viaţa ucigând în propriul sân inima unui copil!

Şi câte mame, slavă Domnului, îmbrăţişează din tot sufletul angajamentul pe care şi l-au luat atunci când au conceput copilul pe care-l poartă în pântece!

Toate inelele din lume ar fi un dar sărac pentru aceste eroine.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

2 Septembrie – Cutia cu săruturi

Un prieten mi-a povestit odată ce i s-a întâmplat cu fiica sa când avea trei ani. Se supărase pe ea pentru că stricase o coală de hârtie poleită de împachetat tăind-o şi ornând o cutie de pus sub bradul de Crăciun. În ziua următoare micuţa îi încredinţă cutia spunând:

-«Poftim, tată. Este cadoul meu.»

Deschise cu emoţie cutia şi o certă din nou pe fetiţă când observă că era goală:

-«Nu ştii că atunci când oferi cuiva un cadou, trebuie să fie ceva înăuntru? Cum ţi-a trecut prin minte să-mi faci cadou o cutie goală?»

Fetiţa, printre lacrimi şi sughiţuri, îi spuse:

-«Tati, dar nu este goală. Am umplut-o de sărutări pentru tine.»

Tatăl, emoţionat, o îmbrăţişă pe micuţă şi-i ceru iertare că nu văzuse în cutie sărutările ei.

Prietenul meu mai spunea că a continuat să păstreze mulţi ani pe măsuţa de noapte acea cutie şi că atunci când era trist o deschidea şi scotea din ea un sărut de la fiica sa care îl reînsufleţea.

Tuturor părinţilor le-a fost dată cu fiii lor o cutie aurită plină de săruturi şi cu greu cineva poate să aibă un cadou mai preţios.

Câtă gingăşie şi fericire produc aceşti micuţi!

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

1 Septembrie – Primii paşi

La puţin timp după alegerea lui Ioan al XXIII-lea ca Papă, seara, secretarul său, don Loris Capovilla, l-a întrebat care a fost impresia cea mai puternică din acea zi atât de bogată în evenimente, la ce se gândea în mijlocul atâtor solemnităţi.

Papa îi răspunse melancolic:

-«Mă gândeam la căsuţa mea de la Sotto il Monte, la tatăl meu şi la mama mea.»

În ziua, poate cea mai glorioasă din viaţa sa, şi la cei şaptezeci şi cinci de ani ai săi: „Mă gândeam la căsuţa mea… la tatăl şi la mama mea…”.

Prima etapă a copilăriei marchează întreaga viaţă. În această primă etapă suntem – aproape exclusiv – în mâinile părinţilor. Câtă importanţă are misiunea de educatori pe care Dumnezeu le-a încredinţat-o!

Pot face minuni pe pământ. Prima şi cea mai grandioasă misiune va fi întotdeauna aceea de a educa propriii copii: „a modela oameni”.

Vor înţelege, într-adevăr, taţii şi mamele că datoria lor sublimă rămâne mereu educarea propriilor fii?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

31 AUGUST

Sângele lui ISUS CRISTOS, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.

1 Ioan 1.7

Când Dumnezeu a vrut să scoată poporul Său din Egipt, a dat peste asupritori, încercări şi judecăţi mari. La sfârşit omoară şi pe întâiul născut de la om până la animale. Cum putea să scape poporul Său? Dumnezeu le-a dat mielul care a murit în locul lor, ca să-i scape de robie, căci El a dorit să facă o distincţie între poporul Său ales şi egipteni. Înaintea miezului nopţii când îngerul care aducea judecata străbătea Egiptul, în Israel era tăiat mielul. „Un miel fără cusur să aveţi" a spus Dumnezeu. Fiecare tată trebuia să ungă cu sângele mielului pragul de deasupra uşii şi cei doi stâlpi. „Sângele va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi aşa că nu vă va nimici nici o urgie atunci când voi lovi ţara Egiptului” (Exod. 12.13). Ca atunci Egiptul aşa este în zilele de astăzi toată lumea, într-o judecată continuă; cine vrea să fie salvat trebuie ca odinioară Israel în Egipt să aibă ca salvator pe „Mielul lui Dumnezeu". Dumnezeu l-a dat pentru a înfăptui ispăşirea păcatelor noastre. El este Mielul fără cusur şi fără prihană. Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos, a devenit acel Miel al cărui sânge trebuia să curgă pe Golgota pentru a-l împăca pe omul vinovat cu Dumnezeu. „Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur aţi fost răscumpăraţi... ci cu SÂNGELE scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Pet. 1.18-19). Eşti şi tu iubite cititor, curat prin sângele Mielului de toate păcatele tale?

Oamenii ucid, mint, înşeală, fură şi se bat între ei, pentru a-şi satisface dorinţa de putere, de plăcere şi bogăţie. În felul acesta ei speră să-i câştige pentru grupul din care fac parte, pacea, siguranţa, belşugul şi fericirea. Dar ceea ce dă valoare durabilă vieţii nu este fericirea superficială care o dă lumea, ci adevărata fericire este în Domnul Isus Cristos.

Sursa AICI