Papa Francisc a celebrat Liturghia azi-dimineaţă în capela Casei Sf.
Marta din Vatican. În predica susţinută, Sfântul Părinte s-a concentrat
pe chemarea universală la sfinţenie. “Am fost re-făcuţi în Cristos! Ceea
ce Cristos a făcut în noi este o re-creare: sângele lui Cristos ne-a
re-creat. Este a doua creaţie! Dacă înainte toată viaţa noastră, trupul
nostru, sufletul nostru, obiceiurile noastre, erau pe drumul păcatului,
al nelegiuirii, după această re-creare noi trebuie să facem efortul de a
merge pe drumul dreptăţii, al sfinţeniei. Folosiţi acest cuvânt:
sfinţenia. Cu toţii am fost botezaţi: în acel moment, părinţii noştri –
pentru că noi eram doar copii – au făcut un act de credinţă în numele
nostru: ‘Cred în Isus Cristos’, care ne-a iertat păcatele. Cred în Isus
Cristos.”
Papa a continuat spunând că trebuie să ne asumăm această credinţă şi
să o lăsăm să fie steaua călăuzitoare a vieţilor noastre. “A trăi ca şi
creştini”, a spus el, “înseamnă să ducem înainte această credinţă în
Cristos, această re-creare”, şi cu credinţă să facem fapte ce se nasc
din această credinţă – fapte de sfinţenie. Trebuie să duce înainte
“prima sfinţire pe care am primit-o la Botez”. “Cu adevărat suntem slabi
şi de multe, multe ori, comitem păcate, imperfecţiuni – este aceasta
cale de sfinţenie? Da şi nu! Dacă te obişnuieşti să spui: ‘Viaţa mea
este aşa şi aşa… Cred în Isus Cristos, dar trăiesc în modul în care
vreau’, oh, nu, aceasta nu va duce la sfinţire, aceasta este o cale
greşită! Este o contradicţie! Dacă însă spui: ‘Eu sunt păcătos, eu sunt
slab’ şi mergi mereu la Domnul şi spui: ‘Dar Doamne, Tu ai tăria, dă-mi
credinţă! Mă poţi curăţi’, şi dacă te laşi vindecat în Sacramentul
Reconcilierii – da, chiar şi imperfecţiunile noastre sunt folosite de-a
lungul drumului de sfinţire. Este însă mereu o problemă de ‘înainte’ şi
‘după’.”
“Înainte de actul de credinţă, înainte de acceptarea lui Isus
Cristos, care ne-a creat din nou cu sângele Său”, a explicat Papa
Francisc, “suntem pe drumul nedreptăţii”. După Botez şi actul de
credinţă însă, “suntem pe drumul sfinţeniei, dar trebuie asumat cu
seriozitate!” Sfântul Părinte a adăugat că seriozitatea cere să facem
fapte de dreptate, fapte “simple”: “Adoraţi-l pe Dumnezeu! Dumnezeu este
mereu primul! Şi apoi faceţi orice îndeamnă Isus pentru a-i ajuta pe
ceilalţi.” Sfântul Părinte a spus că acestea şi alte fapte asemenea
“sunt faptele pe care Isus le-a făcut în viaţa Sa: fapte de dreptate,
fapte de re-creare”. Şi a explicat: “Când dăm de mâncare unei persoane
flămânde, re-creăm speranţa în ea. La fel şi cu celelalte” fapte. Dacă,
pe de altă parte, “acceptăm credinţa şi nu o trăim, suntem creştini doar
în minte.”
“Fără această conştientizare a lui ‘înainte’ şi lui ‘după’ despre
care ne vorbeşte Paul, creştinismul nostru nu ajută pe nimeni! Mai mult,
ne duce pe drumul ipocriziei. ‘Spun despre mine că sunt creştin, dar
trăiesc ca un păgân!’ Uneori vorbim de creştini pe jumătate, care nu iau
acestea în serios. Suntem sfinţi, justificaţi, sfinţiţi prin sângele
lui Cristos: asumaţi-vă această sfinţenie şi duceţi-o mai departe! Dar
oamenii nu iau sarcina în serios! Creştinii căldicei: ‘Dar da, da, dar
nu, nu.’ Nici acolo, nici aici. Un pic de spoială creştină, dar înăuntru
fără o convertire adevărată, fără o convingere precum a Sf. Paul: ‘Am
renunţat la toate, pentru ca să îl dobândesc pe Cristos’.” Aceasta a
fost pasiunea lui Paul şi trebuie să fie pasiunea fiecărui creştin.
Trebuie “să abandonăm tot ce ne îndepărtează de Isus Cristos” şi să
facem toate lucrurile noi: totul este nou în Cristos!
“Puteţi face”, a spus Pontiful, “după cum au făcut-o Sf. Paul şi
numeroşi creştini”, nu doar sfinţii pe care îi ştim, ci şi sfinţii
anonimi: cei ce au trăit creştinismul în mod serios. Sfântul Părinte a
spus la final că întrebarea pentru noi este dacă vrem sau nu să trăim
serios creştinismul, dacă dorim să căutăm această re-creare. I-a invitat
pe toţi să ceară Sfântului Paul mijlocirea pentru darul harului de a
trăi ca nişte creştini serioşi, “de a crede că am fost cu adevărat
sfinţiţi prin sângele lui Isus Cristos”.
Este
vorba despre un ligament anterolateral în regiunea genunchiului, care
face legătura dintre femur şi tibie şi potrivit cercetătorilor numai 97%
dintre oameni îl au, arată studiul publicat în 
