miercuri, 27 august 2014

Anunţ – Lansarea cărţii: “Despre cer şi pământ”


Episcopia Greco-Catolică “Sfântul Vasile cel Mare” de Bucureşti, în cadrul evenimentelor prilejuite de instalarea Preasfinţiei Sale Mihai Frăţilă ca primul episcop greco-catolic de Bucureşti, împreună cu Editura Curtea Veche lansează vineri 29 august la  ore 16.00, în cadrul select al Lirbăria Cărtureşti-Verona (Str. Arthur Verona 13-15) într-o ambianţă interreligoasă volumul de dialoguri al Cardinalul Jorge Mario Bergoglio — devenit pe 13 martie 2013, Papa Francisc — cu rabinul Abraham Skorka, rector al Seminarului Rabinic Latinoamerican.

Cartea este rezultatul unei serii de convorbiri profunde pe care le-au purtat şi la sediul episcopiei, şi la cel al comunităţii evreieşti Benei Tikva. În cadrul acestor întâlniri, s-au discutat probleme teologice şi pământeşti dintre cele mai diverse. Dumnezeu, fundamentalismul, ateii, moartea, Holo­caustul, homosexualitatea, capitalismul sunt doar câteva dintre subiectele asupra cărora se opresc Papa Francisc, noul cap al Bisericii Catolice şi ilustrul rabin Skorka.
Participă:

    Emil Hurezeanu, jurnalist şi analist politic
    Marius Vasileanu, profesor istoria religiilor
    Rabinul Rafael Shaffer
    Gelu Trandafir, jurnalist

La finalul întâlnirii Preasfinţia Sa Mihai Frăţilă, episcop greco-catolic de  Bucureşti, va rosti un cuvânt de mulţumire şi de salut.


Jorge Bergoglio – Papa Francisc

Jorge Mario Bergoglio s-a născut pe 17 decembrie 1936, la Buenos Aires.

Jorge Mario Bergoglio a intrat în Societatea lui Isus la 11 martie 1958 și a studiat pentru a deveni preot la seminarul iezuit în Villa Devoto. În 1960 Bergoglio a obținut o licențiere în filosofie de la Colegiul Maximo San Jose din San Miguel.

În 1969 a fost hirotonisit preot. În anul 1992 a fost numit episcop auxiliar de Buenos Aires. Consacrarea sa episcopală a avut loc în data de 27 iunie 1992. În data de 28 februarie 1998 a devenit arhiepiscop de Buenos Aires. La 6 noiembrie 1998 i-a fost încredințată suplimentar jurisdicția episcopală asupra credincioșilor de rit bizantin din Argentina, inclusiv a celor aparținând Bisericii Române Unite cu Roma.

În consistoriul din 21 februarie 2001 papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la demnitatea de cardinal.

Pe 13 martie 2013, a devenit primul Papă latinoamerican, cu numele de Francisc.

Abraham Skorka

Abraham Skorka s-a născut pe 5 iulie 1950, la Buenos Aires.

Este doctor în chimie (Universidad de Buenos Aires, 1979), rabin (Seminarul Rabinic Latinoamerican, 1973), profesor de Biblie şi Literatură Rabinică la Seminarul Rabinic local şi la Jewish Theological Seminary of America, profesor onorific de Drept Ebraic (Universidad del Salvador).

A creat catedrele de Drept Ebraic la Universidad del Salvador şi Universidad de Buenos Aires. A semnat mai multe volume de biofizică, specialitatea sa, numeroase articole în domeniul cercetărilor biblice şi talmudice, precum şi articole pe teme de actualitate în diferite publicaţii. Printre altele, este coautor şi coordonator al lucrării Introducción al Derecho Hebreo [Introducere în Dreptul Ebraic] (2001) şi autor al volumelor Miles de años por semana [Mii de ani pe săptămână] (1997) şi Hacia un mañana sin fe? [Spre un viitor fără credinţă?] (2006). Este rector al Seminarului Rabinic şi rabin al comunităţii Benei Tikva. În 2012, Pontificia Universidad Católica Argentina i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa, devenind astfel primul rabin care a primit această distincţie.

Sursa:www.vicariatbucuresti.ro

(Re)Pornește

La început totul pare greu. La început parcă nu ai mai vrea să începi. Dar... toate au un început...
Și cine nu s-a plâns că este greu primul pas. Păi numai să ne gândim cât i-a trebuit omului până să-l facă pe Lună...
Dar hai să ne întoarcem la „oile” noastre de pe Pământ.
Am descoperit de curând că în perioada 14 – 20 septembrie. va avea loc la Pensiunea Speranţa din Predeal cea a treia ediţie a şcolii de antreprenoriat Start Me Up, un proiect Akcees.

Și pentru a vă face o idee despre ce este vorba, iată ce se spune despre acest eveniment: „Start Me Up este singura şcoală de antreprenoriat din România în cadrul căreia participanții vor forma echipe,vor genera idei de afaceri şi vor dezvolta ulterior concepte viabile de business lucrând alături de un trainer internaţional, antreprenori şi investitori consacraţi din România. La final, își vor valida ideea prezentând-o în faţa unui juriu de specialitate, primind feedback și putându-se număra printre câştigători”.


Pentru cei interesați, trebuie să știe că la această manifestare vor participa persoane cu „greutate”, de la care se poate fura meserie: Marius Ghenea (antreprenor serial şi investitor de tip angel), Peter Barta (Director Executiv al Fundaţiei Post-Privatizare), Cristian China Birta (blogger şi antreprenor online), Philipp Kandal (General Manager EU Telenav), Daniel Dragomir (Co-Fondator şi CEO TechHub Bucharest), Bogdan Iordache (Co-Fondator şi CEO How to Web) sau Andrei Costescu (Fondator şi CEO MReady).

Ca să devii mai bun în ceea ce faci, trebuie să uiți eșecurile din trecut, nu ca pe niște dezavantaje sau experiențe din care ai avut ceva de învățat, ci ca piedici, fiindcă ai putea fi descurajat/ă.
Așadar, pentru a te reinventa pe plan antreprenorial, este nevoie de a lua câteva decizii forte: uită de eșec și canalizează ideile și forțele tale bune spre gândul succesului; gândește-te la ceva care va fi atractiv, va inspira, va atrage privirile multora; mergi pe ideea că vi cu ceva inovativ care va schimba ceva; nu descuraja oricât de greu ar fi; fă continuu schimbări dar nu renunța la ceea ce ai început, chiar dacă nu dă roade din prima, gândește-te cât îi ia unui pom să facă asta; nu copia pe alții oricât de ispititoare ar fi ideea, ceea ce realizezi trebuie să fie al tău, original. Asta se caută și se apreciază!
Visează cu ochii deschiși...

Ah, era să uit... Start Me Up este un eveniment organizat cu sprijinul SAP România, Mavenhut, Zitec, Skobbler by Telenav, Okapi Studio, Smart Bill şi MReady şi al partenerilor logistici Pensiunea Speranţa, Blogal Iniţiative, Aqua Carpatic, Domeniile Samburesti, Zelist Monitor, Prove PR şi TechHub Bucharest.

Mediatizarea programului este asigurată de Forbes România, Adevărul, Times New Român, Yoda.ro, Incont.ro, Business Review, România Liberă, Manager Express, PC World, Computer World, Revista Cariere, Business Woman, Zile şi Nopţi, Startups.ro, Agora, IQads, Business Live, Smart Financial, IT Channel, comunicatedepresă.ro, Gadget Trends, Today Software Magazine, Ejobs, OnlineStudent.ro, Studenţie.ro, România Pozitivă, Start UB, Studentul.info, Bancherul.ro, Workstickers, Fapt Divers Academic Link, Gratuitor, Despre Joburi şi Recommand.ro.
Susţinători: How to Web, TechHub Bucharest, Startup Weekend România, Girls în Tech, Warwick Entrepreneurs, Beta-i, Singularity University, Junior Achievement România, Incubator 107, Softbinator, Student din provincie, Voluntari pentru Idei şi Proiecte (VIP), Sindicatul Studenţilor din Cibernetică (SiSC), Business Club, Educativă, Reviro, AIESEC, Advice, Club Liderii Mileniului Trei, Buzz!Câmp, Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS), Senatul Studenţilor, Business Organization for Students (BOS), ASCIG, Antreprenoriat, Romanian Startups, DA Afaceri, EESTEC, Business Days şi inventează.ro.

marți, 26 august 2014

Are 99 de ani, dar a impresionat o lume intreaga. Ce face ea pentrru copiii strazii este un exemplu de urmat

Are 99 de ani, dar a impresionat o lume intreaga. Ce face ea pentrru copiii strazii este un exemplu de urmat
Are 99 de ani, dar a impresionat o lume intreaga. Ce face ea pentrru copiii strazii este un exemplu de urmat

Lillian Weber face cate o rochie pe zi pentru copiii care locuiesc in zonele izolate din Africa.

In ultimii ani Weber a facut peste 840 de rochii pentru fetitele care locuiesc in Africa si in imprejuri si care nu au parte de toate bucuriile copilariei, asa cum o fac cele de varsta lor din alte parti ale lumii.
Batranica da rochiile unei organizatii non-profit care se ocupa de distribuirea lor si cea mai mare dorinta a ei este sa apuce sa bucure macar o mie de fetite inainte ca varsta sa isi spuna cuvantul.
Desi are 99 de ani Weber incepe o rochita noua in fiecare dimineata cand se trezeste si face tot ce ii sta in putinta ca sa o termine in ziua respectiva. In ciuda eforturilor de a croi o hainuta noua in fiecare zi, Weber incearca sa le si personalizeze pentru a nu arata toate la fel.
Weber face acest lucru impreuna cu alte femei de peste 80 de ani, iar ele fac parte din organizatie din anul 2011. Dupa ce sunt realizate rochitele sunt preluate de asociatie si sunt distribuite in orfelinate, biserici si scoli, iar scopul este de a presara putina bucurie in sufletele acelor micute.
Pana acum organizatia a distribuit peste doua milioane si jumtate de rochite in peste 47 de tari din Africa, dar si din zone afectate ca Haiti, Honduras, Thailanda, Mexic sau chiar zone din Statele Unite.

A vrut sa-si renoveze locuinta, iar ce a urmat a fost de-a dreptul incredibil. Ce a descoperit un barbat sub casa in care locuieste

A vrut sa-si renoveze locuinta, iar ce a urmat a fost de-a dreptul incredibil. Ce a descoperit un barbat sub casa in care locuieste
A vrut sa-si renoveze locuinta, iar ce a urmat a fost de-a dreptul incredibil. Ce a descoperit un barbat sub casa in care locuieste

In urma cu multi ani un barbat dintr-un orasel din Turcia a dat jos un perete de la casa in care locuia, iar in spatele lui a descoperit o camera misterioasa.

De la aceasta mica descoperire a ajuns sa isi dea seama ca de fapt sub casa lui era un tunel cu o multime de camere si camerute, iar mai apoi a aflat ca de fapt era vorba de un adevarat orasel sub pamant.
Avea o multime de intrari secrete, sistem de ventilatie, usi, dar si legaturi intre incaperi. Oraselul de sub pamant era folosit drept buncar unde cei care locuiau in oras se puteau adaposti in caz de razboi sau dezastre naturale.
In afara de camerele de locuit, orasul avea si magazine, cimitir, camere speciale unde era tinuta munitia, iesiri de urgenta, ba mai mult decat atat, exista si o scoala sub pamant si cand stai sa te gandesti ca totul a fost descoperit datorita faptului ca barbatul a vrut sa isi renoveze casa. 

luni, 25 august 2014

James Foley se ruga Rozariul. A fost ucis pentru ceea ce era. Poate este un martir


De Benedetta Frigerio

Jurnalistul american James Foley, decapitat de jihadiști, a fost prizonier în 2011 al forțelor pro-guvernamentale libiene. Din închisoarea din Tripoli a fost eliberat după 45 de zile. Atunci a trimis o scrisoare revistei Catholic University Marquette din Milwaukee, unde studiase.

Precum mama

Născut într-o familie catolică din Boston, Foley a amintit: "Colegii mei și cu mine am fost prinși și încarcerați într-un centru militar din Tripoli." În fiecare zi, explica reporterul, "a crescut îngrijorarea cu privire la faptul că mamele noastre ar putea fi în panică." Și chiar dacă "nu admisesem pe deplin în sinea mea că mama era la curent cu ceea ce se întâmplase cu mine," Foley repeta unui coleg de-al său că "mama are o credință mare" și că "mă rog pentru ca ea să știe că sunt bine. Mă rog pentru a putea comunica cu ea". Jurnalistul a spus că de când "a început să spună rozariul", pentru că "așa se rugau mama și bunica mea (...). Eu și Clare (un coleg) am început să ne rugăm cu voce tare. M-am simțit încurajat mărturisindu-mi slăbiciunea și lipsa de speranță stând de vorbă cu Dumnezeu, mai degrabă decât să fiu singur în tăcere."

Puterea prieteniei

Jurnaliștii au fost apoi transferați la un alt penitenciar, unde erau deținuți politici, "de care am fost primit și tratat bine". După18 zile s-a întâmplat un fapt pe care Foley nu a reușit să și-l explice, a fost luat din celulă și dus în biroul unui gardian "unde un om distins și bine îmbrăcat mi-a spus: ne-am gândit că pate ai dori să-ți suni familia. Mi-am spus o rugăciune și am format numărul." Linia a funcționat și mama jurnalistului a răspuns: "Mamă, mamă sunt eu, Jim", a spus băiatul. "Sunt încă în Libia, mamă. Îmi pare rău pentru asta. Iartă-mă." Femeia i-a răspuns neîncrezătoare fiului și l-am întrebat ce mai face. "I-am spus că mănânc bine, că am cel mai bun pat și că mă tratează ca pe un oaspete." Foley a adăugat: "M-am rugat pentru ca tu să știi că sunt bine. Ai simțit rugăciunile mele?". Femeia a răspuns: "Jimmy mulți oameni se roagă pentru tine. Toți prietenii tăi, Donnie, Michael Joyce, Dan Hanrahan, Suree, Tom Durkin, Sarah Fang care a sunat. Fratele tău Michael te iubește foarte mult." Apoi, paznicul i-a făcut un semn din cap și băiatul a trebuit să-i spună la revedere mamei sale.

Eliberarea mea

"Am repetat conversația telefonică în capul meu de sute de ori, vocea mamei mele, numele prietenilor mei, conștiința sa asupra situației, certitudine ei absolută în puterea rugăciunii. Mi-a spus că prietenii mei s-au mobilizat pentru a face tot ce pot pentru a mă ajuta. Știam că nu eram singur." În cele din urmă, Foley a concluzionat: "În ultima mea noapte la Tripoli am reușit să mă conecteze la internet după 44 zile și am reușit să ascult un discurs de-al lui Tom Durkin făcut pentru mine (...). Într-o biserică plină de prieteni, studenți, preoți, profesori am auzit cel mai bun discurs pe care un frate l-ar putea face pentru un altul (...). Era doar o parte din eforturile și rugăciunile atâtor oameni. Cu siguranță, rugăciunea a fost cea care a permis eliberarea mea, eliberarea interioară mai întâi, iar mai apoi miracolul eliberării din închisoare."

Traducere: ACC


Sursa:www.iltimone.org

duminică, 24 august 2014

Ce stie telefonul tau despre drumurile pe care le-ai facut?

Despre cat de multe stiu Facebook, ori Google, despre noi s-a tot vorbit. Ori, corect cred ca ar fi “despre cat de mult permitem sa se stie despre noi”. Pana la urma nu ne obliga nimeni.
Un click mai departe si toata discutia poate deveni putin freaky cand dai peste o harta a drumurilor pe care le-ai facut. Si la ce ora. Evident, cu telefonul la tine si localizarea pornita. (via)
Cum e? Ciudat, nu? :-)
Screen Shot 2014-08-17 at 19.56.55
Sursa

Scrisoarea Primatului Bisericii Greco-Catolice Ucrainene către comunitatea internațională



Kiev, 21 August, 2014
Prot. N. 14/370

Către Conferinţele Episcopale Catolice
Către Liderii Religioşi şi Politici
Către toţi oamenii de bună credinţă

De nouă luni de zile ucrainenii participă la un pelerinaj de la frica post-sovietică spre libertatea şi demnitatea dăruite de Dumnezeu. Traumatizaţi de războaiele secolului XX, de totalitarianismul şi genocidul maro sau roşu, căutăm să avem o societate dreaptă şi un viitor european democratic. Cu răbdare, perseverenţă şi enorme sacrificii umane, am reuşit să eliminăm, în februarie, regimul brutal al lui Victor Ianukovici. Această victorie morală a primit drept răspuns, în luna martie, anexarea teritorială a Crimeei de către Rusia. De luni de zile ţara îndură o destabilizare susţinută din exterior, separatism şi activităţi teroriste în regiunile Doneţk şi Luhansk, într-un cuvânt: război. În mod tragic, aşa cum o arată şi doborârea zborului Malaysian Airlines 17, situaţia din Ucraina afectează şi comunitatea globală.

Toate Bisericile şi organizaţiile religioase din Ucraina s-au unit împotriva violenţelor regimului Ianukovici, împotriva anexării Crimeei, împotriva divizării ţării. În Piaţa Maydan, timp de luni de zile, în fiecare zi şi noapte, uniţi în rugăciune, oamenii au cerut respectarea drepturilor civile, non-violenţă, unitatea ţării şi dialogul. Această armonie şi cooperare civică, ecumenică, interreligioasă, a reprezentat o sursă importantă de inspiraţie morală şi coeziune socială în Ucraina.

În Crimeea anexată şi în zona estică de război, unele Biserici şi comunităţi religioase au devenit ţintă a discriminărilor, îndurând pur şi simplu violenţele. În Crimeea cei mai expuşi au fost tătarii musulmani, comunitatea tătară fiind zilnic în pericol. Unii dintre liderii ei au fost exilaţi, interzişi în patria lor. Este serios ameninţată existenţa misiunilor Greco şi Romano Catolice, a parohiilor Ortodoxe din Patriarhatul de Kiev, a comunităţii iudaice din Crimeea.

În luna aprilie, Ucraina de est a fost instigată la violenţă. Conform autorităţilor ucrainene, în jur de 1000 de persoane, inclusiv jurnalişti şi monitori internaţionali, au fost răpiţi şi reţinuţi, mulţi fiind torturaţi şi ucişi. Operaţiunile anti-teroriste lansate de către guvernul ucrainean s-au lovit de agresiunea străină, care a cooptat rebeli locali precum şi delincvenţi locali şi internaţionali. Rezultatul arată mai bine de 1000 de civili ucişi în zonele urbane populate, numărul crescând cu mai mult de 50 de victime în fiecare zi, fără a mai menţiona Zborul MA 17 cu cele 298 de victime. Infrastructura oraşelor, străzile şi podurile, centralele electrice, minele de cărbuni şi instalaţiile industriale sunt distruse în mod constant, pentru a paraliza economia şi reconstrucţia, responsabilităţi ale statului ucrainean. Sute de mii de oameni au fost siliţi să se refugieze din calea războiului adus în oraşe de aceşti aşa numiţi „separatişti”.

În mijlocul ororilor războiului, minoritatea greco şi romano catolică este oprimată în teritoriile controlate de „separatişti”. Au fost răpiţi trei preoţi catolici: Pavel Witek şi Viktor Wąsowicz (romano catolici), şi Tihon Kulbaka (greco-catolic).  Acesta din urmă a fost ţinut captiv 10 zile, fără medicamentele de care avea nevoie.  Reşedinţa episcopală greco-catolică din Doneţk a fost tâlhărită şi închisă, episcopul fiind privat de cancelarie şi documente. Curtea Catedralei a fost lovită de rachetele separatiştilor, zidurile şi ferestrele bisericii fiind distruse de şrapnel. Episcopul şi aproape toţi preoţii greco-catolici au fost forţaţi să părăsească zona Doneţk. Reprezentanţii înarmaţi ai regimului separatist au intrat în biserică şi au desacralizat sanctuarul. Ei au „permis” preoţilor să rămână şi să celebreze serviciile religioase, dar le-au impus restricţii de călătorie. Teroriştii i-au şantajat pe clerici ameninţându-i că vor lovi în credincioşii creştini

Mai recent, sâmbătă 16 august, micuţa mănăstire a Surorilor Slujitoare ale Mariei Imaculate a fost capturată şi batjocorită. Surorile care au slujit cu generozitate şi umilinţă comunitatea, aflate în exerciţii spirituale sau în vacanţă în taberele de copii din jurul oraşului Doneţk nu se mai pot întoarce acasă, pentru că mănăstirea este acum folosită de „separatişti”. 

Protestanţii sunt ţinta predilectă a teroriştilor pro-ruşi, suferind cele mai grele violenţe: doi copii ai pastorului Alexander Pavlenko de la Biserica Evanghelică  “Metamorphosis” şi doi diaconi ai aceleiaşi biserici, Victor Brodarsky şi Vladimir Velichko, au fost luaţi cu forţa în timpul unui serviciu religios, torturaţi şi ucişi de către terorişti. Trupurile lor au fost exhumate dintr-un mormânt comun la  Sloviansk.

Din păcate, atât de încercaţii catolici ucraineni, greco şi romano catolici, credincioşii Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Patriarhatul de Kiev şi protestanţii din estul Ucrainei sunt în continuare puşi în pericol de retorica ierarhiei ortodoxe din Rusia, din ce în ce mai asemănătoare în acţiuni cu propaganda autorităţilor politice şi mass-media ruseşti.

În documentele recente publicate la Moscova de către cei mai înalţi prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse,  în mod special în scrisoarea adresată Episcopilor Bisericilor Ortodoxe, Greco Catolicii şi Ortodocşii Ucraineni din Patriarhatul Kievului sunt defăimaţi, fiind numiţi în mod jignitor „uniaţi” şi „schismatici”. Ei sunt consideraţi vinovaţi pentru conflictul militar din estul Ucrainei, fiind acuzaţi că au dat naştere războiului, mai ales violenţelor, rezultate din operaţiunile militare, împotriva clerului ortodox şi credincioşilor creştini.  Ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse împrăştie calomnii despre greco-catolici şi alte confesiuni, punându-i astfel în pericol în faţa militanţilor separatişti care se consideră luptători pentru ortodoxia rusă. 

Respingem cu tărie aceste pretenţii şi acuzaţii. Armata Ucrainei nu este structurată ca entitate denominaţională. Prin urmare, capelani de diverse denominaţii slujesc în zona operaţiunilor anti-teroriste. Capelanilor nu le este permis să intervină în viaţa comunităţilor religioase. Sunt false acuzaţiile conform cărora capelanii Bisericii Greco-Catolice Ucrainene au comis acte de violenţă împotriva membrilor altor Biserici sau grupuri religioase.

Tragedia pe care Ucraina o trăieşte azi datorită agresiunii militare constituie o tragedie pentru toate naţiile, religiile şi grupurile sociale. Clădirile, bisericile şi mănăstirile tuturor grupurilor religioase şi etnice sunt deteriorate şi distruse. Clerul de diferite confesiuni, exercitând misiunea pastorală în Doneţk, Luhansk şi Crimeea, a avut de suferit, mulţi dintre preoţi activând cu serioase ameninţări la adresa vieţii.  Doi preoţi ortodocşi ucişi în regiune fac parte din cei mai bine de o mie de civili care au murit în timpul conflictului, iar moartea lor teribilă nu este legată de credinţele lor religioase. Au fost victime accidentale ale bombardamentelor.

Ne rugăm pentru toate victimele nevinovate şi pentru pace în Ucraina. Iar Biserica noastră va continua să facă totul pentru a aduce pacea şi a alina suferinţele celor afectaţi de acest teribil conflict.

Ucraina are nevoie de sprijinul efectiv al comunităţii creştine la nivel global, de susţinerea tuturor oamenilor de bună credinţă.  În contextul în care mass-media este plină de propagandă, vă rugăm să evaluaţi cu un ochi critic informaţiile la care aveţi acces. Avem nevoie de rugăciunile voastre, de discernământul vostru, de cuvintele voastre bune şi de fapte. Tăcerea şi lipsa acţiunii vor duce la alte şi alte tragedii. Destinul zborului MA 17 constituie un exemplu de ce se poate întâmpla dacă se permite continuarea activităţilor teroriste. 



+ SVIATOSLAV
Arhiepiscop Major de Kiev-Halich
Primatul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene