Galileea sufletului nostru

Ev Mt 4, 12-17
După moartea lui Ioan Botezatorul, Isus trebuie din nou să fugă. Însă dacă ne uităm cu atenție, și de această dată, totul nu este decât o împlinire a unei profeții, cea a proorocului Isaia care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit".

Toate lucrurile, bune sau mai puțin bune îl duc pe Isus înspre concretizarea planului pe care îl are de împlinit. Cât de minunat ar fi dacă și noi am reuși să discernem prin hățișul existenței noastre, a familiilor noastre, un plan al lui Dumnezeu, o profeție care se va împlini, dincolo de toate lucrurile care pot apărea într-o viață de om. Cât de liniștitor ar fi dacă am descoperi, prin Evanghelia de astăzi, că atunci când apuci mâna lui Dumnezeu, o mână întotdeauna întinsă, viața ta devine parte a Împărăției Cerurilor; și că Isus, este singura lumină capabilă să ne scoată din întunericul ce ne dă târcoale zi de zi și din umbra morții ce pigmentează fără încetare cu frică existența noastră!

“Pocăiți-vă”! Primul pas este convertirea, pocăința. În limbaj biblic s-ar traduce printr-o schimbare radicală a inimii, o nouă orientare a întregii ființe înspre Dumnezeu. Nu e vorba doar, sau în primul rând, de o convertire morală, ci de una mult mai profundă, a întregii vieți. Exact ca în cazul lui Petru, sau a celorlați, care își lasă năvoadele și îl urmează pe Isus. În momentul în care Dumnezeu este în fața ta și îți vorbește, e normal să lași tot ce făceai până atunci pentru a-l asculta. Nu poți să-I spui: “scuză-mă, mai am de prins câțiva pești”. Asta înseamnă adevărata convertire: Isus este de acum tot timpul lângă noi, deci trebuie să ne reorientăm viața în așa fel încât El să fie în centrul ei, să-L putem asculta.

Mântuitorul ne dă și motivația cererii Sale: “fiindcă s-a apropiat de voi Împărăția cerurilor”. Nu ne cere să ne convertim, pentru ca Împărăția cerurilor să se apropie de noi, ci ne anunță că ea se apropie oricum, prin iubirea și îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu. Trebuie doar să avem mâinile libere, pentru a o putea primi.

Galileea neamurilor din evanghelia de astăzi este locul unde misiunea lui Isus începe și totodată locul în care ea se va împlini, atunci când Isus înviat se va întoarce aici pentru a-și întâlni ucenicii. Galileea este și simbolul sufletului nostru: aici istoria noastră cu Domnul a început. Un amestec inițial de credință și de păgânism, mântuit prin mila lui Dumnezeu de întunericul și de frica morții, el va rămâne pentru totdeauna locul în care îl vom putem întâlni pe Isus cel înviat.

Împărăția lui Dumnezeu este de acum încolo în sufletul nostru...

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Sursa

Cele mai frumoase biserici din lume

Credinţa şi sentimentul religios au capacitatea de a naşte frumuseţe, indiferent de zona geografică. Jurnaliştii de la USA Today au realizat o galerie foto a celor mai impresionante construcţii religioase din lume, între care se regăsesc şi catedrale celebre dau şi mai puţin sau deloc cunoscute.

 

Catedrala neo-gotică Las Laras Sanctuary este situată pe un pod ce se află peste cel mai adânc râu din sudul Columbiei.  

 

 

 

Inspirată din Sainte-Chapelle din Paris, Bazilica Notre-Dame din Montreal, Canada, înalţă stilul arhitectural gotic pe noi înălţimi.  

 

 

 

Domul din Milano, o catedrală a cărei construcţie a durat aproximativ cinci secole, este a patra cea mai mare biserică din lume ca mărime. Exteriorul este decorat cu peste 3.000 de statui. 

 

 

 

Iubitorii vitraliilor vor aprecia cu siguranţă sala de închinare din catedrala Sainte-Chapelle din Paris. Lăcaşul de cult găzduieşte cel mai vechi vitraliu şi conţine un total de aproape 2 kilometri de geamuri pictate manual. 

 

 

 

Catedrala Lady of Covadonga din nord-vestul Spaniei este unică datorită marmurii de culoare roz, excavată din munţii din împrejurime. 

Sursa

„Unii spun că din punct de vedere uman căsătoria este imposibilă. De aceea Dumnezeu ne-a dat sacramentul, pentru a nu ne lăsa singuri atunci când, din pricina reciprocelor aparente incompatibilităţi, ajungem să ne înfruntăm”. Aceasta este doar una din replicile lui Don Matteo, părintele Matei, cum ar suna în româneşte. Dar cine este acest iubit personaj revenit pe ecranele televiziunii italiene Rai?

Ajuns la cea de-a noua serie, „Don Matteo”, interpretat de actorul american de origine italiană Terence Hill (Mario Girotti) încântă publicul italian din anul 2000, când producătorul de atunci, Ettore Bernabei, a avut ideea acestui serial de succes.

În realitate, când Bernabei a propus subiectul nu au fost puţini cei care au strâmbat din nas. Însă, după 14 ani de aplauze şi ovaţiuni, neîncrezătorilor nu le rămâne decât să-şi facă „mea culpa”.

Personajul Don Matteo – inspirat din figura preotului investigator Brown, inventat de scriitorul catolic englez Gilbert Chesterton – place deopotrivă celor care cred şi celor care nu cred în Dumnezeu, pentru că umanitatea acestui preot cu talentul investigativ al unui Sherlock Holmes cucereşte numaidecât inimile.

În serial joacă şi o tânără româncă, o prezenţă plăcută şi cu talent. Se cheamă Laura Glăvan, are 24 de ani şi este originară din Constanţa.

Vă oferim în final o altă replică din film, de ţinut minte: „Nu există persoana potrivită”, spune Don Matteo. „Persoana potrivită se devine pentru cel iubit”.

Sursa

Per Lei, per A.

Sunt atitudini pe care nu le-am accepta niciodată...

„Viaţa umană este sacră pentru că, încă de la originea sa, ea comportă acţiunea creatoare a lui Dumnezeu şi rămâne pentru totdeauna într-o relaţie deosebită cu Creatorul, unica sa finalitate. Numai Dumnezeu este stăpânul vieţii de la începutul şi până la sfârşitul ei: în nici o împrejurare, nimeni nu-şi poate revendica dreptul să nimicească direct o fiinţă umană nevinovată”. (CBC, art. 2258)

Sunt atitudini pe care nu le-am accepta niciodată..., dar în mod paradoxal...

 

Sursa

Rezolvă problemele tale auto rapid

Cred că de multe ori ne-am fi dorit ca maşina noastră să se repare singură şi mai ales să nu mai fim nevoiţi să mergem în service unde pierdem timp şi bani. Dar din păcate acest lucru încă nu este posibil. De aceea s-a pus in miscare un site ce ii ajuta la nevoie pe cei in nevoie: http://www.autoeconom.ro

O dată ce au accesat platforma inovatoare a celor de la autoeconom.ro, utilizatorii își pot găsi service-ul ideal pentru nevoile lor. Și totul doar la un clik distanță, completând o cerere de ofertă printr-un formular interactiv, iar service-urile din locația dorită vor răspunde cu cele mai bune oferte. Autoeconom.ro vine în sprijinul șoferilor, ajutându-i să economisească timp și bani, dar pe lângă aceste beneficii mai sunt multe alte surprize. Serviciul este disponibil online (web și mobil), 24/7 și gratuit pentru toți utilizatorii.

Mai multe informații (și oferte) găsiți accesând site-ul autoeconom.ro autoeconom.ro și pagina lor de Facebook https://www.facebook.com/autoeconom.ro.

The Creation: The Earth is a Witness

Dan Puric lansează cartea „Suflet românesc” la Libraria de la Sala Dalles

Cititorii care nu au putut lua parte la conferința și lansarea cărții „Suflet românesc” de la Ateneul Român, sunt invitați miercuri, 18 decembrie 2013, la orele 13.00, la Librăria Dalles, să ia parte la prezentarea pe care actorul și regizorul Dan Puric o va face celei mai noi cărți pe care a scris-o.

Când Dan Puric, un artist îndrăgostit de România și de românism, a publicat primele sale cărți, „Cine suntem?” și „Omul frumos”, am redescoperit bucuria lecturii despre creștinismul firesc al românului. Colecțiile de interviuri şi de conferinţe, în care autorul ne prezintă fața curată a românului, marcau un moment important pentru cititor, acela de a-și pune întrebări firești despre rostul propriu, dar și despre calea acestui neam.

„Fii demn!”, cea de-a treia carte semnată de Dan Puric, poate fi considerată o carte „de înțelepciune”, nu fiindcă are veleități pedagogice ci, fiindcă, exită în enunțurile sale sâmburele de adevăr de care avem nevoie. Recursul la valori: mamă, familie, neam, martiri, istorie, reprezintă o trezire la realitatea necesară, nu la cea imediată.

Cartea „Suflet românesc” poate fi considerată o parabolă a re-configurării spirituale a  unei generații, care, pentru a crește, trebuie să se uite spre trecut și nu spre viitor.

Cum e noua carte a lui Dan Puric?

Este literatură autentică, un mod radical de a spune „Nu!” confuziei dintre aparență și valoare, dintre idee și idealuri. Nu există nicio urmă de profetism sau de violență, în paginile acestei cărți, ci o blândețe caldă, arhaică în modul de adresare și în compoziția textelor.

Cartea este scrisă cu durere și bucurie, iar o parte dintre motivele cunoscute, și din scrierile anterioare, sunt reluate în altă notă, una mai gravă, într-un enunț nou, metaforic.

Se poate afirma că scriitura acestei cărți reprezintă o modalitate de exercitare sinceră a unei misiuni civice. Este ca o mărturisire care se exprimă cu luminozitate, printr-un demers literar susținut de coordonate clare: a cugeta, a plăsmui, a simți și a presimți devenirea, dar și criza spirituală și culturală a neamului românesc.

Lectura cărții ne dezvăluie un adevărat scriitor. Autorul apelează, de astă dată,  la retorica populară a basmelor, pildelor și a parabolelor, cu o finețe dialectică extraordinară. Diversitatea formală, de la anecdotă, la eseu, memorat și legendă, dă cărții dinamica necesară și suportul pentru proiectarea tulburătoare a unei  „fiziologii” a românului în contemporaneitate, aflat la răscrucea dintre șansă și catastrofă istorică.

Spațiul sufletului românesc este redescoperit în stil picaresc. Călătoria, întâlnirile cu oamenii  și întâmplările simple devin motiv de meditație asupra condiției românului și românismului. Autorul nu oferă soluții, ci încearcă să redescopere dimensiunile contemporane ale spiritualității românești. Cartea confirmă adevăruri la care nu vrem să ne gândim și realități pe care nu vrem să le acceptăm.

„Suflet românesc” este, în esență, biografia ființei românești, așa cum o cunoaște Dan Puric.

Foto: vestic.ro

Sursa