Cine economisește mai mult păpălește!

De când e lumea oamenii au mâncat... poate vei spune că e o deducție tâmpă, dar trebuie să înțelegem că prin această dorință a omului s-a dezvoltat și alta, aceea a gustului. Delicatese scumpe cheamă ispititoare... dar nu înseamnă că îți trebuie o tonă de bani pentru a te bucura de o mâncare bună. Așa că în următoarele zile vom căuta împreună câteva metode pentru a economisi în bucătărie și în același timp să ne bucurăm de bogăția simțurilor gastronomice.

În primul rând trebuie să ai curaj să intri în bucătărie și să „pierzi” timpul acolo pentru a descoperi frumusețea gastronomiei. Mulți cred că reușesc să economisească timp fugind la un restaurant sau, mai rău, la un fast-food. Dar nimic nu se compară cu un timp de calitate petrecut în bucătărie pentru a prepara ceva personalizat, în care să pui ingredientul cel mai valoros: iubirea și să fie chiar mai ieftin decât o mâncare pregătită în grabă...

În al doilea rând să căutăm o carte (sau mai multe) ori un site cu rețete delicioase care să ne ajute să gătim sănătos, bun și ieftin. Deci, după ce cumpărăm niște ingrediente ieftine, citim modul de preparare și gata, ne bucurăm de papa bun,

Al treilea rând este cel mai important: cumpără numai cât consumi/mănânci. Cea mai mare pierdere a lumii moderne se realizează prin consumism. Doar să te uiți cât cumperi, din cauza reclamelor sau al altor factori asemănători, și cât arunci apoi din cauză că uiți de ele sau pur și simplu că expiră. Așadar ar trebui să cumperi doar atât cât vei consuma. Apoi, ce se poate compara cu ceva proaspăt. Adică spre exemplu una este să cumperi roșii, castraveți și ardei care să stea în frigider patru zile și apoi să te gândești să-ți faci o salată (și poate chiar le arunci fiindcă îți par cam râncede) și alta este să le cumperi proaspete de la piață și apoi să-ți faci o salată... Așadar, proaspăt e mai bine și... mai ieftin!

Cine economisește mai mult păpălește!

Irosirea mâncării este o problemă acută în țara noastră. Vestea bună este că fiecare dintre noi poate face o diferență în acest sens. Jamie Oliver propune în noua sa carte, “Economisește cu Jamie”, apărută la Curtea Veche Publishing, un nou stil de a face cumpărături, de a găti și de a utiliza alimentele astfel încât să economisim mai ușor. Rețetele sunt realizabile cu un buget redus și gândite astfel încât să valorifice la maximum ingredientele.

Teatru la Blaj!

Lansare de carte la Blaj!

Se caută o inimă mare!

Viața este uneori plină de neajunsuri și uneori ne plângem de toate. Ba mai mult, unii dintre noi ne plângem de niște lucruri chiar copilărești fără a ne gândi că undeva în lume sunt oameni care chiar au un motiv pentru care să o facă. Și, ce am văzut foarte interesant, cei care sunt bine tot mai rar sar în ajutorul celor care suferă sau o problemă... devenim tot mai egoiști!!! Și un alt aspect și mai interesant este faptul că oamenii care suferă sunt mai predispuși să răspundă celor suferinzi și chiar să-i ajute fiind mai receptivi decât restul lumii. Acest lucru poate fi dovedit și de Zolty, un bloger cu inimă mare care, deși are probleme, suferind de distrofie musculară congenitală, motiv pentru care nu poate desfăşura toate activităţile pe care le desfăşurăm noi. Ba mai mult, chiar şi atunci când scrie pe blog face asta folosind doar un deget, pentru că boala nu-i permite mai mult. Ei, acest inimos bloger, vrea să ajute un confrate cu un scaun electric ce l-ar ajuta enorm în mobilitate. Singura problemă este că acest scaun are nevoie de acumulatori noi care costă în jur de 1.500 de lei și de alți bănuți pentru a acoperi taxele de transport la persoana ce are nevoie de el. De aceea dăm sfară-n țară dă găsim O INIMĂ MARE care să sponsorizeze acest proiect. Zolty, chiar a postat pe blogul său și un concurs în acest sens.

Cel sau cei care sunt interesați să ajute la realizarea unui vis, sunt așteptați să scrie la adresa contact@blogalinitiative.ro

Mai multe detalii despre scaunul lui Zolty găseşti aici: http://zoltybogata.ro/concurs-pentru-persoane-cu-dizabilitati-premiu-un-carucior-electric

Rugăciunea Sfântului Ignațiu de dedicare totală la Dumnezeu

De multe ori în viață ne angajăm să facem ceea ce vrem și nu ne deschidem cu libertate la ceea ce cere Dumnezeu de la noi.

          Sfântul Ignațiu o descrie într-o rugăciune: „Primește, Doamne, și acceptă toată libertatea mea, memoria mea, intelectul meu, întreaga mea voință, tot ceea ce am și posed; Tu mi-ai dat toate aceste lucruri, la Tine, Doamne, le întorc; toate sunt ale Tale, fă cu ele după voința Ta; Dă-mi iubirea Ta și harul Tău, și acestea singure, îmi sunt de ajuns”.

          Ce sunt dispuși să-i dăruim lui Dumnezeu? Libertatea noastră. Sunt cuvinte puternice. Libertatea este un dar sacru. Noi nu vrem să ne desprindem. Pierderea libertății înseamnă a nu mai fi liberi să decidem. Pare mult.

          Memoria mea. Ceea ce am păstrat ca și sacru în suflet. Dă-i ceea ce am trăit, istoria mea personală.

          Intelectul meu. Pentru a accepta că nu trebuie să înțeleg totul. De câte ori în viață vrem să avem totul bine ordonat! Ne dorim ca piesele de puzzle să se potrivească perfect. Privim înainte și înapoi, dorind ca viața noastră să aibă o ordine perfectă. Nu este așa și suferim. Dăruim intelectul, acceptând posibilitatea de a trăi fără a înțelege, fără ca totul să aibă un sens, o logică acceptabilă.

          Voința mea. Pentru a nu-mi dori nimic altceva decât ceea ce vrea Dumnezeu.

          Inima mea. Pentru a nu iubi nimic altceva decât ceea ce iubește Dumnezeu. Este un gest frumos.

          Uneori ne simțim depășiți de viață, în imposibilitatea de a continua să vâslim în larg. Avem nevoie doar de harul lui Dumnezeu și de iubirea Sa, pentru ca viața noastră să rodească în alte inimi. Rodim dacă ne dăruim, dacă nu ne rezervăm urmărindu-ne propriile dorințe.

Traducere: Liviu Ursu

Sursa:aleteia.org

Un tată bun știe să corecteze fără să mâhnească și să protejeze fără rezerve

După ce, în cateheza audienței precedente, Sfântul Părinte s-a oprit asupra pericolului reprezentat pentru fii de către "tații absenți", în reflecția audienței generale de miercuri, 4 februarie, din aula Paul al VI-lea, Pontiful s-a oprit asupra aspectelor pozitive, a beneficiilor, care însoțesc prezența figurii paterne într-o familie.

Inima înțeleaptă, cel mai mare dar patern
"Orice familie are nevoie de un tată", a spus Papa, explicând că este esențială prezența tatălui într-o familie, alături de soție, pentru a împărți totul, bucuriile, durerile, caznele și speranțele. Totodată, este necesar ca un tată să le stea alături fiilor în perioada creșterii, când se joacă și când își desfășoară obligațiile,  când sunt lipsiți de griji și când sunt preocupați, când se exprimă și când sunt taciturni, când sunt îndrăzneți și când sunt încercați de teamă, când fac un pas greșit și când află calea cea dreaptă.

Inspirându-se din Cartea Proverbelor, capitolul 23, versetele 15-16, Pontiful a explicat că bucuria cea mai mare pentru un tată este să descopere că a reușit să transmită propriului fiu o inimă înțeleaptă.

Despre un astfel de tată, prezent în mod înțelept în viața propriilor fii, Papa Francisc a spus: "Un astfel de tată nu spune: 'Sunt mândru de tine pentru că ești la fel ca mine, pentru că repeți ceea ce spun și mă imiți în ceea ce fac'. (…) Nu, îi spune ceva cu mult mai important ce am putea interpreta astfel: 'Voi fi fericit ori de câte ori te voi vedea acționând cu înțelepciune, și voi fi mișcat ori de câte ori te voi auzi vorbind cu corectitudine'. Și, pentru ca tu să poți fi astfel, te-am învățat lucruri pe care nu le știai, am corectat greșeli pe care nu le vedeai".

Caracteristicile unui tată bun
În cateheza audienței generale de miercuri, 4 februarie, a doua dedicată figurii paterne, Pontiful a evidențiat totodată caracteristicile un tată bun, după exemplul Tatălui ceresc, despre care Isus ne spune că este singurul care poate fi chemat Tată bun.

"Tații trebuie să fie răbdători. De multe ori nu pot face altceva decât să aștepte [asemenea Tatălui cel Bun din Parabola Fiului risipitor n.r.]; să se roage și să aștepte cu răbdare, bunătate, mărinimie, îndurare.  Un tată bun știe să aștepte și să ierte din adâncul inimii. Desigur, știe și să îndrepte cu hotărâre: nu este un tată slab, schimbător, sentimental; tatăl care știe să corecteze fără să mâhnească știe și să-și protejeze fiul fără rezerve.

Papa Francisc a reamintit totodată că "Biserica, maica noastră, este implicată în susținerea cu toate forțele a prezenței bune și generoase a taților în familii, pentru că ei sunt pentru noile generații păzitori și mediatori de neînlocuit ai credinței trăită cu bunătate, cu dreptate și sub protecția lui Dumnezeu, asemenea Sfântului Iosif.

Apel pentru Ucraina, al 10-lea de la începutul conflictului
"Gândul meu se îndreaptă încă o dată la iubitul popor ucrainean", a spus Papa Francisc la finalul audienței generale. "Din păcate situația se înrăutățește și se agravează conflictul dintre părți. Ne rugăm mai ales pentru victime, printre care numeroși civili, și pentru familiile lor, rugându-ne Domnului pentru încetarea cât mai curând a acestei oribile violențe fratricide", a mai spus Sfântul Părinte în însuflețitul apel privitor la situația  din Ucraina, acesta fiind al zecelea apel de la începutul conflictului  în 2014 (de 6 ori la rugăciunea 'Angelus', de 2 ori în cadrul mesajelor Urbi et orbi, și o dată în cadrul declarației comune de la Istanbul a Papei Francisc și a Patriarhului Bartolomeu). În acest al zecelea apel pentru Ucraina, Pontiful a cerut să se facă eforturile necesare și la nivel internațional în vederea reluării dialogului, ce reprezintă "singura cale posibilă pentru readucerea păcii și a înțelegerii în acel pământ chinuit".

Sursa:ro.radiovaticana.va

Cele șapte caracteristici ale unui evanghelizator

Tenace, realist, organizat, supranatural în aspiraţiile sale, mereu atent la oportunităţi......

Este necesar ca fiecare dintre noi, preoţi sau laici, tineri sau bătrâni să răspundem la chemarea lui Isus în a merge şi a propovădui Evanghelia tuturor oamenilor.

Lumea în care trăim are nevoie de apostoli ai noii evanghezării de orice vârstră, rasă sau naţionalitate, care să afirme prin propria viaţă în orice ambient că mântuirea poate fi atinsă prin creştinismul trăit pe deplin în toate realităţiile vieții.
 
Un apostol al noii evanghelizări trebuie să fie:

● MĂRINIMOS. Apostolul ştie că a fost ales pentru a face lucruri mari şi nu pentru a se o ocupa de fleacuri. El trebuie să aibă o inimă mare pentru toţi şi asta pentru că e trimis să propovăduiască tuturor. În inima lui îşi fac loc toate bucuriile dar şi necesităţiile sau mizeriile. Simte Biserica şi lumea în care trăim ca pe un teren fertil care așteaptă să fie muncit. Aspiraţiile sale sunt direct proporţionale cu dorinţa și capacitatea sa de a iubi şi de a se dărui.

● REZISTENT, PUTERNIC ŞI PERSEVERENT. Lupta sa este una continuă. Victoria nu se obţine într-o zi, săptămână sau an... upta durează toată viaţa.  De aceea, în acestă misiune luptă doar apostolii dominaţi de dorinţa lor, rezistenţi pe cât se poate la slăbiciune şi capabili de a nu se lăsa biruiţi de lene şi laşitate.

● REALIST. Apostolul trebuie să construiască totul foarte solid dar în acelaşi timp să îşi cunoască calităţiile şi limitele, câmpul şi dificultăţiile cu care se poate confrunta în misiunea sa de evanghelizare. În acest mod poate face proiecte şi programe care să atingă direct rădăcina problemelor. Cel mai important să nu uite un lucru: „Nu poate trăi într-un vis, ci în realitate”.

● EFICACE ÎN ACŢIUNEA SA. Apostolul noii evanghelizări pune toată stiinţa şi disponibilitatea sa în sarcina pe care o are. Nu se opreşte în faţa costurilor şi a sacrificiului ci caută întodeauna noi modalităţi de a realiza ceea ce i-a fost încredinţat.

● ORGANIZAT. El lucrează într-un mod sistematic, pe baza unui program pe care el însuşi l-a tranşat. Ştie întotdeauna ca fără o anumită ordine nu poate fi eficient, trebuie să reflecteze înainte de a acţiona, prezintă obiectivele, analizează problemele, strategiile de plan, soluţii propuse şi în cele din urmă evaluează rezultatele.

● ATENT LA OPORTUNIŢĂŢI. El ştie că poate găsi oricând şi oriunde oportunităţi pentru a evangheliza.

● SUPRANATURAL ÎN ASPIRAŢIILE SALE. Criteriile sale nu sunt doar cele stabilite de această lume. Trebuie să fie capabil să efectueze lucrări de o măsură considerabilă cu încrederea lui Dumnezeu în capacităţiile şi limitele sale, precum şi să aibă încredere că v-a primi harul suficient pentru a duce misiunea la îndeplinire.

Traducere: Orian Remus Anghel

Sursa:aleteia.org