Nu spune nicioidată, niciodată fericirii!

DRAGILOR! ASTĂZI ESTE ULTIMA ZI CÂND VĂ PUTEȚI ÎNCRIE LA O CAMPANIE, FOARTE INTERESANTĂ, DESPRE FERICIRE. PROFITAȚI DE EA! 

Apasă AICI să descoperi mai multe detalii şi bineînţeles, să te înscrii în competiţie!

 

Toată această campanie este darorată Asociației Inițiativa pentru fericire, prin intermediul Conferinței despre Fericire, care dorește să vă aducă în vedere care sunt adevăratele realități ale fericirii și ce puteți face pentru a deveni în fiecare zi tot mai încântați de voi înșivă și de viață.

            Conferința despre Fericire este una practică, în care atelierele de lucru se întind în peste 70% din timp. La conferință vor vorbi experți din Anglia, USA, Japonia și Chile (Mai multe detalii despre program, vorbitori, găsiți aici). Conferință la care puteți participa și voi!

            Conferința va avea loc în zilele de 5 și 6 Octombrie 2013 în Micul Paris, București, dar mai multe info ia de aici: conferinta.ipf.ro

 

 

„Cine cugetă la Cuvântul Domnului, găsește fericirea, și cine se încrede în Domnul este fericit”

(Pildele lui Solomon 16, 20)

„Tu ești Domnul meu, Tu ești singura mea fericire!” (Psalmi 16, 2)

„Oamenii trăiesc din ce în ce mai mult, dar nu întotdeauna mai fericiți. Întâi muncesc pentru a trăi, iar în final muncesc și uită să trăiască. Ei continuă să creadă că fericirea omului constă în a munci mult și câștiga mult, a avea multă comoditate și mult timp liber, a mânca bine și trăi mult. Cum poate să existe atâta prostie într-o vreme când este atâta știință?!”[1]

Dar oare cum aș putea descoperi eu fericirea într-un chip ușor, fără să o caut prea mult?

O, dragul meu, cât de ușor este răspunsul! Prin primirea lui Cristos în sufletul spălat prin taina mărturisirii pentru a deveni curat, sănătos, pentru ca astfel să-l primească pe Împăratul Împăraților autentic regăsit în Sfânta Cuminecătură (Euharistie). Cine vrea să primească fericirea, îi recomand această cale, cea mai ușoară și sigură cale! Cea mai frumoasă!

Dumnezeu este fericirea perfectă și infinită, dar ne-a creat după Chipul și Asemănarea Sa!

Îți recomand o rețetă…

Ziua îți va fi așa cum o începi! Conform unui articol[2], „modul în care ne începem ziua este unul decisiv, deoarece acela este momentul în care construim baza pentru ziua ce ne stă în faţă. De aceea, blogger-ul Marc Chernoff, specialist în dezvoltare personală, a făcut o listă cu şapte paşi pentru oricine îşi doreşte să îşi înceapă ziua fericit”. Aceștia sunt: trezirea lentă (în care se regăsește bucuria trezirii) urmată de un timp pentru a medita la iubirea şi la Harul lui Dumnezeu (care ne-a mai dăruit o zi din marea Sa iubire) și astfel reflectând, să dăm uitării eşecurile din ziua anterioară (trecutul este trecut!) deoarece fiecare zi trebuie să fie preţuită pentru potenţialul ei de a aduce lucruri frumoase. Așa că tot meditând, trecem la pasul găsirii inspiraţiei şi motivaţiei zilnice (ce voi face?, cum voi fi astăzi?, mă voi autodepăși?) lecturând sau vizionând câteva mesaje motivaționale (ne stă la dispoziție și Sfânta Scriptură; viața sfinților etc.) pentru a trece la pasul în care ne exersăm zilnic iubirea, adică „printre activităţile de dimineaţă să dedicăm 10 minute unei activităţi pe care o iubim, o plimbare în aerul răcoros sau un hobby”. Nu ne mai rămâne decât să facem și al şaptelea pas, numit o rutină relaxantă. „Orice obiceiuri relaxante alegem, este important ca acestea să ne ajute să fim detaşaţi, prezenţi. În plus, o dimineaţă relaxantă este una în care suntem nevoiţi să luăm cât mai puţine decizii, de aceea este important să pregătim de seara tot ce ne trebuie a doua zi, inclusiv mâncarea pentru pauza de masă”. Cu aceste gânduri și aşteptări trebuie să înceapă dimineaţa!

---

[1] Phil Bosmans, Cuvinte pentru a fi om, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice București, București, p. 16.

[2] Vezi articolul Cum să îţi începi ziua dacă vrei să fii fericit de pe www.semneletimpului.ro, din care spicuiesc și eu câteva gânduri sau le citez.

 

NU UITA!!!

         

  ...de comentarii... pot apărea în viitoarea mea carte! 

ȘI, DACĂ TOT AI TRECUT PE AICI, VEZI MAI SUS ȘI VOTEAZĂ ȘI TU :o) !

Don't Worry, Be Happy

Be Happy

DRAGILOR! O CAMPANIE, FOARTE INTERESANTĂ, DESPRE FERICIRE SE APROPIE DE FINAL. PROFITAȚI DE EA! 

Apasă AICI să descoperi mai multe detalii şi bineînţeles, să te înscrii în competiţie!

 

  Ar fi interesant să medităm și la aceste fericiri dăruite de Isus!

1.	Văzând mulţimile, Isus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.
2.	Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:
3.	Fericiţi cei săraci cu spiritul, că a lor este împărăţia cerurilor.
4.	Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
5.	Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
6.	Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
7.	Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
8.	Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9.	Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10.	Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
11.	Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
12.	Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.  Matei 5, 1-12

 

NU UITA!!!

 

            Asociatia Inițiativa pentru fericire, prin intermediul Conferinței despre Fericire, dorește să vă aducă în vedere care sunt adevăratele realități ale fericirii și ce puteți face pentru a deveni în fiecare zi tot mai încântați de voi înșivă și de viață.

            Conferința despre Fericire este una practică, în care atelierele de lucru se întind în peste 70% din timp. La conferință vor vorbi experți din Anglia, USA, Japonia și Chile (Mai multe detalii despre program, vorbitori, găsiți aici). Conferință la care puteți participa și voi!

            Conferința va avea loc în zilele de 5 și 6 Octombrie 2013 în Micul Paris, București, dar mai multe info ia de aici: conferinta.ipf.ro

 

P.S. Nu uita de comentarii... pot apărea în viitoarea mea carte! 

ȘI, DACĂ TOT AI TRECUT PE AICI, VEZI MAI SUS ȘI VOTEAZĂ ȘI TU!

Don't Worry, Be Happy

Ai face așa ceva?

O provocare (cel puțin) nebunească dar în același timp foarte interesantă și atractivă, vine din partea celor de la Gealan pentru Cristina Bazavan si Cetin Ametcea, respectiv aceștia vot trăi timp de o săptămână într-o casa oarbă, adică fară ferestre, fără lumina iubitului nostru Soare ce se îndepărtează pe zi ce trece (presupun că ai observat asata! zzz).

Ne cer ajutorul, ne cheamă să destăinuim o parte din experiența noastră, să le scriem și să-i în(des)curajăm să treacă prin astfel de experiemnt.

Plusuri la o astfel de experiență:

+ Vor învăța ceva nou

+ Le va pune mintea la gândit

+ Vor încuraja și pe alții după ce își vor publica eperiențele

+ Un mod interesant al celor de la Gealan de aș face publicitate (luați aminte!...)

Minusuri pentru ei (dar în mod comic!):

- Vor pierde o săptămână de știri :)

- Vor fi uitati :)

- Vor trebui să recupereze o săptămână :)

- Nu vor face umbră pământului așa cum se cuvine (în Soare) :)

Ce activități să aibă:

- Să compună ceva (o piesă, o poezie, un roman etc.)

- Să asculte muzică de relaxare

- Să mediteze la cum vor fi peste 10 ani

Opțional: - Să numere până la infinit :) de două ori :))

Mergi și pe http://www.gealan.ro/blog/

 

P.S. TU AI FACE AȘA CEVA?

Biblia ilustrata pentru copii in 12 volume la doar 79 lei

Colectia “Biblia ilustrata pentru copii” de la Jurnalul National poate fi cumparata cu doar 79 de lei, pret redus de la 179 lei.

Colectia contine 12 volume.
Mai multe detalii veti gasi aici.

SURSA

Nu vă îngrijoraţi, paradisul e un loc foarte frumos

Francesca Pedrazzini, istoria unei mame care la 38 de ani a lăsat în urmă un soţ şi trei copii. Modul în care a înfruntat suferinţa şi moartea a convertit pe mulţi şi a arătat că împreună cu Isus moartea poate să fie cale spre viaţă.
 De Antonio Gaspari

Poate să fie o înmormântare ca şi o nuntă? Poate să ceară o fetiţă ca înmormântarea mamei ei să fie ca şi o petrecere? Poate o mamă care este pe moarte, să vorbească cu copiii ei şi să-i înveţe să aibă credinţă pentru că Isus este bun şi ea îi va vedea şi îi va îngriji din cer? Poate o femeie care e pe moarte, lăsând în urmă un soţ şi trei copii să facă petrecere cu prietenii în spital?

Acestea şi altele a făcut Francesca Pedrazzini, soţie şi mamă în vârstă de 38 de ani, plecată în cer după 30 de luni de luptă cu o tumoare care a omorât-o. Întâmplarea sa şi modul în care a înfruntat durerea şi moartea într-un mod eroic au fost povestite în cartea lui Davide Perillo, Nu mi-e frică, publicată de Editura San Paolo.

A povestit soţul Vicenzo Casella, în 21 august, în timpul unei întâlniri la Meetingul de la Rimini, că după o serie de vizite şi examene, în 17 august 2012 doctoriţa îl ia de o parte şi îi zice „ ar putea să fie vorba de câteva zile. Cel mult o săptămână”. Atunci Vincenzo se înfricoşează: „Să-i zică? Şi în ce mod? Şi copiii? Şi dacă se năruie totul? Poate ar fi mai bună tăcerea şi aşa o susţin? ...” Vincenzo o întreabă pe doctoriţă, care îi mărturiseşte: ”şi eu sunt mamă. Dacă mi s-ar întâmpla, aş vrea să ştiu pentru a decide ce e de făcut cu copiii mei”.

Dar Francesca înţelesese deja. Îl chiamă pe Vincenzo lângă ea pe pat, privindu-l cu duioşie. „ Vincè - îi zise- eu sunt liniştită. Nu îmi e frică deoarece Isus există”.

„Dar nu eşti tristă?”, o întrebă Vincenzo, iar ea răspunse: „ Nu, nu sunt tristă. Sunt sigură de Isus. Mai mult, sunt curioasă ce îmi pregăteşte Domnul. Îmi pare rău doar că încercarea ta este mult mai mare decât a mea. Ar fi fost mai bine invers...”.

„E adevărat, mai ales pentru copii”.

Francesca dă dovadă de o seninătate şi o forţă extraordinară. Cere să vadă copiii: Cecilia de 11 ani, Carlo de 8 ani, Sofia de 4 ani. Îi vede unul câte unul 15 minute şi le zice: ”Fiţi atenţi, eu merg în Paradis. Este un loc foarte frumos, nu trebuie să vă preocupaţi. Vă va fi dor, ştiu. Dar eu vă voi vedea şi vă voi îngriji tot timpul. Şi vă sfătuiesc, când merg în Paradis să faceţi o petrecere mare” Vincenzo era acolo şi o privea, fără  să zică un cuvânt. „A făcut ceva – a explicat – care face cât 50 de ani de educaţie a unei mame”.

Taximetristului care adusese o prietenă la înmormântarea Franciscăi nu îi venea să creadă. A coborât din maşină să întrebe crezând că greşise clienta sa biserica: ”Dar cu adevărat este o înmormântare aici? Nu... toată această lume elegantă... Eu mă gândeam la o cununie”. Când Maria Chiara, mama lui Francesca, a vorbit cu doctoriţa care o îngrijise, aceasta i-a zis: ”O credinţă ca şi a fetei dumneavostră nu am mai văzut. Mi-ar fi plăcut să o cunosc un pic mai mult. Vă cer ceva: dacă se poate, să-i ziceţi ca atunci când o să fie în Paradis să-şi amintească de ultimul medic care a îngrijit-o”.

Şi Gianguido care a participat la înmormântare, a povestit: „ Am rămas impresionat de înmormântare. Eu nu cred în Dumnezeu. Dar nu se poate nega, acolo era ceva. Ceva extraordinar, ce eu nu pot să explic”. Unchiul şi mătuşa, el inginer, ea bibliotecară universitară la Pisa, căsătoriţi de 33 de ani, nu mai intraseră în Biserică de 40 de ani. Apoi, ştiind de boala nepoatei lor, au început să se roage. Au trăit drumul nepoatei lor de la suferinţă la moarte. Şi au regăsit credinţa. La întrebarea cine este Francesca pentru voi, au răspuns: ”Un exemplu, un far. O dorinţă de a fi aşa, un semn al crucii în toate dimineţiile”.

Un om avea o rudă în spital în aceeaşi perioadă cu Francesca, bolnavă în fază terminală ca şi ea. Într-o seară rămâne surprins observând în cameră ei mai multe persoane care mâncau pizza glumind şi râzând. La început nu i-a plăcut, i se părea că nu se poate aşa ceva, dar pe urmă a fost „contaminat” de bucuria persoanelor prezente. A povestit: „ Ceva ca şi un imn al vieţii îmi intrase în înimă, în suflet şi în minte”. La sfârşit cei prezenţi s-au rugat împreună, şi doar în momentul plecării acestora omul a înţeles cine era bolnava: unica rămasă în spital. În cartea Nu mi-e frică, acest om povesteşte că imaginea femeii de 38 de ani, mamă a trei copii, care se pregătea să părăsească lumea, surâzând şi distrându-se împreună cu cei dragi în jurul unei pizza, e ca şi cum i-ar fi înfipt „un spin în inimă. Un spin ca o sâmânţă care a făcut să crească o plantă ce va fi imnul vieţii mele”.

O prietenă ce l-a întâlnit pe Vincenzo la bar i-a zis: „Francesca m-a impresionat; curajul cu care a îmbrăţişat crucea, pentru a ajunge în Paradis... De acest fel de Sfinţi şi de Sfinte avem nevoie în această viaţă. Francesca a suferit, dar a şi pariat pe Dumnezeu. Şi aceasta este măreţia ei, de mamă şi de soţie. Nu suntem singuri. Nu vom fi niciodată singuri. Acesta este motivul pentru care Francescăi nu-i era frică”.

Lorenza, prietenă a familiei lui Vincenzo, i-a arătat o temă făcută de către fiica ei Letizia (13 ani). I s-a cerut să facă o temă despre „o persoană dragă care te-a făcut să creşti”. Lorenza a scris: ”persoana pe care nu o voi uita niciodată este mama a trei copii cu care mergeam în vacanţe de mici. (...) a plecat la doar 38 de ani. O întâlnisem la mare şi la munte. Era mulţumită şi veselă, era puternică”.

Steve Jobs cita un poet care zicea „ trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima” şi Lorenza a comentat, poate Francesca nu a auzit niciodată aceste cuvinte, „ dar trăia fiecare clipă într-un mod aparte, într-un fel prin care mi-a schimbat vacanţele”. „ Pentru mine – conclude Lorenza – a fost o mare mărturie, (...) m-a făcut să înţeleg să trăiesc viaţa, să o trăiesc cu adevărat clipă de clipă, şi acum gandindu-mă la ea mă întreb dacă dau tot ceea ce pot să dau”.

Mulţi i-au zis lui Vincenzo: „Iartă-ne dacă te facem să vorbeşti de Francesca, ştim că este dureros deoarece de fiecare dată rana se deschide”. Şi Vincenzo a răspuns: „ Mulţi gândesc că pentru a trece peste, e nevoie să uităm, dar pentru mine este exact contrariul: cu cât mai mult retrăiesc această experienţă, cu atât am mai multă pace”.

Traducere: AMR

Sursa: rassegnastampa-totustuus.it

SURSA

Ca în peșteră!

A trăi într-o noapte continuă este o adevărată provocare dar în același timp este o experiență intersantă. 

Cineva (Arhiblog și Bazavan) își vor acoperi ferestrele timp de o săptămână și vor trăi într-o casa oarbă. 

Asta îmi amintește de un experiment făcut de un camarad speolog. Acesta s-a închis timp de o săptămână într-o peșteră și a trebuit să își trăiască viața printre stalactite, stalacmite și diverse animale ale peșterilor dar în același timp trebuia să își facă un program strict pentru a nu intra în derută. În acest sens îmi amintesc cum ne-a vorbit despre câteva ocupații care, sper, le vor fi de folos și celor doi... lilieci :)

Plusuri:

+ O experiență nouă pe care o pot împărtăși cu noi, ceilalți, care nu am făcut așa ceva

+ Să devină mai inventivi

+ Experiența poate ajuta știința!!!

Minusuri:

- Stressul cauzat de lipsa unui ceas (asta dacă vor accepta provocarea să nu folosească unul!).

- Fără ferestre se spune că: „unde nu intră aerul pe fereastră, intră doctorul pe ușă”

- Iluminarea artificială ar putea la un moment dat să creeze anumite disconforturi

- Oxigenul ar putea să dispară puțin câte puțin

Ce activități să aibă:

- Să citească niște cărți de supraviețuire :P

- Să asculte muzică clașică

- Să țină un jurnal în care să își consemneze anumite sentimente, realizări etc.

- Să se filmeze. Poate își vor face un canal pe You tube...

- Să fie activ mereu: Să se joace / Să își contruiască ceva (Tipul din peșteră și-a construit scaune, un fel de pat etc.)

Mergi și pe http://www.gealan.ro/blog/

Concurs: Inferno

Începând cu 26 august puteți găsi în librării Inferno, cel mai nou roman al lui Dan Brown, lansat de Editura RAO. Aceasta este ultima ocazie de a câștiga un exemplar din acest roman răspunzând corect în comentarii la întrebarea de mai jos.

Câte pagini are romanul „Inferno” ?

Câștigătorul va fi desemnat prin tragere la sorți. Concursul va dura o săptămână. Mult succes !

Apasa AICI pentru a participa!