Cuvântul sculptează

17 Noiembrie – A muri înseamnă a se naşte

Isabel Aguero-Espejo Saavedra, în delicioasa lui carte Bolitas de Anis, povesteşte următorul dialog cu unul dintre elevii săi:

-„Aflându-mă la o adunare de elevi de zece ani, a ieşit la un moment dat tema despre viaţa de dincolo.

Un băiat, fără ocolişuri, m-a întrebat:

-Ei bine, să vedem, există viaţă sau nu?

-Când un copil iese din sânul mamei sale, termină o viaţă pentru a începe o alta, se poate spune că este viu sau mort? – am improvizat eu, fără a şti foarte bine încotro mă putea duce această metaforă îndrăzneaţă.

Băiatul ramase nemişcat. Surâse, după care spuse:

-Gata! Vasăzică a muri înseamnă a se naşte.

A se naşte înseamnă a intra în viaţă.

Însă viaţa pe pământ este o viaţă înconjurată de moarte. A trăi, de aici, este un a muri puţin câte puţin, zi de zi.

Moartea este intrarea în viaţa veşnică, unde „nu mai este moarte, nici doliu, nici plâns”: doar viaţa fără de sfârşit.

Dacă a se naşte înseamnă a intra în viaţă, a muri este cea mai deplină şi autentică naştere.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

16 Noiembrie – Recensământul

În momentul în care făcea recensământul, funcţionarul o întreabă pe femeie:

-Câţi copii aveţi, doamnă?

-Şapte.

-Toţi trăiesc?

-Nu, domnule. Trăiesc doar Pedro şi Lola.

-Şi cei morţi cum se numesc?

-Păi, domnule, pe aici se numesc defuncţi.

Şi Biserica îi numeşte „defuncţi”. Acest cuvânt conţine o semnificaţie foarte interesantă şi sugestivă şi cuprinde în ea o viziune impresionantă despre viaţă şi despre moarte.

Vine de la un verb latin care înseamnă a încheia o acţiune grea, dificilă. Grecii aplicau acest termen unui atlet care, ajungând la linia de sosire, îşi slăbea cureaua şi se aşeza să se odihnească. Spuneau ca este „defunct”.

Biserica aplică acest cuvânt atletului lui Cristos care şi-a încheiat cursa vieţii şi acum „se odihneşte”.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

15 Noiembrie – Loc pentru loc

În timpul conducerii unui răposat pe drumul spre cimitir, un pieton trece prin faţa maşinii funerare. Şoferul trebuie să frâneze brusc pentru ca să nu-l calce şi, scoţând capul pe fereastră, îi spune indignat:

-Vezi, poate reuşeşti să fii mai atent! Mai aveai puţin şi ajungeai sub maşină.

Pietonul, privind la maşină, replică:

-Prefer să stau dedesubt mai degrabă decât deasupra.

„A sta dedesubt”, cu puţină atenţie şi noroc, se poate evita. De a sfârşi stând deasupra... nu există cineva care să ne scape. În maşină, pe umeri, cum ar fi, drumul către cimitir, către dincolo, este inevitabil.

A nu vrea să te gândeşti la aşa ceva – atitudine foarte frecventă în zilele noastre – nu foloseşte la nimic. Dacă am ţine cont în viaţa de fiecare zi că suntem în trecere, lucrurile s-ar schimba mult.

Ce aş vrea să port în momentul acesta? Acest bagaj este cel pe care trebuie să-l pregătesc acum, câtă vreme este timp.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

14 Noiembrie – Un cadou nepotrivit

Pe regele Luis al XIV-lea l-au informat de faptul că un înalt personaj politic, temut de către mulţi şi urât de şi mai mulţi, „şi-a dat sufletul lui Dumnezeu”. Un curtezan, care în acele momente îl însoţea pe Monarh, murmură:

-Domnule, nu cred că Dumnezeu l-a acceptat.

Într-o zi toţi, fiecare, „vom da sufletul nostru lui Dumnezeu”. Îl va putea accepta?

Câtă vreme avem timp, este bine să pregătim cadoul. După aceea va fi târziu. Cel mai potrivit mod de a-l pregăti va fi încredinţând sufletul şi viaţa lui Dumnezeu în fiecare zi, adică trăind pentru Dumnezeu în viaţa de zi cu zi.

În felul acesta, sfârşitul va fi încununarea a ceea ce am făcut în toate zilele: încredinţarea ultimului loc, iar Domnul, care a acceptat şi celelalte locuri, îl va accepta şi pe ultimul.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

„Cheia” – continuarea bestsellerului internaţional „Sanctus” din 12 noiembrie în librării

inShare

Vestea pe care fanii Simon Toyne din România o aşteaptă cu sufletul la gură: romanului „Cheia”, de Simon Toyne, va fi disponibil de luni, 12 noiembrie, în toate librăriile din Bucureşti şi din ţară. Romanul este disponibil spre vânzare şi pe site-ul www.all.ro.

Despre carte:
Soarta omenirii se află în mâinile unei femei, devenită cea mai importantă persoană din lume. Ea este Cheia. Un thriller palpitant, misterios, plin de răsturnări de situaţie.

„Cheia” este al doilea volum al Trilogiei Sancti de Simon Toyne. Primul volum „Sanctus” a fost tradus în 27 de limbi şi publicat în 40 de ţări.

„Cheia este un roman bine scris, cu un ritm alert, o poveste plină de acţiune, care te ţine cu sufletul la gură, şi un puzzle pe care personajele principale trebuie să îl rezolve cumva, înainte ca lumea să dispară.”
Kirkus Reviews

Despre autor:

Simon Toyne s-a născut în 1969 la Cleethorpes, în Marea Britanie. A studiat literatură engleză şi teatru la Goldsmiths College din Londra, iar timp de douăzeci de ani a lucrat în televiziune, ca scenarist, regizor şi producător.

A produs documentarul „100 Greatest Films“, difuzat pe Channel 4, şi i-a intervievat, printre alţii, pe Omar Sharif, Michael Caine, Peter Fonda şi Steven Spielberg. Programele de televiziune la care a lucrat au primit numeroase premii – de la BAFTA, la „Best Makeover Show“, acordat de Good Homes.

Editura ALLFA are un portofoliu bazat în special pe literatură, oferind titluri dintre cele mai variate, pentru toate vârstele şi gusturile. În 2011 a lansat colecţia Strada Ficţiunii, în care sunt reunite romane clasice, contemporane şi populare (bestselleruri).

Sursa: http://www.allcafe.ro/2012/11/%E2%80%9Ccheia%E2%80%9D-continuarea-bestsellerului-international-%E2%80%9Csanctus%E2%80%9D-din-12-noiembrie-in-librarii/

Cuvântul sculptează

13 Noiembrie – „Mama veşnica”

Regina Victoria a Angliei, asemeni actualei Elisabeta a II-a, a trăit şi domnit mulţi ani. Fiul său Eduard al VII-lea ardea de dorinţa, deloc disimulată, de a şedea pe tron. Însă, pentru aceasta, trebuia mai întâi să moară mama sa.

Într-o zi, într-o reuniune cu clericii, le spuse fără ocolişuri:

- Dumneavoastră vorbiţi mult despre Tatăl Veşnic, însă ştiţi ce înseamnă să ai o „mamă veşnică”?

Când, în cele din urmă, regina era pe punctul de a muri, un prieten de-al casei regale îi spuse principelui Eduard:

- Trebuie să ne consolăm la gândul că Maiestatea sa va fi mai fericită în cer.

- Nu sunt sigur – spuse Eduard al VII-lea – pentru că în cer va trebui să meargă întotdeauna în urma îngerilor. Ea nu acceptă să lase locul ei nimănui.

A sta pe banca de rezerve nu este nici nimerit nici strălucit, cu atât mai puţin de dorit. A putea să te desfăşori pe terenul de joc este mai atractiv şi această opţiune are mai mulţi voluntari.

În realitate, locul pe care îl ocupă cineva în rând este foarte relativ. Cel care, privit dintr-o parte se află în frunte, văzut din partea cealaltă rămâne la coadă.

Ne ţinem strâns de acest loc ca şi cum ar fi cel definitiv. Cel definitiv vine după aceea, în cealaltă viaţă. Acesta va depinde nu de locul pe care l-am avut în rândul vieţii, ci de cum ne-am jucat rolul în locul care aici ne-a revenit nouă.

Mulţi „ultimi” vor fi primii şi mulţi „primi” vor fi ultimii.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

12 Noiembrie – Dali şi moartea

L-au întrebat pe Salvador Dali:

- Dumneavoastră va temeţi de moarte?

- Da – răspunse.

 -Este ceea ce temeţi cel mai mult?

- Nu.

- De ce?

- Deoarece cred că, în cele din urmă, trebuie să se aranjeze.

Sigur că s-a aranjat: murind ca oricare muritor. Moartea nu-i respectă pe cei care se cred genii nici pe cei care  sunt. Cu atât mai puţin pe cei care nu sunt nici nu se consideră ca atare.

După cum spune Jorge Manrique într-unul din versurile sale: „Vieţile noastre sunt râuri care se varsă în marea, care este moartea. Acolo merg direct domnişorii să se sfârşească şi să se consume. Într-acolo râurile învolburate, acolo pâraiele şi cele mai mici firicele de apă: la fel sunt atât cei care trăiesc prin munca mâinilor lor cât şi bogaţii”.

Este absurd să crezi că, pentru tine, „trebuie să se aranjeze”. Normal ar fi să te gândeşti: „cum mă aranjez eu”. Logic ar fi să caut să mă găsesc pe mine „aranjat”.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro