sâmbătă, 20 decembrie 2014
Să-i cerem Domnului harul rodniciei Bisericii
"Biserica să fie mamă, nu antreprenoare", a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie de vineri, 19 decembrie, din Capela reședinței sale din Vatican, ultima celebrare din acest an, 2014, de la "Sfânta Marta", în prezența credincioșilor. Pontiful a pus accentul pe "noua Creație" reprezentată de nașterea lui Isus.
Sfântul Părinte și-a dezvoltat omilia pornind de la Lecturile zilei ce istorisesc despre două nașteri petrecute în mod miraculos: cea a lui Samson și cea a lui Ioan Botezătorul. În rândul poporului lui Israel, a spus, a nu avea copii era considera aproape un blestem și a amintit că în Biblie întâlnim multe femei care nu pot avea copii, pentru care "Domnul săvârșește miracolul".
Biserica, a evidențiat Pontiful, arată acest simbol de sterilitate chiar înainte de nașterea lui Isus, folosind imaginea unei femei care nu este în măsură să aibă un fiu dată fiind decizia sa de a-și păstra fecioria. Însă, a comentat Pontiful, acesta este "semnul unei umanități incapabile să facă un pas mai departe". Așadar, Biserica vrea să ne facă să reflectăm asupra umanității sterile:
Sterilitate și noua Creație
"De la sterilitate, Domnul este în măsură să înceapă o nouă descendență, o nouă viață. Acesta este mesajul de azi. Când umanitatea este epuizată, nu poate continua și astfel sosește harul, Fiul, Mântuirea. Astfel, creația slăbită lasă loc unei noi creații…"
Deschidere față de noutatea lui Dumnezeu
"Aceasta mă face să mă gândesc la maica noastră Biserica, la toate formele de sterilitate ale maicii noastre Biserica când, din cauza greutății dată de legarea de Porunci a speranței, a acelui pelagianism pe care-l purtăm cu toții în oase, devine sterilă. O astfel de Biserică se crede capabilă să dea naștere, însă nu poate. Biserica este mamă și devine mamă doar când se deschide noutății lui Dumnezeu, forței Spiritului Sfânt. Când Biserica ajunge să-și spună sieși: Până acum am făcut eu totul, dar gata, nu pot merge mai departe, atunci intervine Spiritul Sfânt.
Privind la această istorie de sterilitate, a spus Sfântul Părinte, să-i cerem Domnului harul rodniciei Bisericii, astfel încât Biserica să fie mamă, nu antreprenoare.
Sfântul Părinte și-a dezvoltat omilia pornind de la Lecturile zilei ce istorisesc despre două nașteri petrecute în mod miraculos: cea a lui Samson și cea a lui Ioan Botezătorul. În rândul poporului lui Israel, a spus, a nu avea copii era considera aproape un blestem și a amintit că în Biblie întâlnim multe femei care nu pot avea copii, pentru care "Domnul săvârșește miracolul".
Biserica, a evidențiat Pontiful, arată acest simbol de sterilitate chiar înainte de nașterea lui Isus, folosind imaginea unei femei care nu este în măsură să aibă un fiu dată fiind decizia sa de a-și păstra fecioria. Însă, a comentat Pontiful, acesta este "semnul unei umanități incapabile să facă un pas mai departe". Așadar, Biserica vrea să ne facă să reflectăm asupra umanității sterile:
Sterilitate și noua Creație
"De la sterilitate, Domnul este în măsură să înceapă o nouă descendență, o nouă viață. Acesta este mesajul de azi. Când umanitatea este epuizată, nu poate continua și astfel sosește harul, Fiul, Mântuirea. Astfel, creația slăbită lasă loc unei noi creații…"
Deschidere față de noutatea lui Dumnezeu
"Aceasta mă face să mă gândesc la maica noastră Biserica, la toate formele de sterilitate ale maicii noastre Biserica când, din cauza greutății dată de legarea de Porunci a speranței, a acelui pelagianism pe care-l purtăm cu toții în oase, devine sterilă. O astfel de Biserică se crede capabilă să dea naștere, însă nu poate. Biserica este mamă și devine mamă doar când se deschide noutății lui Dumnezeu, forței Spiritului Sfânt. Când Biserica ajunge să-și spună sieși: Până acum am făcut eu totul, dar gata, nu pot merge mai departe, atunci intervine Spiritul Sfânt.
Privind la această istorie de sterilitate, a spus Sfântul Părinte, să-i cerem Domnului harul rodniciei Bisericii, astfel încât Biserica să fie mamă, nu antreprenoare.
Sursa:ro.radiovaticana.va
vineri, 19 decembrie 2014
Fantoma de la... vocea României
Cristian China-Birta (un rocker bătrân), ne invită să îl susținem pe Tiberiu Albu la Vocea României și să urmărim emisiunea ce a adunat cei mai mulți români în fața TV-ului. M-a distrat tare mult afirmația chinezului când am citit confesiunea lui că atunci „când voi pleca din această lume o să o fac în ritmuri de rock”. Aș fi curios ce piesă ar asculta în timp ce pleacă... dar să sperăm că nu prea devreme. Însă, să ne întoarcem la notele noastre și să ne gândim de ce l-am susține pe tânărul Tiberiu:
1. Pentru că are o voce deosebită de a celorlalți concurenți.
2. Pare o noutate care readuce în actualitate muzica pierdută în timp.
3. Este talentat și promite mult... mult mai mult decât crețul părului...
4. Este o voce care va atrage mulți tineri.
5. Trăiește muzica într-un mod particular
Tu ce de îl vei vota pe Tiberiu în 19 decembrie,
după 20:30 la emisiunea Vocea României???
Papa Francisc îi scrie Cardinalului Lucian
Papa Francisc a adresat o scrisoare de felicitare Preafericitului Părinte Cardinal Lucian, cu ocazia împlinirii pe 19 decembrie a 50 de ani de la hirotonirea întru preoţie. Trasmiţându-i cele mai alese urări, Suveranul Pontif îşi manifestă gratitudinea sa pentru slujirea Cardinalului începută acum 50 de ani când Biserica Greco-Catolică era încă asuprită.
„Nu au lipsit obstacolele – afirmă Papa, aducând aminte de durerea și tristețea în care se zbătea Biserica Română Unită - care au vrut să te împiedice să înaintezi spre sfântul tău țel. În schimb, sufletul tău niciodată nu s-a clătinat, ci dimpotrivă, cu îndrăzneală, ai înaintat pe calea cea dreaptă până când, cu ajutorul lui Dumnezeu, ai primit cu bucurie darul preoției pe data de 19 Decembrie anul 1964.”
Sfântul Părinte îi mulţumeşte, totodată, Preafericirii Sale pentru că în tot acest timp a continuat să se ocupe cu multă dăruire de grija spirituală a sufletelor, motiv pentru care în anul 1990, Sfântul Ioan Paul al II-lea l-a numit Întâistătător al eparhiei de Maramureș. Patru ani mai târziu, a fost numit Arhiepiscop și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Biserică căreia Papa Benedict al XVI-lea i-a atribuit în anul 2005 un grad mai înalt, astfel încât Mitropolitului Lucian i s-a încredințat titlul de Arhiepiscop Major. În anul 2012, pentru meritele sale în Biserică, Arhiepiscopul Lucian Mureşan a fost creat Cardinal.
La final, Papa Francisc aduce mulţumiri lui Dumnezeu şi-i acordă binecuvântarea sa apostolică: “Cristos, Păstorul cel Veșnic, prin mijlocirea Preamăritei Pururea Fecioarei Maria, să te copleșească cu toate darurile cerești și cu toată bogăția harurilor Sale.”
În cele ce urmează, vă punem la dispoziţie traducerea din latină a scrisorii şi imagini cu textul original:
Venerabilului Nostru Frate
Lucian Cardinal Mureșan
Arhiepiscop Major
al Arhidiecezei Mitropolitane de Făgăraș și Alba Iulia - România
Întrucât celebrezi 50 de ani de când ai primit harul preoției, îți scriem cu bucurie, Venerabile Frate al Nostru, această scrisoare pentru a-ți adresa cele mai alese urări, și de asemenea să îți manifestăm spiritul nostru frățesc. Cu adevărat, cu prilejul acestui eveniment solemn din viața ta, considerăm a fi o ocazie foarte favorabilă să îți manifestăm gratitudinea noastră pentru jertfa depusă în aceste timpuri, dedicată într-un mod activ față de grija sufletelor, împletită cu slujirea Scaunului lui Petru. Fiindcă preotul urmează exemplul dat de Dumnezeiescul Învățător, Cel care „a venit în lume nu ca sa fie slujit ci ca să slujească” (Mt 20,28), tu manifești sârguința ca prin Botez să îi introduci pe oameni în Poporul lui Dumnezeu, prin Taina Spovedaniei să îi împaci pe cei păcătoși cu Dumnezeu și cu Biserica, prin Taina Euharistiei să oferi Tatălui Atotputernic pâinea cea neprihănită, așa cum Mântuitorul Nostru a poruncit la Cina cea de Taină și a transmis Apostolilor ca amintirea Sa să fie celebrată în veci.
Într-adevăr, nu trebuie să uităm durerea și tristețea în care se zbătea Biserica fiind asuprită în patria ta, astfel încât ai fost nevoit să dai amânare studiilor sacre și preoției, lucru care aproape te-a adus la pierderea speranței. Din fericire, în anul 1960 ai fost trimis la Alba Iulia ca să îți pregătești sufletul spre primirea preoției. Nu au lipsit obstacolele care au vrut să te împiedice să înaintezi cu ușurință spre sfântul tău țel. În schimb, sufletul tău niciodată nu s-a clătinat, ci dimpotrivă cu o adevărată îndrăzneală, ai înaintat pe calea cea dreaptă până când, cu ajutorul lui Dumnezeu, ai primit cu bucurie darul preoției pe data de 19 Decembrie anul 1964.
Mai apoi, după ce ți s-au încredințat mai multe slujiri, ai continuat să te ocupi cu multă dăruire de grija spirituală a sufletelor. În anul 1990, Sfântul Ioan Paul al II-lea te-a numit Întâistătător al diecezei Maramureșului, iar patru ani mai târziu, Arhiepiscop și Mitropolit al Bisericii de Făgăraș și Alba Iulia, Biserică căreia, Benedict al XVI-lea, Predecesorul nostru, i-a atribuit în anul 2005 un grad mai înalt, astfel încât ție ți s-a încredințat titlul de Arhiepiscop Major. Totodată, Predecesorul Nostru, în anul 2012, te-a numit în Colegiul Părinților Cardinali, pentru meritele tale în Biserică precum și pentru dragostea față de turma ta pe care ai nutrit-o în mod permanent.
Așadar, Venerabile Frate al Nostru, pe cât de memorabilă este această zi a vieții tale, pe atât este de potrivit ca multe laude să fie aduse Providenței prin aceste cuvinte: „bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt” (Ps 13, 6). Cristos, Păstorul cel Veșnic, prin mijlocirea Preamăritei Pururea Fecioarei Maria, să te copleșească cu toate darurile cerești și cu toată bogăția harurilor Sale. Această binecuvântare pe care o dăruim ție întru Domnul, o împărtășim, Venerabile Frate al Nostru, în virtutea profundei Noastre iubiri Apostolice de mijlocire, tuturor celor care colaborează cu tine, tuturor membrilor familiei, prietenilor și celor dragi.
Emis în cetatea Vaticanului, ziua 19 Noiembrie, anul 2014, al doilea al Pontificatului nostru.
Francisc
ÎNTRU MULŢI ANI, STĂPÂNE!
„Nu au lipsit obstacolele – afirmă Papa, aducând aminte de durerea și tristețea în care se zbătea Biserica Română Unită - care au vrut să te împiedice să înaintezi spre sfântul tău țel. În schimb, sufletul tău niciodată nu s-a clătinat, ci dimpotrivă, cu îndrăzneală, ai înaintat pe calea cea dreaptă până când, cu ajutorul lui Dumnezeu, ai primit cu bucurie darul preoției pe data de 19 Decembrie anul 1964.”
Sfântul Părinte îi mulţumeşte, totodată, Preafericirii Sale pentru că în tot acest timp a continuat să se ocupe cu multă dăruire de grija spirituală a sufletelor, motiv pentru care în anul 1990, Sfântul Ioan Paul al II-lea l-a numit Întâistătător al eparhiei de Maramureș. Patru ani mai târziu, a fost numit Arhiepiscop și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Biserică căreia Papa Benedict al XVI-lea i-a atribuit în anul 2005 un grad mai înalt, astfel încât Mitropolitului Lucian i s-a încredințat titlul de Arhiepiscop Major. În anul 2012, pentru meritele sale în Biserică, Arhiepiscopul Lucian Mureşan a fost creat Cardinal.
La final, Papa Francisc aduce mulţumiri lui Dumnezeu şi-i acordă binecuvântarea sa apostolică: “Cristos, Păstorul cel Veșnic, prin mijlocirea Preamăritei Pururea Fecioarei Maria, să te copleșească cu toate darurile cerești și cu toată bogăția harurilor Sale.”
În cele ce urmează, vă punem la dispoziţie traducerea din latină a scrisorii şi imagini cu textul original:
Venerabilului Nostru Frate
Lucian Cardinal Mureșan
Arhiepiscop Major
al Arhidiecezei Mitropolitane de Făgăraș și Alba Iulia - România
Întrucât celebrezi 50 de ani de când ai primit harul preoției, îți scriem cu bucurie, Venerabile Frate al Nostru, această scrisoare pentru a-ți adresa cele mai alese urări, și de asemenea să îți manifestăm spiritul nostru frățesc. Cu adevărat, cu prilejul acestui eveniment solemn din viața ta, considerăm a fi o ocazie foarte favorabilă să îți manifestăm gratitudinea noastră pentru jertfa depusă în aceste timpuri, dedicată într-un mod activ față de grija sufletelor, împletită cu slujirea Scaunului lui Petru. Fiindcă preotul urmează exemplul dat de Dumnezeiescul Învățător, Cel care „a venit în lume nu ca sa fie slujit ci ca să slujească” (Mt 20,28), tu manifești sârguința ca prin Botez să îi introduci pe oameni în Poporul lui Dumnezeu, prin Taina Spovedaniei să îi împaci pe cei păcătoși cu Dumnezeu și cu Biserica, prin Taina Euharistiei să oferi Tatălui Atotputernic pâinea cea neprihănită, așa cum Mântuitorul Nostru a poruncit la Cina cea de Taină și a transmis Apostolilor ca amintirea Sa să fie celebrată în veci.
Într-adevăr, nu trebuie să uităm durerea și tristețea în care se zbătea Biserica fiind asuprită în patria ta, astfel încât ai fost nevoit să dai amânare studiilor sacre și preoției, lucru care aproape te-a adus la pierderea speranței. Din fericire, în anul 1960 ai fost trimis la Alba Iulia ca să îți pregătești sufletul spre primirea preoției. Nu au lipsit obstacolele care au vrut să te împiedice să înaintezi cu ușurință spre sfântul tău țel. În schimb, sufletul tău niciodată nu s-a clătinat, ci dimpotrivă cu o adevărată îndrăzneală, ai înaintat pe calea cea dreaptă până când, cu ajutorul lui Dumnezeu, ai primit cu bucurie darul preoției pe data de 19 Decembrie anul 1964.
Mai apoi, după ce ți s-au încredințat mai multe slujiri, ai continuat să te ocupi cu multă dăruire de grija spirituală a sufletelor. În anul 1990, Sfântul Ioan Paul al II-lea te-a numit Întâistătător al diecezei Maramureșului, iar patru ani mai târziu, Arhiepiscop și Mitropolit al Bisericii de Făgăraș și Alba Iulia, Biserică căreia, Benedict al XVI-lea, Predecesorul nostru, i-a atribuit în anul 2005 un grad mai înalt, astfel încât ție ți s-a încredințat titlul de Arhiepiscop Major. Totodată, Predecesorul Nostru, în anul 2012, te-a numit în Colegiul Părinților Cardinali, pentru meritele tale în Biserică precum și pentru dragostea față de turma ta pe care ai nutrit-o în mod permanent.
Așadar, Venerabile Frate al Nostru, pe cât de memorabilă este această zi a vieții tale, pe atât este de potrivit ca multe laude să fie aduse Providenței prin aceste cuvinte: „bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt” (Ps 13, 6). Cristos, Păstorul cel Veșnic, prin mijlocirea Preamăritei Pururea Fecioarei Maria, să te copleșească cu toate darurile cerești și cu toată bogăția harurilor Sale. Această binecuvântare pe care o dăruim ție întru Domnul, o împărtășim, Venerabile Frate al Nostru, în virtutea profundei Noastre iubiri Apostolice de mijlocire, tuturor celor care colaborează cu tine, tuturor membrilor familiei, prietenilor și celor dragi.
Emis în cetatea Vaticanului, ziua 19 Noiembrie, anul 2014, al doilea al Pontificatului nostru.
Francisc
ÎNTRU MULŢI ANI, STĂPÂNE!
joi, 18 decembrie 2014
TIBERIU cel ALBU la suflet
Tiberiu Albu, concurentul ajuns în finala emisiunii-competiție Vocea României, va concura pentru ultima dată vineri, 19 decembrie, după 20:30, iar noi bloggeri, la invitația domnului Cristian China-Birta, căutăm motive pentru care să-l votăm pe cel antrenat de magnificul Tudor Chirilă. Deci iată motivele mele:
1. Este ca o flacără ce topește suflete!
2. A demonstrat că poate fii flexibil în voce și că poate cânta și altfel de muzică.
3. Este tânăr, deci poate promite multe.
4. Are un vis pentru care trebuie susținut!
5. Continuă o tradiție ce părea pierdută de pe partitura istorică românească.
6. Poate fi un serios concurent în lumea muzicală rock pe viitor.
7. Avem așteptări de la el fiindcă este foarte tânăr.
Nu uita să urmărești emisiunea Vocea României, mâine începând cu ora 20:30 pentru a-l susține și vota pe Tiberiu Albu!
Cel uitat
La porţile marelui oraş, plângea un copil. Era iarnă, iar el era mic. Nu, nu-i era frig, fiindcă avea cea mai frumoasă şi călduroasă hăinuţă din câte se văzuseră. Nici foame nu-i era, fiindcă lângă el erau punguliţe nenumărate cu biscuiţi şi bomboane de toate soiurile, ba chiar şi un maldăr de cutii de pizza. Nici sete nu-i era - mai multe sticle de sucuri aşa de frumos colorate, cum nici un fruct nu poate da, erau alături. Atunci? Poate se plictisea - dar luminile multicolore ale oraşului, clipind năucitor, brazii de toate culorile (oare de ce nu erau verzi, cine a mai văzut brad portocaliu sau roşu, sau... în toate culorile curcubeului?!), dar oricum erau brazi - grei de podoabe lucitoare la ferestre şi în pieţe, şi oamenii care alergau de colo-colo încărcaţi de pachete, când râzând, când strigând, când tăcuţi şi preocupaţi, şi muzica asurzitoare revărsându-se si amestecându-se de pretutindeni, că până la urmă, din melodii rămânea numai un zornăit ameţitor, ca de bani - ce mai, un spectacol întreg - toate acestea puteau să-i alunge plictiseala.
Deodată, un puşti cam ponosit îmbrăcat, se opri lângă el, îl privi cu luare aminte şi cuprinzându-i cu amândouă mâinile obrăjorii, încercă să-i şteargă lacrimile:
- Ce ai? îl întrebă. De ce plângi, e Crăciun, nu vezi, e sărbătoare, toţi oamenii sunt veseli, iar ţie nu-ţi lipseşte chiar nimic!
- Ba da, răspunse suspinând copilul. Bucuria. Îmi lipseşte bucuria.
- Cum aşa? Doar ai de toate şi încă îţi şi prisosesc bunătăţile - zise puştiul, înfigându-se pofticios într-o felie de pizza.
- Dar tu nu vezi, continuă celălalt, în jurul meu nu e nimeni. Pur şi simplu, m-au uitat.
- Păi, poate că părinţii tăi sunt la cumpărături şi se întorc şi...
- Părinţii mei sunt acolo - zise copilul arătând cumva în jur, dar nu ei m-au uitat, ci aceia la care am venit.
- Aaaa, eşti musafir?! Cum adică te-au uitat, când văd că te-au copleşit cu daruri...
- Nu, astea sunt doar darurile lor, luate de ei pentru ei şi numai pentru ei- n-au nici gust, nici culoare, nici lumină şi nici bucurie. Veselia nu e bucurie. Eu sunt cel care le-am adus un dar şi uite ce au făcut cu el: l-au întunecat de abia-abia se mai vede. Şi copilul îi arătă ceva, aşa ca o inimă, care licărea înecat în fumul de mititei şi ţigări, în aburii şi mirosul de băutură, în artificiile, strigătele şi hărmălaia de bâlci a mulţimii.
- Dar atunci e simplu - zise puştiul. Scrie-ţi numele pe darul tău şi or să-l vadă! Şi gata! Uite, nu mai plânge, îl scriu eu pentru tine. Cum ai spus că te cheamă?
- Isus.
de Dr. Ecaterina Hanganu
Deodată, un puşti cam ponosit îmbrăcat, se opri lângă el, îl privi cu luare aminte şi cuprinzându-i cu amândouă mâinile obrăjorii, încercă să-i şteargă lacrimile:
- Ce ai? îl întrebă. De ce plângi, e Crăciun, nu vezi, e sărbătoare, toţi oamenii sunt veseli, iar ţie nu-ţi lipseşte chiar nimic!
- Ba da, răspunse suspinând copilul. Bucuria. Îmi lipseşte bucuria.
- Cum aşa? Doar ai de toate şi încă îţi şi prisosesc bunătăţile - zise puştiul, înfigându-se pofticios într-o felie de pizza.
- Dar tu nu vezi, continuă celălalt, în jurul meu nu e nimeni. Pur şi simplu, m-au uitat.
- Păi, poate că părinţii tăi sunt la cumpărături şi se întorc şi...
- Părinţii mei sunt acolo - zise copilul arătând cumva în jur, dar nu ei m-au uitat, ci aceia la care am venit.
- Aaaa, eşti musafir?! Cum adică te-au uitat, când văd că te-au copleşit cu daruri...
- Nu, astea sunt doar darurile lor, luate de ei pentru ei şi numai pentru ei- n-au nici gust, nici culoare, nici lumină şi nici bucurie. Veselia nu e bucurie. Eu sunt cel care le-am adus un dar şi uite ce au făcut cu el: l-au întunecat de abia-abia se mai vede. Şi copilul îi arătă ceva, aşa ca o inimă, care licărea înecat în fumul de mititei şi ţigări, în aburii şi mirosul de băutură, în artificiile, strigătele şi hărmălaia de bâlci a mulţimii.
- Dar atunci e simplu - zise puştiul. Scrie-ţi numele pe darul tău şi or să-l vadă! Şi gata! Uite, nu mai plânge, îl scriu eu pentru tine. Cum ai spus că te cheamă?
- Isus.
de Dr. Ecaterina Hanganu
Sursa:www.ercis.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)